Când a împlinit un an ca director la ARO, în februarie 2000, Aurelian Nicolae a realizat un bilanţ al activităţii care pornise pe un trend ascendent, după mandatul lui Sorin Olteanu. Întrebat de jurnaliştii de la Evenimentul Muscelean despre relaţia cu atât de contestatul Perez, managerul general al uzinei oferea următoarea declaraţie. „Am reuşit să ţinem piept E.E.I.-ului şi, cu toate presiunile făcute, nu am semnat contractul pentru Statele Unite, le-am explicat că ARO nu face faţă legislaţiei de acolo, o legislaţie foarte dură, din cauza căreia şi marii constructori europeni au dat greş. Am acceptat să ne vândă autoturismele în America Centrală şi de Sud. Firma E.E.I. am înţeles că a dat faliment, şi-a încetat activitatea în 1999, dar John Perez, care era preşedinte şi unul din acţionarii societăţii, şi-a dezvoltat o altă societate, LACARO Auto Distributors.” Cu LACARO Auto Distributors ARO a semnat un contract, la începutul lui 2000, pe care Nicolae îl aprecia ca având condiţii destul de avantajoase pentru ARO: „20% din preţ ni se acordă la darea comenzii şi 80%, la livrarea maşinii. Până acum (n.r. februarie 2000) am livrat 26 de autoturisme şi urmează o comandă de 100 de maşini pentru Republica Dominicană.”
Preşedintele Volvo pentru Ecuador: „Primul autovehicul pe care mi l-am cumpărat a fost un ARO Carpaţi şi am fost foarte mulţumit de el”
În cadrul acestei colaborări, în vara lui 2000, la uzină, s-a încheiat un protocol pentru vânzarea autoturismelor ARO în America Latină. Pe 3 iulie, la ARO S.A. au sosit reprezentanţii firmelor distribuitoare de autovehicule ARO din Peru, Columbia, Ecuador, Jamaica, Honduras, Guatemala, Chile şi Nicaragua. Scopul vizitei conduse de John Perez, dealerul autorizat pentru comercializarea autovehiculelor în SUA, era acela de a achiziţiona peste 200 de autovehicule pentru ţările din America Latină. Directorul general Aurelian Nicolae, împreună cu directorul economic Aurel Tocilă, directorul tehnic Sergiu Marcu, directorul Marketing-Calitate Ion Nedelcu, directorul comercial Gheorghe Banzea şi directorul CESAR-ului, Aurel Dordea, a prezentat oaspeţilor istoricul întreprinderii muscelene, făcând precizarea că, la acel moment, automobilul de teren ARO era comercializat în 112 ţări din lume.
Teresa Hermandez, reprezentanta Columbiei, Elard Palama, din Peru, Ruben Rodriguez Jr. (preşedintele VOLVO pentru Ecuador), Michael Cambell (Jamaica), Doru Inga (distribuitor al autovehiculelor ARO pentru SUA) şi John Perez au vizitat expoziţia organizată de către echipa managerială a întreprinderii, fiind încântaţi de produsele fabricate la Câmpulung.
S-a încheiat un protocol, prin care reprezentanţii ţărilor sosite la ARO se angajau să plătească în avans 50% pentru fabricarea autoturismelor care urmau să fie exportate în America Latină. Cu această ocazie, Ruben Rodriguez, preşedintele Volvo pentru Ecuador, a afirmat că: „Avem speranţa ca acest produs să fie bine primit pe piaţa noastră şi, totodată, să fie un beneficiu pentru noi şi pentru dumneavoastră. Există o piaţă în aceste ţări şi suntem siguri că acest autovehicul va prinde bine piaţa, ţinând cont de condiţiile asemănătoare ale acestor ţări cu ţara dumneavoastră. Menţionez că primul autovehicul pe care mi l-am cumpărat a fost un ARO Carpaţi şi am fost foarte mulţumit de el.”
Vizita a continuat prin secţiile Montaj, Vopsitorie, Finisări, delegaţia fiind informată despre tehnologia producerii gamelor de autoturisme ARO. Directorul Aurelian Nicolae a făcut precizarea, după ce l-a felicitat pe John Perez pentru ajutorul dat întreprinderii, că „noi ştim să fabricăm maşini de teren, dânsul ştie să le vândă. Suntem în aceeaşi barcă şi vâslim împreună. Pentru noi, clientul este personajul principal, pentru el fabricăm şi dumneavoastră trebuie să ne spuneţi cum trebuie să facem pentru a-l mulţumi.”
După o demonstraţie cu autoturismele de raliu, abia reîntoarse de la Crosul României, unde echipajele de la ARO au obţinut rezultate remarcabile, oaspeţii sud-americani s-au deplasat pe pista de încercări de la Mateiaş, unde au asistat, încântaţi, la o demonstraţie în forţă a autovehiculelor construite la Câmpulung.
ARO a luat iar plasă cu Perez
Nu după mult timp, „vâslaşul” Perez şi-a abandonat coechipierul şi barca. Relaţia dintre S.C. ARO S.A. şi LACARO Auto Distributors Miami (distribuitor al autoturismelor româneşti de teren în America Latină), începută în 2000, a ajuns, către sfârşitul verii aceluiaşi an, într-un stadiu care putea fi bănuit de cei de la ARO. Fostul patron al firmei E.E.I., devenit patron al lui LACARO, John Perez, a “uitat” că trebuia să plătească un rest de 80% din preţul a 50 de autoturisme ARO destinate pieţei Americii Latine, autoturisme echipate conform standardelor pieţei americane. Acest lucru a afectat grav activitatea de producţie de la ARO, banii fiind necesari pentru fabricarea altor autoturisme. În acelaşi timp, salariaţii uzinei se aflau în situaţia de a nu-şi încasa nici toate drepturile promise la intrarea în perioada de remont.
Contractul ARO – LACARO a fost încheiat la începutul lui 2000, artizanul acestuia fiind directorul comercial al uzinei, Gheorghe Banzea. Clauzele contractuale păreau a fi favorabile lui ARO: 20% din preţul autoturismelor se achita la darea comenzii, iar 80%, la livrarea maşinilor. Au trecut oceanul 26 de autoturisme şi totul a luat sfârşit. Din comanda de 100 de autoturisme pentru Republica Dominicană a fost realizat un prim lot de 50 de maşini, dar John Perez a uitat să le plătească.
Preşedintele Corporacion Datax, Eugenio Segal: “ARO valorează milioane de puncte!”
Îl lăsăm pe Perez, a cărui colaborare cu ARO a fost „reînviată” trei ani mai târziu, cu prilejul tragicei privatizări din toamna lui 2003, pentru a ne îndrepta atenţia către alt parteneriat româno – sud-american, care, la nivel declarativ, era un succes pentru ambele părţi. „Vreau să se ştie că ARO merge, că ARO este căutată, că este o maşină foarte bună!”, a concluzionat Eugenio Segal la finalul unei conferinţe de presă, pe care a susţinut-o, în iunie 2000, la societatea comercială ARO S.A. Preşedintele firmei Corporacion Datax, unic reprezentant al Uzinei ARO în Venezuela, a dat, astfel, asigurări că exportul de autoturisme de teren româneşti în Venezuela va căpăta o extindere deosebită.
Cu modelul 328 Maxi-Taxi, ARO dădea “o lovitură de stat”
Conferinţa de presă organizată la ARO a fost ocazionată de prezenţa la uzină, în perioada 21-24 iunie 2000, a celui care se ocupa de distribuţia autoturismelor româneşti în Venezuela, Eugenio Segal. Scopul vizitei îl reprezenta recepţia lotului de automobile ARO în curs de expediere, stabilirea programului de comenzi şi livrări pentru următoarele 12 luni, precum şi completarea gamei de modele ARO comercializate. Acesta s-a ocupat de controlul ultimului lot de 56 maşini care fusese trimis către America de Sud şi a purtat discuţii cu conducerea uzinei, despre care spunea că acordă un important sprijin importatorilor. De altfel, directorul comercial de la ARO, Gheorghe Banzea, a declarat atunci că uzina cunoştea foarte bine cerinţele pieţei venezuelene şi ale importatorului, motiv pentru care exista o reacţie rapidă la cerinţele acestora.
După şapte ani de colaborare ARO – Corporacion Datax, se spera ca în 2000 să se producă o adevărată explozie a mărcii ARO în Venezuela, marcând o „lovitură de stat”, după părerea lui Eugenio Segal. Acest lucru era determinat de succesul pe care îl avea modelul ARO 328 Maxi-Taxi cu motor ARO TDX 28, autoturism desemnat „maşina ideală” pentru transport public în afara capitalei Venezuelei, Caracas, într-o zonă locuită, dar greu accesată din cauza reliefului. Pe acele drumuri, la acel moment, circulau autoturisme Toyota, dar ARO 328 era mult mai practic şi mult mai ieftin. A şi fost testat autoturismul nostru, într-o localitate de lângă capitala Venezuelei, Caracas. Un primar şi 11 consilieri, alături de şofer şi încă o altă persoană, s-au urcat în ARO şi au parcurs un traseu, nescăpând nici de vagabonzii care obişnuiau să se agaţe de maxi-taxi. După părerea tuturor participanţilor la test, „Pe unde a intrat ARO, nu intră Toyota!”. Iar cum necesarul de autoturisme pentru transportul public în afara capitalei era de 9.000 de bucăţi, era de aşteptat ca, în următorii ani, ARO să devină numărul 1 în acest sector. De altfel, se primiseră deja comenzi pentru ARO 328.
