În fiecare an, la data de 11 aprilie, Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Despre viaţa acestui fericit şi strălucit ierarh al Bisericii aflăm în cartea ce se numeşte Proloage la data de 11 aprilie, următoarele: „Acest fericit Părinte Calinic s-a născut în oraşul Bucureşti, în ziua de 7 octombrie 1787, din părinţi români, temători de Dumnezeu, şi a primit, la Sfântul Botez, numele de Constantin. Când avea vârsta de 20 de ani, tânărul Constantin, din îndemn lăuntric, şi-a îndreptat paşii către Mănăstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste părintească de Stareţul Timotei. După un an de ascultare duhovnicească a fost tuns în călugărie, schimbându-şi numele în Calinic. Peste o lună, apoi, s-a învrednicit a fi hirotonit ierodiacon. În Mănăstirea Cernica a vieţuit Sfântul Calinic patruzeci şi trei de ani, nevoindu-se, zi şi noapte, în post şi în rugăciune, în muncă şi smerenie, în răbdare şi în dragoste. Drept aceea, după cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit şi sfinţitorul dar al preoţiei, iar, după alţi cinci ani, cu glas de obşte a fost ales, de sobor, Stareţ al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o, cu multă iscusinţă, timp de 31 de ani, săvârşind multe fapte vrednice de laudă. În anul 1850, Preacuviosul Calinic a fost ales şi sfinţit Episcop al Râmnicului, unde a săvârşit mari fapte şi a împlinit multe din lipsurile acestei Eparhii. Cu nespusă râvnă şi osteneală, a zidit din temelie Biserica Episcopiei, împodobind-o cu zugrăveală şi odoare scumpe şi a dat viaţă nouă tiparniţei bisericeşti, scoţând la lumină multe cărţi de slujbă şi de zidire sufletească. Dorul de viaţă schimnicească l-a îndemnat, atunci, să zidească o Biserică la Mănăstirea Frăsinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adăpostirea părinţilor dornici să petreacă o viaţă sihăstrească, după pravila călugărilor din muntele Athosului, statornicită aici de acest fericit ctitor. Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, după care, simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi bolnav fiind, a venit iarăşi, la Mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, mutându-se către Domnul, în ziua de 11 aprilie 1868. A fost îngropat, după a sa dorinţă, în tinda Bisericii Sfântul Gheorghe. Cât timp a vieţuit pe pământ, Sfântul Calinic a dus o viaţă duhovnicească plăcută lui Dumnezeu. Călugăr fiind, s-a supus, întru toate, rânduielilor vieţii mănăstireşti, trăind în sărăcie şi în aspră înfrânare. Cei ce l-au cunoscut spun că avea trup firav şi era senin la faţă. Umbla mereu cu capul plecat, vorbind domol şi liniştit, iar la fire era nespus de bun, milos şi darnic la toţi. Acest fel de viaţă a făcut din el un vas ales al Domnului, împodobit fiind şi cu darul facerii de minuni, precum se arătă în viaţa sa, tămăduind bolnavi, cunoscând gândurile ascunse ale oamenilor, sfârşitul lor şi chiar pe al său. A fost mângâiere pentru săraci şi văduve, iar tot ce a agonisit, a împărţit, cu milostivire, în faceri de bine. Încă şi azi, mult ajutor şi mare folos sufletesc dobândesc cei ce cu credinţă, aleargă către acest vas ales al Domnului”. Memorabil rămâne momentul istoric din viaţa Bisericii Străbune cu privire la momentul canonizării Sfântului Calinic. La 23 octombrie 1955, într-o zi de Duminică, a avut loc la Mănăstirea Cernica slujba canonizării Sfântului Ierarh Calinic, într-o solemnitate desăvârşită, pe măsura sfinţeniei vieţii lui. Au luat parte la această slujbă de canonizare Patriarhul Iustinian dimpreună cu toţi ierarhii Sfântului Sinod, ierarhi din afara graniţelor ţării, stareţi, preoţi, diaconi şi mulţime mare de credincioşi. A urmat o impresionantă procesiune cu plecare din marginea Bucureştiului, de la Biserica Sfântul Pantelimon. În frunte mergea un arhimandrit cu crucea patriarhală, urmat de soborul călugăriţelor. Apoi veneau călugării şi stareţii de mănăstiri. După ei, o lungă coloană de preoţi şi protopopi ca la două sute. Apoi urma coloana Episcopilor în mantii şi veşminte arhiereşti, aproape treizeci la număr, iar pe margini şi în urmă mii şi mii de credincioşi. Un adevărat fluviu viu de oameni. Toţi erau un cuget, toţi purtau pe faţă şi în inimi aceeaşi bucurie, toţi mergeau să cinstească pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. După o oră de mers încet, procesiunea intră pe poarta mănăstirii. Ambele ostroave erau pline cu mii de credincioşi. În dangătul clopotelor şi în sunet de toacă, soborul călugărilor, al preoţilor şi arhiereilor, în frunte cu Patriarhul României, au intrat să se închine în Biserica Sfântului Gheorghe. În pridvorul bisericii se aflau osemintele galbene ca ceara ale Sfântului Calinic. Însuşi Patriarhul Bisericii le-a aşezat cu mâinile sale în racla nouă, anume pregătită, sculptată cu scene din viaţa Sfântului Calinic. A urmat închinarea la sfintele moaşte şi citirea unor rugăciuni speciale, precum şi citirea gramatei sinodale de canonizare a Sfântului Calinic. Despre minunile Sfântului Calinic de la Cernica care nu au fost deloc puţine, rămâne pe altă dată să vă amintesc. Aduc aminte doar de una singură petrecută cu puţini ani în urmă, când cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Înalt Prea Sfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul nostru, moaştele Sfântului au fost aduse la Piteşti, unde alături de moaştele Sfintei Muceniţe Filoteea au fost purtate în procesiune, din centrul Piteştiului până la Mănăstirea Trivale. Un om foarte bolnav, atingându-se de racla cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Calinic, a fost cuprins de o transpiraţie abundentă peste tot trupul, nefirească, ca şi cum ar fi stat într-o ploaie torenţială de vară. După puţin timp trupul a început să se încălzească, simţind o stare benefică atât sufletească cât şi trupească. Minunea s-a petrecut, căci la puţină vreme, s-a confirmat că în trupul său nu mai era urmă de boala care-i ameninţa viaţa. Acestea sunt minunile lui Dumnezeu care le lucrează prin Sfinţii Săi. Să credem şi ne vom tămădui! Închei cuvântul de astăzi nu înainte de a aduce prinos de mulţumire şi recunoştinţă Părintelui nostru Arhiepiscop Calinic, care a înzestrat Câmpulungul şi Mănăstirea „Negru Vodă”, aducând şi aşezând în mijlocul Cetăţii Muscelului odor de mare preţ, pe Sfântul Cuvios Ioanichie Cel Nou de la Muscel, spre bucuria, alinarea şi tămăduirea celor care cu credinţă se vor închina. Şi pentru că ieri am prăznuit pe Sfântul Calinic de la Cernica, zi în care Înalt Prea Sfinţitul Părinte Arhiepiscop Calinic cinsteşte ziua numelui, cu smerenie rugăm pe Dumnezeu să dăruiască Arhipăstorului nostru sănătate, lungime de zile şi mântuire! Întru mulţi şi buni ani, Înalt Prea Sfinţia Voastră! Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Protosinghelul Serafim Caiea, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel