Trebuie să fii ori beat, ori drogat, ori un optimist incurabil, ori nebun, ori coborât din vreo peşteră, unde ai fost rupt de realitate, ori în posesia celui mai profesionist sondaj de opinie făcut vreodată la Câmpulung, de firma cu cea mai solidă reputaţie în domeniu, ca să spui că vei câştiga alegerile cu peste 40%. Dacă nu te cheamă Călin Andrei şi speri la o victorie atât de clară, după trei eşecuri consecutive, în 2004, 2008 şi 2012, este posibil să ai una dintre problemele enumerate. Dar, dacă cei peste 40% au rezultat, aşa cum am spus, ca urmare a consultării populaţiei de către specialişti cu notorietate şi credibilitate profesională în domeniul sondajelor de opinie, deci, ai un studiu autorizat, pe care te bazezi, atunci… cel mai dorit de electorat să câştige! Politicianul căruia îi aparţine certitudinea unui scor atât de confortabil, care nu mai necesită cine ştie ce campanie electorală, este Liviu Ţâroiu. Am remarcat la PSD-ist o siguranţă în mesaj atunci când comunica procentul de zburlit părul pe capul concurenţei, încât ascultătorul este tentat să creadă: omul ăsta nu vorbeşte după ce şi-a citit horoscopul în gazetă ori după i-a ghicit în cafea vreo ţaţă creolă. Se bazează pe ceva. Însă nu excludem varianta ca Ţâroiu, asemenea unui politician cu vechime şi şiretenie, să bată câmpii, pentru intimidarea rivalilor, care suferă de boala incertitudinii, fiind, în majoritate, la prima experienţă de candidat la Primărie.
Pozitivismul acestuia a fost susţinut de stăpânirea de sine şi zâmbetul larg al lui Marin, care n-a lăsat o clipă senzaţia că se teme de vreunul dintre contracandidaţii colegului său. Deşi adversarii comit greşeala de a-i subestima şi a le subestima influenţa asupra electoratului cu previziuni, poate, fanteziste (dar asta rămâne de văzut după 5 iunie 2016), PSD-iştii au o şcoală a discursului, a atitudinii în public, a încrederii în succes, chiar şi atunci când acesta este inexistent, de la care s-ar putea inspira.
În fine, pronosticul optimist al omului PSD-ului a fost primit de asistenţă cu un ropot furtunos de aplauze, la sfârşitul săptămânii trecute, când s-a produs lansarea cu public a lui Liviu Ţâroiu. De altfel, trei sarcini au avut de îndeplinit cele 100 de capete în cap, conform prezenţei comunicate de consilierul lui Marin: prima, să umple sala; a doua, să voteze candidaţii, ca să se creeze impresia de importanţă acordată de şefi „maselor” consultate în privinţa nominalizărilor “subţirele” ca un prânz de prost; a treia, să aplaude, sarcină îndeplinită cu prea mult sârg de audienţă, fiind nevoie de intervenţia preşedintelui, care a mai rărit din reprizele zgomotoase.
Atmosfera din vinerea Blagoveşteniei electorale: felicitări, ovaţii, angajamente de victorie cu scor apropiat de cele al lui Călin Andrei, bârfă multă în sală la enumerarea realizărilor Guvernului Ponta – sarcină revenită lui Marin – şi a realizărilor „Guvernului” Ţâroiu – misiune îndeplinită de viceprimarul posesor de două mandate în această funcţie. Când amfitrionul evenimentului i-a poftit pe cetăţenii cu carnet de membru să spună ce cred despre candidaţi, dacă vor pe alţii, ce vor să le facă Ţâroiu, ca primar, nu li s-a auzit nici respiraţia. În schimb, cât au durat speech-urile, meliţele din sală i-au desfiinţat şi pe unul, şi pe altul. Şi pe parlamentar, cu Ponta al lui cu tot, şi pe viceprimar, cu Primăria lui cu tot!
Cu două săptămâni înainte, PSD-istul, care îşi încearcă norocul a doua oară la funcţia de primar, din ale cărei privilegii a apucat să guste – moare dacă rămâne fără ea – spunea că vrea o campanie decentă, fără denigrarea cuiva. Ce-i drept, n-a denigrat pe nimeni, dar cine a căscat urechile la vorbele lui Ţâroiu a înţeles săgeţile îndreptate către fostul lui şef de la Primărie, acuzat voalat că n-a făcut mai nimic. În timp ce liberalul şi ai săi s-au axat pe învăţământ (şi distracţii cu toptanul), el, viceprimarul PSD, s-a ocupat de infrastructură. Astfel spus, datorită lui Ţâroiu am văzut asfaltul în ultimii opt ani în Câmpulung. I-a şi plăcut, să nu se mai vaite, că a fost al naibii de bine la asfaltări! Faptul că n-a putut să facă mai multe a fost din cauză că Andrei şi USL-ul au lăsat PSD fără oameni în Consiliu, a fost altă jelanie a social-democratului. N-aveau cu ce, pentru că banii erau blocaţi pentru „Bălăceanca urbană”, încuviinţată şi de PSD-işti, aşa că pică scuza: „Făceam mai multe dacă eram mai mulţi”. Iar bomboana pe coliva acuzaţiilor o reprezintă halul în care a fost manageriat proiectul „Kretzulescu” de către Andrei, din cauza căruia n-a ajuns la sfârşit. Însă lui Ţâroiu şi PSD-ului le-a convenit că nu l-a dus la sfârşit, căci n-aveau ce vorbi în campanie. Plus că a lăsat în urmă cufărul cu galbeni, de care s-au lipit (cu gândul) aproape dublul candidaţilor pe care i-am avut, la funcţia de primar, în 2008 şi 2012.