11.9 C
Campulung Muscel
21/05/2024

4 mai 2016 – Nouă ani de la vânzarea Uzinei ARO

La aproape un an de la intrarea societăţii ARO în faliment, moment consumat pe 15 iunie 2006, apărea cumpărătorul platformei industriale. Pe 4 mai 2007, s-a derulat încă un episod notabil în istoria ARO, odată cu cea de-a doua vânzare a uzinei câmpulungene. Ceea ce a fost numit „moment istoric” în septembrie 2003, când statul român, prin APAPS, în timpul guvernării PSD, a înstrăinat ARO firmei Crosslander, pentru suma infimă de 150.000 de dolari, a fost, de fapt, o catastrofă pentru societate. La al treilea termen al licitaţiei, ARO a fost vândută societăţii Landmark Management, din Bucureşti, din partea căreia o delegaţie condusă de Sergiu Filip, director general şi administrator, a venit de la Bucureşti, pentru a prelua o parte din active. Preţul la care s-a vândut ARO a fost de 53.256.000 lei, adică 16 milioane euro. Punându-se la socoteală toate celelalte active vândute înaintea platformei – FPSA, Hala Motor, CESAR, Baza Sportivă Kretzulescu – şi cele care urmau să se vândă după uzină – Centrul General de Comercializare ARO, blocurile de nefamilişti şi Uzina Electrică – erau prognozate la acea vreme încasări de aproximativ 28 milioane euro. 

Cumpărătorul ARO era Nicolae Raţiu, fiul fostului lider ţărănist Ion Raţiu

Pe 11 ianuarie 2007, judecătorul sindic de la Tribunalul Timiş a încuviinţat scoaterea la vânzare a blocului funcţional ARO. Drept urmare, lichidatorul, Lichidări Info Consult, a organizat o licitaţie publică în scopul găsirii unui cumpărător pentru platforma ARO. La primul termen al licitaţiei, preţul stabilit de evaluator, 76.080.000 lei, i-a ţinut la distanţă pe ofertanţi. S-a organizat o nouă licitaţie, la care preţul a reprezentat 80% din cel iniţial, dar nici de data aceasta nu s-a arătat nimeni interesat. Pentru data de 4 mai 2007 a fost fixat cel de-al treilea termen al licitaţiei, cu un preţ de pornire de 70% din valoarea stabilită de evaluator, adică 53.256.000 lei.

În toată această perioadă, platforma ARO a fost vizitată de mai multe delegaţii, dar cei care s-au înscris la licitaţie au fost reprezentanţii firmei Landmark Management, din Bucureşti. Timp de două săptămâni, aceştia au venit la Câmpulung, cu mai multe echipe de specialişti, şi au realizat o evaluare a ceea ce înseamnă ARO. Pe 4 mai 2007, societatea amintită a achitat garanţia de 10% şi a fost singurul ofertant, prin urmare a fost declarată adjudecatară a activului mare. „Din discuţiile avute, după achitarea diferenţei de preţ, în termen de 30 de zile, respectiv până pe 4 iunie, va urma o perioadă de reabilitare, ale cărei costuri sunt estimate la 25-27 milioane de euro.”, a declarat, la acel moment, Gheorghe Banu. 

Cel care a cumpărat ARO, prin intermediul companiei de dezvoltare imobiliară Landmark Management, era omul de afaceri Nicolae Raţiu, fiul fostului lider ţărănist Ion Raţiu. „Nicolae Christopher Raţiu deţine afaceri evaluate la mai mult de 100 milioane euro, fiind unul dintre cei mai activi investitori din domeniul imobiliar din România. Ultima mare tranzacţie la care Raţiu a participat anul trecut (n.r. în 2006) a fost cea dintre una din companiile sale, Universal Property, şi Prologis, în urma căreia americanii au achiziţionat 28 de hectare de teren în apropiere de autostrada Bucureşti-Piteşti. El a încasat atunci între 5,5 şi 8,5 milioane euro.”, relata Ziarul Financiar în urmă cu nouă ani.

Până la acea dată, s-au valorificat 97-98% din activele lui ARO, rămânând să fie scoase la vânzare Centrul General de Comercializare ARO, blocurile de nefamilişti şi Uzina Electrică. CGC ARO urma să fie scos la licitaţie după deschiderea procedurii falimentului. Societatea, care deţinea bunuri comune ale lui ARO şi ale sale, parcurgea procedura insolvenţei şi se spera ca, începând cu luna septembrie 2007, să fie scos la vânzare şi acest activ.

