Continuăm prezentarea „afacerii” de răsunet încheiate de ARO în urmă cu 21 de ani, menită să-i şteargă datoriile la bugetul asigurărilor sociale, publicând în această ediţie un fragment al raportului de control al Curţii de Conturi despre înţelegerea puţin spus curioasă. Relatarea reprezintă o preluare din săptămânalul piteştean Jurnal de Argeş, care, începând din toamna lui 1997, a expus, în amănunt, urmările protocolului încheiat pe 11 mai 1995 de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Argeş, unic în analele instituţiei. „Urmarea acestui protocol semnat de primii doi capi ai D.M.P.S., la vremea aceea, Octavian Iliescu şi Speri Vicenzo, două SRL-uri au fost ajutate să încaseze peste 1,5 miliarde lei (la valoarea banilor din ’95-’96) din patrimoniul public. Speri Vicenzo este încă (n.r. la momentul publicării articolului, vara lui ’98) director adjunct al D.M.P.S. Argeş, iar Octavian Iliescu, care a fost înlocuit la 1 martie 1997, este „bine merci” tot director, la un SRL patronat de o familie omnipotentă din Piteşti. Deşi „mugurii” primelor ţepe au răsărit cam la câteva luni după ce duetul Iliescu – Speri Vicenzo a avut ideea genială a protocolului, cele două instituţii jefuite la drumul mare, D.M.P.S. şi ARO, au catadicsit să sesizeze Parchetul abia anul acesta (n.r. 1998), la jumătatea lunii martie. Asta în contextul în care „Jurnalul” a scris că afacerea pute rău de tot, încă din 15 noiembrie 1997. Să începem, însă, cu începutul.
În primăvara lui 1995, D.M.P.S. Argeş găseşte soluţia ca unul dintre cei mai mari restanţieri la bugetul asigurărilor sociale – ARO Câmpulung – să-şi stingă datoriile şi să intre în rândul lumii. Pentru ca ARO, o societate cu zeci şi sute de dealeri, să poată achita o datorie de 4,506 miliarde de lei (3,679 miliarde – CAS şi 826 milioane – contribuţie pentru fondul de şomaj), a fost chemat în „ajutor” un SRL din Piteşti, al cărui nume, SC T&I Trading SRL, nu spunea prea multe la prima vedere. S-a bătut palma, sub formă de protocol, şi s-a trecut la treabă. ARO urma să dea maşini şi piese SRL-ului, iar acesta vira banii, mai puţin comisionul, după comercializare, către D.M.P.S., în contul datoriei societăţii muscelene. Din partea D.M.P.S. au semnat Octavian Iliescu şi Speri Vicenzo, iar, din partea SC T&I Trading SRL, Iulian Tudorică – patron şi Emil Stan – director economic.
După mai bine de un an, în vara lui 1996, SC T&I Trading SRL dăduse o gaură în vistieria ARO de aproape o jumătate de miliard, 435.815.729 lei, mai exact. Din suma aceasta, încasată din vânzarea de autoturisme şi piese, firma care trebuia să salveze ARO n-a virat la D.M.P.S. decât un mărunţiş de 22 de milioane, adică 7,6% din contravaloarea mărfurilor facturate.
Cu acelaşi număr de înregistrare şi dată, acte oficiale cu conţinut diferit
Şi pentru ca totul să semene cu o situaţie gen „Dosarele X”, aducem în discuţie două adrese ale D.M.P.S. către ARO, absolut halucinante. Simţind că se umflă gogoaşa, directorul adjunct trimite, în 25.07.1996, două adrese sub acelaşi număr de înregistrare, 102030/25.07.1996, dar cu conţinut diferit. Simţind morcovul într-o zonă sensibilă, într-una dintre adrese, domnul Speri zice că, din motive de neseriozitate a firmei T&I Trading SRL, D.M.P.S. nu mai vrea să dea maşini şi piese lui Iulian Tudorică. În cea de-a doua, acelaşi şugubăţ epistolar o întoarce ca la Ploieşti şi spune că D.M.P.S. este de acord ca protocolul să se deruleze în continuare, pentru compensarea datoriilor. Mai înţelege cineva ceva? În fine, după doar patru zile, pe 29.07.1996, semnează şi directorul general Iliescu o adresă, prin care comunică la ARO că totul este ok în ceea ce priveşte T&I Trading SRL şi afacerea poate continua. Urmare a acestui semnal pozitiv, total neconform cu realitatea, buclucaşul SRL piteştean a mai fost ajutat să scoată de la ARO, sub formă de maşini şi piese, încă un miliard de lei (1.068.182.302 lei, mai exact). Din tot acest purcoi de bani, 1,503 miliarde, în total, T&I Trading SRL a virat în contul D.M.P.S. doar 281.118.499 lei.
Şi cum ţeapa administrată de „T&I” n-a fost învăţătură de minte pentru echipa de şoc Octavian Iliescu – Speri Vicenzo, capii D.M.P.S. Argeş încep derularea unui protocol asemănător (înregistrat sub numărul 102304/23.08.1996) cu SC Agroservice Auto SRL Schitu Goleşti. Dar, fiind mai bine „urmărită” derularea acestuia, peste aproape o jumătate de an, când s-a făcut socoteala, s-a constatat că firma din Schitu Goleşti n-a apucat să se pricopsească decât dintr-o livrare de 534.859.551 lei, din care 378.833.151 lei, autoturisme ARO, şi 156.026.400 lei, piese de schimb. Din această sumă n-au ajuns în contul D.M.P.S. decât 164 milioane. Per total, protocoalele încheiate de capii D.M.P.S. şi ai ARO au uşurat bugetul statului român cu peste 2,1 miliarde lei.
T&I Trading SRL a luat marfă de 2,038 miliarde lei şi a dat înapoi doar vreo 281 milioane, iar Agroservice a primit circa 534 milioane şi a înapoiat 184.”
Incorect, s-a diminuat datoria ARO către buget cu 2,038 miliarde
Inevitabil, a intrat pe fir şi Curtea de Conturi. Anul acesta (n.r. 1998), pe 23 ianuarie, a fost finalizat controlul. Concluziile confirmă ceea ce a „mirosit” ziarul nostru în urmă cu mai bine de opt luni. Ele cad ca o ghilotină pe capul celor doi directori ai D.M.P.S., care au semnat protocoalele de pomină. În continuare cităm:
1.„Prin clauzele menţionate (n.r. în protocoale), în mod incorect, s-a diminuat cu 2,038 miliarde datoria SC ARO SA Câmpulung la bugetul asigurărilor sociale, deşi D.M.P.S. a încasat în contul mărfurilor livrate doar 445,807 milioane, cu o diferenţă în minus de 1,593 miliarde;”
2.„Din explicaţiile scrise, date de Iliescu Octavian şi Speri Vicenzo, a rezultat că soluţia de compensare a datoriilor la bugetul asigurărilor sociale, prin livrare de mărfuri de către SC ARO SA, a fost dată de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, această metodă fiind aplicată şi în alte judeţe. Chiar dacă soluţia compensărilor a fost dată de acest minister, în mod incorect şi în detrimentul bugetului asigurărilor sociale, s-a înscris în protocoalele încheiate momentul efectuării acestei operaţiuni, acesta trebuind să fie data încasării sumelor de către D.M.P.S. de la SC T&I Trading SRL şi SC Agroservice Auto SRL Schitu Goleşti, şi nu data facturării mărfurilor către aceste două societăţi comerciale de către ARO.”
3.„De asemenea, tot în detrimentul bugetului a fost şi includerea în protocoale a clauzei, conform căreia cele două SRL-uri vor efectua la D.M.P.S. plata mărfurilor preluate de la ARO în termen de 15 zile bancare de la încasarea contravalorii lor. În realitate, prin protocoalele încheiate s-a efectuat vânzarea în consignaţie a mărfurilor preluate de la ARO, metoda cea mai favorabilă celor două SRL-uri în cauză, care, chiar şi în aceste condiţii, s-au dovedit rău-platnice;”
4.„D.M.P.S. Argeş nu a urmărit nici măcar virarea de către cele două SRL-uri a sumelor care erau deja încasate de acestea, în urma vânzării mărfurilor primite, în compensarea datoriilor SC ARO SA. Deşi, în urma fiecărei livrări de mărfuri, ARO a transmis către D.M.P.S. copii de pe facturile emise, în cadrul acestei instituţii nu s-a condus evidenţa datoriilor SC T&I Trading SRL Piteşti şi SC Agroservice Auto SRL Schitu Goleşti. Abia în 1997, la Oficiul de Asistenţă Socială, cu nota contabilă nr.1/31 ianuarie, s-au înregistrat în contul 220 „Debitori” sumele datorate de cele două societăţi comerciale. În explicaţiile scrise, Speri Vicenzo a declarat că toate copiile de pe facturile emise de ARO au fost transmise compartimentelor funcţionale ale D.M.P.S. Argeş, care trebuia să le urmărească. Aceste afirmaţii nu sunt confirmate de Gabriela Dobre, şef Oficiu Asigurări Sociale, şi Ghiocela Dumitrescu, referent în cadrul Serviciului Constituire şi Utilizare Fond Şomaj. În explicaţiile scrise, acestea au menţionat că nu au cunoştinţă de primirea documentelor în cauză.”
Abnegaţia D.M.P.S.-ului de a pierde bani
5.„Deşi prin protocoalele încheiate s-a prevăzut clar că D.M.P.S. îşi rezervă dreptul de control asupra modului, condiţiilor, volumului de desfacere a mărfurilor preluate, precum şi a decontărilor efectuate, a rezultat că, în perioada 1995-1996, nu s-a efectuat nicio verificare la cele două societăţi debitoare, deşi acestea înregistrau restanţe mari. Mai mult, în 1996 s-a încheiat un nou protocol cu SC T&I Trading SRL, deşi aceasta nu achitase decât 7,6% din marfa recepţionată anterior. Atât Octavian Iliescu, cât şi Speri Vicenzo încearcă să acrediteze ideea că reînnoirea protocolului cu SC T&I Trading SRL s-a făcut în dorinţa de a se recupera o sumă cât mai mare din datoria existentă. Această „dorinţă” a condus, de fapt, urmarea noilor livrări de automobile şi piese de schimb ARO, la majorarea substanţială a sumelor recuperate de la SC T&I Trading SRL.
6.„Debitele mari înregistrate de cele două SRL-uri, din Piteşti şi Schitu Goleşti, au fost cauzate şi de efectuarea unor selecţii necorespunzătoare ale acestora. Prin explicaţiile scrise ale lui Iliescu Octavian şi Speri Vicenzo, rezultă că cele două societăţi au fost recomandate de SC ARO SA. Chiar şi în aceste condiţii şi fără a se efectua o verificare a societăţilor respective, conducerea D.M.P.S. Argeş putea să constate uşor că, la data încheierii protocolului din 1995, cu SC T&I Trading SRL, aceasta era în litigiu cu SC ARO SA, pentru neachitarea unor mărfuri. Astfel, din suma de 145.930.584 de lei, datoria SC T&I Trading SRL, preluată de D.M.P.S. Argeş, 10.600 lei reprezentau taxe de timbru (menţiune făcută ca atare în procesul verbal de compensare nr.3168 din 11.05.1995). Taxa de timbru era rezultatul acţionării în instanţă a SRL-ului de către ARO.”
7.„Deşi au restanţe mari în achitarea obligaţiilor faţă de D.M.P.S. Argeş, cele două firme debitoare nu au o situaţie financiară deosebită.”
8.„Pentru modul în care au fost încheiate protocoalele, prin includerea unor clauze în detrimentul bugetului asigurărilor sociale, dar în favoarea unor agenţi economici cu capital privat, precum şi pentru neevidenţierea şi neverificarea obligaţiilor de plată ale acestor societăţi comerciale, cu consecinţe în existenţa în prezent a unor debite foarte mari şi posibilităţi reduse de încasare, răspunzători se fac Iliescu Octavian – director general al D.M.P.S. Argeş, până la 01.03.1997, şi Speri Vicenzo, director adjunct economic.”
Cam acestea sunt concluziile controlului Curţii de Conturi. Sunt atât de elocvente, încât nici nu mai trebuie comentate. Ceea ce nu spune explicit raportul Curţii de Conturi, dar lasă să se înţeleagă: totul a fost o intenţie de creditare mascată a celor două SRL-uri, care s-a încheiat cu pierderea banilor de către ARO sau D.M.P.S. – sau de către amândouă – după cum va hotărî instanţa de judecată.
Mai trebuie menţionat faptul că patron al SC Agroservice Auto SRL Schitu Goleşti este Pavel Chiţa, un personaj ultracunoscut în zona Muscelului. Şi Pavel Chiţa, şi Iulian Tudorică sunt reclamaţi la Parchet, pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă, conform articolului 214 Cod penal. Plângerea penală împotriva celor doi este semnată de noii directori ai ARO şi D.M.P.S., Sorin Olteanu şi Cristian Soare, care au moştenit această afacere murdară de la predecesorii lor. Întrebarea firească ce trebuia să se pună este de ce nu i-au dat pe mâna Parchetului pe Tudorică şi Chiţa chiar vechii directori, atunci când au simţit că escrocheria începe să miroase? Aveau cei doi directori vreun interes să ocrotească acest “comando” cu reşedinţele în Piteşti şi Schitu Goleşti?
Iată şi alte întrebări. De ce, ca să n-o doară capul, n-a organizat o licitaţie transparentă pentru această „consecionare” a dreptului de a face afaceri cu ARO? Poate se înscriau firme mult mai serioase şi mai potente din punct de vedere financiar.”
În ediţia anterioară am prezentat o anchetă efectuată la vremea respectivă de Evenimentul Zilei, privitoare la vânzarea de către firma lui Iulian Tudorică – tot o creditare mascată, dar cu banii altuia – a autoturismelor ARO şi a pieselor de schimb unei societăţi cu sediul în Bucureşti, Anita’s Trade SRL, patronată de un ins pe nume Gabriel Mohanu. Bărbatul, posesor al unui buletin de identitate eliberat de Poliţia Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj, l-a jucat pe degete, după bunul plac, pe patronul piteştean aflat sub contract cu ARO, anunţându-l, între reprizele de dispariţie şi apariţie, că plăteşte maşinile ba cu petrol, ba cu fier beton, pentru ca, în final, afaceristul să se “pricopsească” cu o locomotivă defectă, la jumătate din valoarea autoturismelor.