O singură pâine, un singur trup! Apostolul spune apoi ce simbolizează pâinea şi vinul de la Masa Domnului. „Având în vedere că este o singură pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup, căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine” (1 Corinteni 10.17). Într-o pâine sunt multe boabe de grâu, strânse din felurite părţi. Au fost în sac, din sac au mers la moară, unde s-au transformat în făină şi din făină se face pâine. Cine poate să mai despartă bob de bob şi să spună: „În pâinea aceasta sunt atâtea boabe de grâu?” Ele s-au amestecat în aşa fel că nu se mai pot despărţi. Tot astfel este şi cu cei credincioşi: unul dintr-o parte, altul dintr-alta, unul cu o cultură, altul cu alta, unul de o vârstă, altul de alta, unul de un sex, altul de alt sex, toţi sunt una în Domnul Isus. Toţi sunt deopotrivă copii ai lui Dumnezeu, spălaţi prin sângele Domnului Hristos şi pecetluiţi cu Duhul Sfânt. Simbolismul este uşor de înţeles.
Masa Domnului în contrast cu masa demonilor. „Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să luaţi parte la Masa Domnului şi la masa demonilor” (1 Corinteni 10.21). Nu merge şi acolo şi acolo! V-aţi ales un Stăpân, ţineţi-vă de El! Să aveţi în acelaşi timp legătură şi cu demonii şi cu Domnul Isus, aceasta nu se poate. Chiar bunul simţ şi dreapta judecată spun că amestecul acesta nu este bun; din el câştigă diavolul.
Cina Domnului! Cina Domnului nu este pentru mântuire. Ea este pentru cei mântuiţi, pentru aceia care au păcatele iertate, care s-au întors la Dumnezeu şi urmează Domnului Hristos, trăind o viaţă nouă.
Masa de dragoste, deosebită de Cina Domnului. „Mai întâi aud că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări” (1 Corinteni 11.18). Apostolul le amintise şi mai înainte de unele dezbinări; pe cât se pare, aici este vorba de alt fel de dezbinări. Cei dintâi creştini uneau Cina Domnului cu masa de dragoste. Acestea sunt două lucruri deosebite; masa de dragoste se numea agapă, la care fiecare venea cu mâncare de acasă. Nu era o singură masă lungă, ci se aşezau cete-cete. Cei bogaţi aduceau mâncare bună şi probabil şi vin. Cei care n-aveau nimic de adus de acasă stăteau şi ei mai retraşi. Aceasta era ceva urât. Evanghelia se predică celor săraci, ea nu-i dispreţuieşte pe cei săraci. Aici o ceată, dincolo altă ceată, cea de săraci, de care nu se interesau! Ar fi trebuit să-i poftească pe săraci să mănânce şi ei din merindele pe care le aduceau acolo cei cu dare de mână. Separaţia pe care o făceau era de condamnat şi de aceea apostolul le spune: „în parte o cred“. Egalitatea trebuie trăită pe tărâmul evangheliei. Fie că se despărţiseră cete-cete după starea socială, fie după învăţătură, fie după rudenie, aceasta a întristat inima apostolului Pavel şi le spune că nu se adună ca să se facă mai buni, ci mai răi. Totuşi spune: „Trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni” (versetul 19). Cei care îi socoteau pe alţii mai presus de ei erau cei găsiţi buni. Pavel ar fi vrut ca toţi să fie găsiţi buni şi să nu stăruie în despărţirea aceasta. „Când vă adunaţi deci în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului” (versetul 20) – aceasta se lua după masa de dragoste. Despre mesele de dragoste se mai vorbeşte şi în Epistola lui Iuda. Istoria bisericii ne spune şi ea despre acestea două. Domnul Isus, când a aşezat Cina, a mâncat mai întâi mielul de Paşti şi după aceea a rânduit Cina ca ceva deosebit. Corintenii aveau agapele unite cu Cina Domnului: întâi mâncau şi după aceea toţi împreună luau Cina Domnului. „Când vă adunaţi, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului.” De ce? „Fiindcă, atunci când staţi la masă, fiecare ia înainte cina adusă de el; aşa că unul este flămând, iar altul este beat” (versetul 21). Aceasta nu poate fi Cina Domnului! Şi unele adunări iau cina lor, nu a Domnului, când în ele este dezbinare, neînţelegere, vorbire de rău. Apostolul le spune că se grăbesc şi nu ţin seama dacă săracii au mâncat sau dacă au răbdat. Unii s-au ospătat, pentru că le-a dat mâna, cu lucrurile aduse de acasă, ceilalţi au răbdat. Aceasta nu mai este masă de dragoste, ci de dezbinare, de separaţie. „Nu aveţi case, ca să mâncaţi şi să beţi?” (versetul 22). Aceasta înseamnă că puteau să vină mâncaţi la Cină. „Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi daţi de ruşine pe cei care n-au?” (versetul 22). Mâncarea pe care putea s-o aducă un frate sărac era după sărăcia lui şi îi era ruşine s-o pună înainte. De aceea apostolul Pavel îi mustră pe cei mai cu stare şi le spune că ar fi mai bine să mănânce acasă, decât să dispreţuiască Biserica lui Dumnezeu, alcătuită în majoritate din săraci. „Ce să zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud” (versetul 22).
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel.