11 C
Campulung Muscel
22/05/2024

ADEVĂRUL CREŞTIN

Scopul Cinei Domnului! „Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine” (versetul 23). Probabil că Domnul Însuşi i Se va fi arătat lui Pavel şi-i va fi vorbit anume despre Cină. Apostolul le spune galatenilor: „Evanghelia eu n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos”. Aşa şi cu privire la Cină. „Şi, după ce a mulţumit, a frânt-o şi a zis: Luaţi, mâncaţi. Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre amintirea Mea” (versetul 24). Matei, Marcu şi Luca ne păstrează cuvintele aşezării Cinei Domnului aproape la fel. „Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi aceasta spre amintirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el” (versetul 25). Şi aici „este” are înţelesul de „închipuieşte” sângele Meu. El Însuşi era acolo de faţă şi vinul acela nu era schimbat în sânge. „Pentru că, ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El” (versetul 26). Când a aşezat Cina, Domnul Isus n-a avut lângă El persoane străine, ci numai pe apostolii Lui. S-a pus întrebarea dacă Iuda a luat parte la cină sau nu. Unii zic că a luat, alţii că n-a luat; pe cât se pare, n-a luat. După ce a mâncat din mielul pascal, Iuda a plecat. Dacă erau de faţă numai ucenicii Lui, atunci cum se zice: „vestiţi moartea Domnului”? Cui să vestească? Ei între ei. Istoria bisericii spune că primii creştini se adunau în secret; în catacombe stăteau unul sau mai mulţi cu felinarul sau cu făclia în mână şi verificau pe fiecare care intra acolo, ca nu cumva să intre vreun străin. De atunci încoace, biserica a decăzut. Dumnezeu a ridicat însă mereu oameni care L-au iubit şi astfel Şi-a continuat lucrarea cu alţii. Între credincioşi, unii admit să fie între ei, atunci când iau cina, şi spectatori; alţii nu admit. Noi nu avem spectatori. Cine nu este credincios să vină când se vesteşte evanghelia. Ce ar putea să vadă aici? Pâine şi vin, din care luăm cu toţii, mulţumind lui Dumnezeu.

Cercetarea de sine înainte de a participa la Cină. Apostolul atrage atenţia credincioşilor că s-ar putea să ia cineva parte la frângerea pâinii într-un chip nevrednic şi acela se face vinovat de trupul şi sângele Domnului. Ia parte la frângerea pâinii într-un chip nevrednic cine trăieşte într-un păcat cunoscut ca păcat, cine are ceva împotriva cuiva, vreo ceartă, vreo neînţelegere cu cineva, de asemenea dacă ia parte numai din obişnuinţă. Cei credincioşi însă se pregătesc în vederea aceasta. Ei se scoală duminica mai devreme, citesc Cuvântul şi stăruie în rugăciune. Astfel pregătiţi, ei vin la această masă, care este o dorinţă a Domnului Isus. El a spus: „Cu mult dor am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi” (Luca 22.15). „Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea o judecată împotriva lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului” (versetul 29), adică dacă nu dă Domnului Isus respectul cuvenit. Ca să-i ferească de lucrul acesta, îi îndeamnă: „Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar” (versetul 28). Nu trebuie să te laşi la cercetarea altora, oricât de duhovniceşti ar fi aceia. Cercetarea de sine nu poate fi înlocuită cu cercetarea de către alţii.

Consecinţa participării la Cină într-un chip nevrednic. Urmarea faptului că cineva ia Cina într-un chip nevrednic este: „Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm” (versetul 30). „Neputincioşi” sunt cei bolnavi şi în trup şi în suflet; iar cei ce „dorm” sunt aceia care fie dormeau în sufletul lor, fie muriseră. La început, disciplina Duhului Sfânt era puternică. Pe Anania şi pe Safira i-a şters de pe pământ. La corinteni, aceasta se arăta în faptul că mulţi erau bolnavi în trupurile şi în sufletele lor, iar unii mureau. Ce atâta moarte, ce atâta boală? Boala nu este întotdeauna ca pedeapsă pentru păcat. Aici însă Pavel le spune motivul: pentru că au devenit uşuratici cu privire la participarea la Cină. Dar cei credincioşi nu mai sunt judecaţi; pe ei nu-i mai aşteaptă o judecată de condamnare, pentru că Domnul Isus le-a purtat vina şi îi face ca ei înşişi să se condamne pentru ce este rău. Aici îi îndeamnă pe credincioşi să se judece singuri şi să nu lase judecata pe seama lui Dumnezeu. „Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim condamnaţi odată cu lumea” (versetele 31,32). Dacă laşi la judecata lui Dumnezeu, să te aştepţi la judecată (disciplină); aceasta nu înseamnă însă că Dumnezeu te-a lepădat. Dimpotrivă, Domnul pedepseşte (disciplinează) pe cine iubeşte.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3 Câmpulung Muscel

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!