„Bă Sorine, îmi vine să-ţi dau un şut! Nu ţi-am spus să le bagi toate documentele lor acum?! Să faci copii şi să dai la toţi consilierii! Dă-le dracu’, le faci numai cu intenţie!”, a fost mustrarea urlată a domnului „primar” Ţâroiu, destinată angajatului care l-a băgat în noroi până la gât. Până la genunchi îl băgase săptămâna trecută, când acelaşi inginer de hârtii a neglijat – acum nu ştim dacă neglijenţa a avut la bază aiureala lui sau ordinul superiorului – să strecoare în mapa de şedinţă a aleşilor epistolele cu schimbul de amabilităţi costisitoare între şef şi minister. Sorin Bălăşcan, acest „Birlic” al Investiţiilor din Primăria Câmpulung, a fost încăierat (vocal) de Ţâroiu, căruia am crezut că-i explodează ceva în cap, când s-a năpustit ca ghiuleaua ca să-l beştelească pe „sabotor”. Locul „agresiunii”, care n-a fost să se lase cu un şut în posteriorul minionului cu şanse să plonjeze pe fereastra Primăriei direct în braţele lui Sergiu Cicu, peste drum: sala de şedinţă a Consiliului Local. Timpul acţiunii: să fi fost aproape de ceaiul de la ora cinci, pe care vicele nu credem că-l serveşte nici când are guturai. Personajele le-am deconspirat deja. Principal: şeful Ţâroiu, care a făcut dovada că are nişte plămâni zdraveni, cu şanse să-i întreacă pe ai furtunosului Călin Andrei, aflat la concurenţă, din punct de vedere al descărcărilor decibelice, cu Sfântul Ilie. Secundar: inginerul Bălăşcan, ale cărui magii, prin care face să dispară şi să apară documente în bagajul de şedinţă al aleşilor, l-au transformat pe Ţâroiu într-un taur de coridă, agitat de pelerina roşie.
Nu băgăm mâna în foc că PSD-istul n-a jucat teatru ca să se scoată pe el, după ce liberalii l-au „terciuit”, pe motiv că face jocurile în „Kretzulescu, pe ascuns, cu ministerul. Dar parcă prea era furios şi extrem de natural când deşerta drăcuiala de birt (pe care am remarcat-o şi la alţi „erudiţi” din aceeaşi cloacă politică, cu număr de bădărani pe metrul pătrat peste limita admisă). Ce s-a întâmplat de şi-a ieşit din fire Ţâroiu într-un spaţiu public, pe când foştii colegi consilieri „împachetau” de plecare? Acum o săptămână, capul Primăriei a fost acuzat că a ţinut ascunsă o depeşă sosită de la Ministerul Dezvoltării, partenerul nostru în proiectul falimentării urbane, prin care ni se cereau banii înapoi. După cum a ţinut ascuns că, după ce a primit ţidula ministerială, s-a şi grăbit să răspundă că este de acord cu revendicările fostului colaborator. Ca să scape de cicăleala mătuşilor liberale, care au mai lansat insinuări la adresa rivalului familiarizat cu practicile din vechiul regim, Ţâroiu a bodogănit ceva cum că i-ar fi zis lui Bălăşcan să le prezinte corespondenţa. Bălăşcan, atent la stocurile de hârtie ale Primăriei şi la dioptriile aleşilor, scutindu-i de efortul lecturării politeţurilor între părţi, cu consecinţa ruperii amiabile a parteneriatului, nu s-a conformat cerinţei. Şi-atunci şi-a luat-o în goarnă trompetistul şef al Câmpulungului, purtător de veşti rele. Săptămâna trecută, Ţâroiu a „înghiţit” sudălmile tuturor. Tuturor însemnând PNL şi PSD-ul redus la întrunirea cu pricina la una bucată consilier.
Săptămâna aceasta, povestea s-a repetat. La ţignalul căpeteniei nerăbdătoare să cârpească „regenerarea” ferfeniţă, mesenii s-au adunat în jurul ovalului golaş, ca să constate că iar lipseşte materialul „incendiar”. Adică prima adresă a lui Ţâroiu, prin care acesta se arăta de acord cu restituirea celor 61,5 miliarde, şi cea de-a doua adresă, tot a lui Ţâroiu, în care acesta scria ministerului că nu mai este de acord să dea înapoi „datoria”. Asta pentru că ministerul, dacă a simţit slugărnicia destinatarilor notificării, ce-a zis? Hai să le cer, în loc de 61,5 miliarde, 81,5 miliarde! Iar ce a urmat a fost o jumătate de oră de flecăreală întreţinută de o Inchiziţie liberală leşinată. Unde e scrisoarea? Scoate scrisoarea! Cine a văzut scrisoarea! Cine a făcut scrisoarea? Sorine, le-ai băgat electronic scrisoarea? Domnul Ţâroiu, nu ne-aţi dat scrisoarea, nici că sunteţi de acord, nici că nu sunteţi de acord! Măi, Sorine, ce ţi-am spus?! Treizeci de minute, o grămadă de mamiţe isterice – cică, tot pe ăştia îi avem pe lista de candidaţi la vară, aşa că… să vină refugiaţii, că noi ne refugiem în Siria! – au zgâriat timpanele nefericiţilor din presă aterizaţi la trăncăneala fals justiţiară a unor indivizi care mai aveau puţin şi ridicau şi picioarele, nu numai mâinile, ca să voteze „Kretzulescu”, pe vremea lui Andrei.
Scene de doi lei, pentru care noi, contribuabilii, plătim 7 miliarde pe mandat. Ieşit din boxa acuzaţilor cu onoarea terfelită de căutătorii de scrisori, vicele s-a înfipt în tipul de la Investiţii, cu sarcina îndeplinită la sfert de preţ, scufundat în cazanul cu smoală la fiecare propoziţie zbierată a lui Ţâroiu. Mititelul abia a îngăimat: „Nu este adevărat!”, când superiorul cu spume la gură de furie i-a resuscitat memoria cu nişte orăcăieli şi trimiteri la Talpa Iadului, inclusiv la talpa lui gata să se lipească de „obrăjorii” de jos ai neascultătorului, că i-a zis să le dea scrisorile marilor consumatori de lectură din Consiliu. „Nu pe dracu’! Constat că asta e, cu intenţie!”, a plecat „trădatul”, tunând şi fulgerând, ca un Zeus turbat, pe holurile cu ecou. Cu ecou până în acest colţ de pagină.
Articolul precedent
Articolul următor