Eugenio Segal mijlocea pătrunderea lui ARO şi în alte ţări din America Latină. Se încerca recucerirea pieţei panameze, un autoturism ARO 244 fiind, pe atunci, în probe în acea ţară, urmând să fie prezentat şi testat în Guatemala. De altfel, după părerea lui Segal, ARO era mult mai valorizat în străinătate decât era în ţară. Pentru el, chiar era de neînţeles de ce românii nu cumpărau ARO, iar Guvernul nu sprijinea uzina. Preşedintele lui Corporacion Datax era sigur de valoarea maşinii fabricate la Câmpulung Muscel, pornind chiar de la oamenii care lucrau la ARO, oameni cu care a stat de vorbă prin mijlocirea directorului general Aurelian Nicolae, oameni care au înţeles că trebuiau să lucreze conform cerinţelor celor care cumpărau ARO în străinătate.
„Maşina ideală” pentru transport public în afara capitalei, într-o zonă cu teren accidentat
„Pentru promovarea produselor ARO, firma venezueleană a participat la salonul auto „Auto Show Caracas 2000”, una dintre cele mai importante expoziţii auto din America de Sud, unde au fost prezente 42 de mărci de automobile. În cadrul unui stand reprezentativ, ARO 10.4 Lux, complet restilizat, şi ARO 328 Maxi-Taxi au constituit punctele de atracţie, bucurându-se de aprecieri din partea publicului vizitator. ARO 328 Maxi Taxi, cu motor ARO TDX 28-02, a fost desemnat „maşina ideală” pentru transport public în afara capitalei, o zonă cu teren accidentat, unde tracţiunea integrală este o condiţie esenţială.
Ca o apreciere a activităţii deosebite a firmei Corporation Datax şi, în special, a domnului Segal, firma a fost admisă în grupul select al Camerei Venezuelene de Constructori şi Importatori de Automobile, ceea ce demonstrează încă o dată recunoaşterea şi buna reputaţie de care se bucură marca ARO pe piaţa venezueleană. Conform declaraţiilor domnului Segal, colaborarea S.C. ARO S.A. cu Corporation Datax va continua sub cele mai bune auspicii.”, declara, într-un comunicat de presă, directorul general Aurelian Nicolae.
Dealerul de automobile ARO în Venezuela: „Ar fi păcat să se întâmple ceva cu ARO”
În cadrul unei emisiuni televizate, difuzate la „Tele 7 Muscel”, dealerul de automobile ARO în Venezuela, Eugenio Segal, spunea că a cunoscut produsul fabricat la uzina din Muscel întâmplător, în timpul unei vizite în Bucureşti. Din anul 1993, Corporacion Datax a vândut în Venezuela peste 2.000 de automobile ARO, în special gama ARO 10.
În 2000 s-au concretizat eforturile celor de la ARO şi ale lui Eugenio Segal în legătură cu pregătirea unui automobil care să cucerească piaţa venezueleană. ARO 328 Maxi-Taxi, cu motor TDX 28, un automobil destinat transportului de persoane, cu o capacitate de 12 locuri, a trecut toate testele la care a fost supus şi a fost confirmat de Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor din Venezuela drept „vehiculul care va fi folosit pentru transportul public periferic”, periferic însemnând, în special, împrejurimile capitalei Caracas, unde drumurile erau dificile. Chiar dacă a lansat ideea unui necesar de 6.000 de automobile pentru transportul public, Eugenio Segal a transmis celor de la ARO ideea că numai treptat, cu foarte mare grijă, pentru a evita orice neregulă, se efectua exportul în Venezuela, un prim lot de 150 de ARO 328 urmând să ajungă în acea ţară latină în scurt timp. De asemenea, exista posibilitatea ca gama de automobile ARO destinate pieţei venezuelene să se extindă, Poliţia fiind interesată de ARO 244, iar spitalele, de Ambulanţa ARO. Un succes deosebit, preconiza Eugenio Segal, urma să înregistreze şi modelul ARO 11.4.
„Dacă trăieşte ARO, trăiesc şi eu!”, a apreciat Eugenio Segal şi a ţinut să mulţumească tuturor muncitorilor de la uzină pentru efortul pe care îl depuneau ca automobilele ARO să corespundă cerinţelor pieţii venezuelene, mai ales din punct de vedere calitativ. „Ar fi păcat să se întâmple ceva cu ARO şi eu sunt preocupat de acest lucru. Sper ca cei de la Bucureşti să intervină. Nici nu ştiţi ce valoare are ARO, câte milioane de puncte merită! În lume există o singură uzină ca ARO!”