Muscelenii se temeau că ARO avea soarta Grulen-ului. Şi nu s-au înşelat

Sergiu Filip, directorul general al firmei cumpărătoare, ne-a declarat la ceremonia ţinută la sediul ARO, în cadrul căreia părţile – vânzătorul şi cumpărătorul, cărora li s-au alăturat autorităţile locale – au închinat un pahar de şampanie: “Din punctul nostru de vedere, era o oportunitate pe care nu o puteam pierde. Vrem să reabilităm parte din clădirile existente, să găsim furnizori de componente din industria auto, pe care să-i readucem în Câmpulung, întrucât există o forţă de muncă disponibilă, şi să populăm platforma industrială, cu oameni care, în trecut, au furnizat piese pentru industria auto.” Prezent la încheierea procesului verbal al licitaţiei, primarul Călin Andrei afirma: „Am încredere că societatea cumpărătoare are capacitatea să organizeze aici un parc industrial. Asta presupune pregătirea spaţiilor, găsirea forţei de muncă şi a investitorilor care să închirieze aceste spaţii. Primăria are posibilitatea să sprijine acest proiect, prin oferirea de facilităţi, punerea la punct a infrastructurii din jurul societăţii, etc.”

„Dincolo de declaraţiile părţilor implicate în tranzacţia ARO, pentru musceleni, greu încercaţi de închiderea marilor întreprinderi de pe teritoriul Câmpulungului, se naşte o întrebare firească: ce se va întâmpla cu uzina şi ce are de gând cumpărătorul să facă cu imobilele? Realitatea ne-a demonstrat ce s-a întâmplat cu Grulen, unde singura afacere profitabilă a fost cea cu fier vechi: construcţiile metalice şi utilajele au fost tăiate şi continuă să se taie, iar despre o activitate productivă, care să ofere locuri de muncă miilor de şomeri, nu poate fi vorba. Poate, de aceea, scepticismul tuturor în faţa vânzării lui ARO este justificat. Până la realizarea parcului industrial, demolarea construcţiilor care nu mai sunt de folos şi valorificarea fierului vechi ar putea fi o variantă de a recupera măcar o parte din banii plătiţi pentru uzină. Am spus, ar fi o variantă. Apoi, sunt terenurile foarte valoroase, care ar putea aduce bani frumoşi în contul cumpărătorului. Dar timpul este cel care va arăta ce se va întâmpla pe platforma ARO.”, consemna Evenimentul Muscelean, în primăvara anului 2007, când ARO a încetat, oficial, să mai fie uzina muscelenilor, devenind o proprietate imobiliară a unei companii ale cărei afaceri n-aveau nimic în comun cu construcţia de automobile. Şi nici n-au existat planuri serioase (lăsând la o parte fanteziile absurde ale unora în campaniile electorale) de a se mai construi vreodată o maşină la Câmpulung.

ARO, vândută bucată cu bucată

=Prima mişcare a făcut-o John Perez, care, la câteva luni după ce a cumpărat societatea cu 150.000 de dolari, a înstrăinat Fabrica de Matriţe cu 2,7 milioane de dolari, deşi nu avea voie să vândă nimic; 

=În decembrie 2006, Fabrica de Piese şi Subansamble Auto a fost achiziţionată, la al treilea termen al licitaţiei, cu suma de 2.361.248 lei, de firma Two Mar SRL, din Câmpulung; 

=Hala Motor, cumpărată la al doilea termen de către omul de afaceri Puiu Brănescu, la preţul de 1.138.575 lei; 

=CESAR, pentru care s-au „luptat” încă de la primul termen SC Amrom Automotive SRL, reprezentată prin directorul său, Mihai Ciobanu, şi o societate din Piteşti, Building Astro. Licitaţia a pornit de la preţul de 2.898.929 lei şi s-a ajuns la 3.660.000 lei, fiind adjudecată de Amrom; 

=Baza Sportivă Kretzulescu, vândută la a doua etapă a licitaţiei firmei Urban Developement Management S.R.L., din Bucureşti, la preţul de 3.156.933,60 lei fără TVA;

=Blocul funcţional ARO, vândut la al treilea termen al licitaţiei firmei Landmark Management, din Bucureşti, reprezentată de Sergiu Filip, la preţul de 53.256.000 lei;

=Clădirea şi terenul Centrului General de Comercializate ARO au fost valorificate în favoarea firmei Duton Plast, la preţul de 2.808.720 lei; 

=Pe lista bunurilor Uzinei, care şi-au găsit alţi proprietari, mai sunt clădirea IJPIPS, cumpărată de firma Cover, cu 368.112 lei, Uzina Electrică, devenită proprietatea omului de afaceri Nicolae Toma, pentru suma de 460.000 lei, blocul de la Rotunda şi cele din fostul complex muncitoresc ARO. Procentul din vânzări aprobat pentru lichidator s-a cifrat la 10%.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!