Statul pe un munte de bani, situaţie în care se află Primăria, recunoscută de alesul neales să ne conducă, dăunează dezvoltării Câmpulungului. Din cauză că Primăria are bani – şi are de pe vremea lui Călin Andrei, care i-a tot strâns, ca să-şi facă damblaua – municipiul este „şuntat” la împărţirea „caşcavalului”. Nu numai că nu primeşte, dar excedentul bugetar foarte mare, cum a caracterizat şeful Executivului rezervele târgului sărăcăcios pe dinafară, care ţine aurul îngropat în grădină, năruieşte orice şansă de a căuta surse de finanţare a lucrărilor de care avem atâta nevoie. Câmpulungul are bani. Numai că, în loc să fie consumaţi, iar consumarea lor să ne mulţumească, au fost ţinuţi la o saltea, care s-a tot umflat, fiind pe punctul să plesnească. Ce susţine Ţâroiu are sens. Dacă sfârşitul anului ne prinde cu şi mai mulţi bani decât anul trecut, adio şanse de a spera la finanţări acordate în temeiul Ordonanţei 28 – Programul Naţional de Dezvoltare Locală, despre care sigur aţi auzit vorbindu-se la televizor. Poţi să primeşti bani pentru sisteme de alimentare cu apă şi canalizare (exact ce ne trebuie), drumuri, poduri, unităţi sanitare, culturale, pieţe, sedii publice, infrastructură turistică şi câte şi mai câte. Dar când ţie îţi dau galbenii pe afară din hazna, fireşte că sunt ajutaţi să-şi facă localităţile boboc cei care n-au cu ce.
Liviu Ţâroiu a făcut comentariul privind necesitatea, chiar urgenţa consumării „preaplinului” bugetului dăunător, de vreme ce este legat de mâini, în loc să stea cu ele întinse la finanţatorii de la centru, cum fac toţii primarii, în contextul în care colegii săi au hotărât să nu înapoieze banii ministerului, pentru proiectul ratat, calamitat şi, sperăm, anchetat într-o bună zi. Mai mult decât atât, să se judece cu ministerul, care are dreptul să ceară şi să primească contravaloarea “măcelului” săvârşit de marii restauratori de cetăţi, care au trimis la Câmpulung nişte ciungi, ologi şi orbi. Cum s-a acumulat excedentul, care îl şi înfioară de plăcere pe Ţâroiu, chiar dacă el se declară înspăimântat, am explicat. Fostul primar a pus banii la ciorap, care, în timp, a ajuns pe mărimea călţunului lui Gulliver, din cauza zecilor de miliarde economisite pentru investiţia mileniului.
PSD-istul insistă că e musai ca muntele de bani să fie adus la nivelul unei movile, altfel 2017 ne va prinde tot săraci cu contul gras. Retezarea vârfului în materie de finanţe locale, înălţat prin ambiţia unui primar de a se vorbi despre realizarea lui peste secole, se poate produce, în versiunea succesorului său, şi rapid, şi nedureros. Oricâte „bube” ar avea în biografia de edil, Ţâroiu are dreptate în privinţa procesului cu ministerul, propus, culmea, de unul din propria tabără, susţinut, de câteva şedinţe, cu o frenezie explozivă de liberali, încât am crezut că au renunţat la David, la funcţia de primar. La fiecare geamăt, la fiecare elucubraţie a colegului de partid al vicelui PSD, îi dau dreptate liberalii, cu o slugărnicie de eunuci în faţa sultanului.
Procesul cu ministerul, care are dovezi pentru sumele achitate Câmpulungului, e o greşeală. Bani şi ani pierduţi pentru un verdict pe calapodul „Kretzulescu”. Cât timp te judeci cu autorităţile partenere – Ministerul Dezvoltării, Agenţia de Dezvoltare Regională – te-ai lins pe bot, pe româneşte, de orice şansă de a accesa fonduri UE. Dacă stai doi-trei ani în procese cu ministerul, adio, dragă Nelu, bani europeni! Cine i-a deschis mintea lui Ţâroiu bine a făcut! Iar el, la rândul lui, a încercat să le-o deschidă aplaudacilor versiunii cu judecata, cel mai prost final pentru cel mai prost proiect din regiune, posibil din ţară. „Un litigiu cu ministerul şi cu ADR ne va crea prejudicii în ceea ce priveşte accesarea de fonduri europene pentru exerciţiul financiar 2014-2020, care va fi 2016-2022.”, a fost o mostră de maturitate din partea PSD-istului, care n-a stârnit cine ştie ce reacţie pozitivă în rândul celor croiţi să dea cu ghioaga în minister, că şi-a cerut banii înapoi.
Concilierea, după modelul „capul plecat sabia nu-l taie”, e soluţia de ieşire din belea. Fără divergenţe, fără răfuieli inutile în instanţă cu finanţatorul, care va câştiga cu toată clauza din contract de „excepţie” şi „forţă majoră” – în care s-ar încadra lenea firmei – pe care voiau s-o invoce ai noştri, ca să scape de returnarea banilor. Că s-a vorbit despre rezilierea contractului. Cică e încheiat şi mama lui din 6 decembrie 2015! Ai noştri n-au mai cerut prelungirea până pe 6 iunie 2016, căci n-aveau de ce.
Aşa că… bocceaua în băţ şi fuga la minister să ne ierte. Şi să ne ajute şi altădată. Ţâroiu a zis că nu ţine să meagă singur ca să se ploconească la oficialii de la Bucureşti. Iar suspicioşii din Consiliu au sărit cu soluţia salvatoare: o comisie, că tot avem 1001! Bună idee! Să meargă comisia de la fotbal, că tot s-a înnoit cu Dumitraşcu, în locul lui Dumitrescu, şi cu Ionică, în locul lui Stănescu, prospăturile alăturate lui Ciobanu în chestiunea delicată a analizării banilor tocaţi fraudulos cu echipa şi staff-ul. Mare mirare ca, după bătutul în retragere al PSD-ului în privinţa procesului, să nu-i auzim pe liberali că Ţâroiu este în cârdăşie cu ministerul, ca să scoată de la Primărie cele 20 de miliarde în plus, ca să le împartă pitiţi după totem, la intrare în Câmpulungul de Muscel.