Cina Domnului separată de masa de dragoste. „Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre judecată” (1 Corinteni 11:34). Istoria spune că au fost mese de dragoste până prin secolul al nouălea, unite cu frângerea pâinii; după aceea au dispărut. Frumos a fost entuziasmul de la început, când îşi vindeau averile şi le puneau la picioarele apostolilor, ca să le împartă ei cum trebuie. Nici aceasta n-a mers, cum n-a mers masa de dragoste unită cu frângerea pâinii. Atunci au renunţat şi au ascultat de îndemnul: „Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă”. Se părea că masa ar fi fost lucrul de căpetenie, când, de fapt, Cina Domnului era lucrul de căpetenie; iar la Cină avea loc lauda, mulţumirea, cântarea. Pâinea simbolizează trupul Domnului Hristos care s-a frânt pe cruce pentru noi, iar vinul simbolizează sângele Lui care a curs pe cruce pentru noi. Ce a ajuns în creştinătatea de astăzi Cina Domnului este o durere pentru noi, cei care cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu şi care ne-am întors la simplitatea lui. La ce s-a ajuns astăzi, ne umple sufletele de durere. Ea a fost o masă simplă, o pâine simplă, un vin simplu. Dar creştinătatea a făcut din masă un altar, pâinea de pe ea a declarat-o prefăcută în carne, vinul în sânge. Aşa se întâmplă când omul se depărtează de Cuvântul lui Dumnezeu şi, mai ales, când nu are Duhul Sfânt care să-l călăuzească în tot adevărul. Domnul Isus era lângă ucenici, iar ei şedeau la masă cu Învăţătorul lor. Faptul acesta mai exprima poziţia lor unul faţă de altul: ei erau credincioşi unul altuia, aveau încredere unul în altul şi nu se priveau cu suspiciune. De altfel, Domnul Isus le spusese: „Unul singur este Învăţătorul vostru; şi voi toţi sunteţi fraţi” (Matei 23.8). Când luăm Cina Domnului, nu ne ocupăm de fraţi, ci ne concentrăm asupra Persoanei Domnului Isus Hristos, asupra jertfei Lui şi asupra venirii Lui din nou. În ceea ce priveşte porunca de a veghea unii asupra altora, facem lucrul acesta în tot timpul, dar nu aici, la cină. Cine ia parte la Cina Domnului este în pace cu toţi. Dacă este neîmpăcat cu cineva şi totuşi ia parte la Cina Domnului, prin aceasta îşi asumă o mare răspundere. Ştim că suntem fraţi şi de aceea suntem gata să apărăm pe fraţii şi surorile noastre atunci când cineva din afară îi atacă, pentru că, atacându-i pe ei, ne atacă şi pe noi. Avem între noi legătura pe care apostolul Petru o exprimă în cuvintele: „Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima” (1 Petru 1.22). A lua parte la Cina Domnului înseamnă nu numai o încredere reciprocă, ci şi strângerea legăturii frăţeşti şi o egalitate deplină. Aici nu este unul mai mare ca altul; toţi sunt una în Hristos. Cina Domnului este o pricină de mare bucurie pentru cei credincioşi, este sărbătoarea adunării celor credincioşi. Când vine cineva şi spune: „Mă tem că voi muri şi n-am luat cina”, persoana aceea nu a înţeles cum se cuvine învăţătura despre Cina Domnului. Ea nu este pentru un individ, ci pentru adunare. „Este bolnav şi ar putea să moară”, va spune cineva. Dar ce are a face cina cu moartea? Dacă persoana aceea L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor personal, nu-i lipseşte nimic din mântuire. Cina Domnului nu se ia ca să fii mântuit, ci pentru că eşti mântuit. Mântuirea o are oricine crede în Domnul Isus Hristos; dar ea nu are nicidecum legătură cu Cina Domnului, că adică, dacă nu a luat cineva Cina Domnului, nu este mântuit. Să nu uităm niciodată acest lucru: cina Domnului este sărbătoarea adunării, nu a individului.
Dorinţa Domnului Isus de a participa la cină. Domnul Isus Se bucură să fie împreună cu ai Săi, după cum şi ai Săi se bucură să fie împreună cu Domnul lor. Prin lipsa de la Cina Domnului, Îl lipseşti pe Domnul Isus de bucuria de a te avea lângă El într-un chip deosebit, împreună cu ceilalţi ai Lui. Există, într-adevăr, lucruri care-L bucură pe El şi care ne bucură şi pe noi. Dorim, de pildă, ca evanghelia să se răspândească tot mai mult, iar aceasta este şi dorinţa Domnului Isus. Dorim ca harul lui Dumnezeu să fie tot mai mult preamărit, dar Domnul Isus doreşte lucrul acesta şi mai mult. Dorim să înaintăm tot mai mult în sfinţenie, dar aceasta este mai întâi dorinţa şi lucrarea Lui în noi. Iată deci că atâtea sentimente şi atâtea bucurii le avem de la Domnul Isus Hristos şi în mod personal şi ca adunare. Slăvitul nostru Mântuitor a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acesta cu voi” (Luca 22.15). Aceasta înseamnă că este dorinţa inimii Lui să-i aibă pe ai Săi în jurul Său. Poate veţi întreba: „Bine, dar nu suntem cu Domnul Isus şi acasă şi oriunde?“ Ba da, însă a fi strânşi laolaltă în jurul Lui mai mulţi este ceva cu totul deosebit, iar ce este aici este puţin faţă de ce va fi dincolo. Negreşit, şi acasă suntem cu El, dar iată că este plăcerea Lui să fie împreună cu ai Săi, îndreptându-ne privirile spre jertfa Lui şi spre venirea Lui. La Cina Domnului, toţi credincioşii sunt deopotrivă. Iată un lucru foarte plăcut şi foarte frumos, rânduit chiar de Domnul Isus. Există o anumită deosebire între noi în ce priveşte darurile şi slujirea, dar nu-i nicio deosebire în ceea ce priveşte starea de copii ai lui Dumnezeu. La Cina Domnului toţi suntem egali, nu este niciunul mai presus de altul. În ce priveşte darurile şi slujirea, nu suntem ca apostolul Pavel, dar, în ce priveşte starea înaintea lui Dumnezeu, suntem la fel: copii ai lui Dumnezeu. Mâncăm din aceeaşi pâine şi bem din acelaşi vin – acesta este şi un semn al egalităţii dintre noi înaintea lui Dumnezeu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel