Către şeful Biroului de Poliţie de la ARO s-au îndreptat acuzaţii de îndeplinire nesatisfăcătoare a misiunii de împiedicare a furturilor comise pe platforma industrială. Şi nu era singura nemulţumire. Inclusiv cheltuielile lunare erau reclamate de unii lideri de sindicat de la uzină, care susţineau, cu aproape 20 de ani în urmă, că: „Biroul de Poliţie cheltuieşte chiar şi 9 milioane de lei pe lună pentru benzină. Cu salariul şoferului şi cu cheltuielile cu maşina AG 20 ARO, se ajunge la 20 de milioane pe lună. Nu este corect să beneficieze şi de facilităţile create de Ministerul de Interne pentru a-şi desfăşura activitatea şi să le dăm şi noi (n.r. SC ARO SA), suplimentar, alte facilităţi şi tot nu prind pe nimeni. Cu atâtea furturi din uzină, cu autori cunoscuţi, dar rămase nerezolvate, e clar că nu se justifică existenţa lui. Să stea la poartă, să facă perimetrul societăţii, să colaboreze cu Paza. Nu să-l prindă Paza pe unul furând, să ajungă dosarul la Poliţie şi pe urmă să fie iertat.” Sindicaliştii au răbufnit într-un moment în care se vehicula că şeful Biroului de Poliţie al SC ARO SA şi-a întocmit actele în vederea ieşirii la pensie, pe care le-ar fi înaintat instituţiilor de resort. Lucru care se petrecea într-o perioadă în care era mai mult decât necesar să existe un Birou de Poliţie la uzină, unde furturile erau un „sport naţional”.
În ciuda nemulţumirilor exprimate de sindicate, în special, informaţiile furnizate de colonelul Nicolae Barbu au stat la baza unei sesizări pe care Sindicatul Liber ARO a depus-o, pe 8 octombrie 1996, la Parchetul Câmpulung. Este vorba despre o sesizare structurată în patru puncte – subiecte a căror cercetare părea că este cerută la unison de angajaţi, Poliţia ARO şi conducerea uzinei – aspectele necurate reclamate fiind următoarele: afacerea cu Snagov SA privind aprovizionarea cu păcură; contractul de asociere a societăţii ARO cu Parc SRL; dosarele privind furturile petrecute la ARO; datoriile unor societăţi cu capital privat către ARO. SL cerea anchetatorilor, în numele celor peste 8.000 de salariaţi, în urmă cu 20 de ani, să cerceteze situaţiile descrise în plângere, în scopul recuperării prejudiciilor uriaşe. Întrucât restul subiectelor au mai fost tratate pe parcursul serialului nostru, ne vom opri la partea referitoare la dosarele privind furturile petrecute la SC ARO SA.
„Cu ocazia întâlnirii Consiliului Sindicatului Liber ARO cu şeful Biroului de Poliţie al SC ARO SA, ni s-a adus la cunoştinţă de către acesta că societatea a fost prejudiciată cu aproximativ 600 de milioane de lei, ca urmare a unor furturi. Definitivarea dosarelor furturilor este tergiversată, conform afirmaţiei şefului Biroului de Poliţie, de către Serviciul Control Financiar Intern, aflat în subordinea directă a echipei manageriale. Acest prejudiciu cuprinde doar perioada ultimilor doi ani şi numai furturile de notorietate. Spre exemplu:
=furtul a 30 de cutii de viteză, din luna aprilie a anului 1996;
=pivoţii sustraşi de la Secţia Forjă, de aproximativ 30 de milioane de lei;
=furturile din Parcul Schei, din luna decembrie a anului 1995;
=lipsurile constatate în magazia Depozite, de 30 de milioane de lei.
Şeful Biroului Poliţie consideră că, după 1989, au existat cazuri de sustrageri de automobile, care, însă, nu au fost dovedite. După părerea sa, au fost cauzate şi erau cauzate în continuare de de întreţinerea dezordinii în evidenţe.
În acest sens, vă rugăm să verificaţi următoarea situaţie:
În data de 2 octombrie 1996, reprezentanţi ai Sindicatului Liber ARO au constatat că într-o magazie a Secţiei Finisări se află un autoturism ARO 244 cu numărul de înmatriculare B 013114. Surprinzător pentru reprezentanţii SL ARO a fost faptul că aceasta se repetă fără ca conducerea secţiei respective să cunoască acest lucru. Având număr de Bucureşti, s-a pus întrebarea: de ce un autoturism, care nu aparţine SC ARO SA, se repară la SC ARO SA, fără cunoştinţa şefului formaţiei care execută lucrarea?
Afirmaţia de mai sus aparţine şefului de secţie şi şefului formaţiei de lucru şi a fost făcută reprezentanţilor SL ARO şi ai Serviciului Pază-Administrativ. Reprezentanţii SL ARO au solicitat şefului Serviciului Pază-Administrativ detalii despre intrarea în SC ARO SA a acestui autoturism. După ce s-a informat, acesta a adus la cunoştinţa reprezentanţilor SL ARO că autoturismul nu a intrat pe Poarta nr.4 în SC ARO SA, conform Regulamentului de Ordine Interioară, ci a fost introdus de managerul general pe Poarta nr.1.
Însoţiţi de şeful Pazei, reprezentanţii SL ARO au constatat că acest autoturism a fost mutat de dl.sociolog Stănoiu Nicolae la Atelierul Probe, unde i s-au schimbat grupul conic-ansamblu şi carcasa sateliţi-ansamblu cu unele noi, provenite de la Secţia Punţi. Menţionăm că s-au verificat intrările şi ieşirile acestui autovehicul din societate, constatându-se următoarele:
=a intrat în SC ARO SA în data de 27 septembrie 1996, ora 09.00;
=a ieşit din SC ARO SA în data de 27 septembrie 1996, ora 11.00;
=a ieşit din SC ARO SA în data de 30 septembrie 1996, ora 16.00 (fără a se specifica data şi ora intrării);
=a fost reparat în data de 2 octombrie 1996 în SC ARO SA.
Ne întrebăm cum a putut un autoturism să intre în incinta SC ARO SA şi să iasă de cel puţin trei ori? Menţionăm, de asemenea, că s-au verificat toate porţile de acces, cu toate că, potrivit Regulamentului de Ordine Interioară, accesul în societate se face numai pe Poarta nr.4 şi s-au constatat doar intrările şi ieşirile de mai sus.”, este un fragment al sesizării semnate din partea Consiliului Sindicatului Liber ARO de liderul Gheorghe Apostu şi secretarul Pavel Aldea.
Furturi în acelaşi timp cu plângerile la Parchet
Sesizarea sindicaliştilor – fapt care a stârnit interesul opiniei publice la acel moment, conectate la evoluţia evenimentelor de pe platforma ARO – a fost urmată de o adresă a conducerii fabricii, care, într-un fel, a subscris la cele reclamate. Printr-o scrisoare separată, directorii Giuvelcă şi Drăcea au cerut Parchetului să dea curs, în mod operativ, sesizării Sindicatului Liber ARO.
„Către Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung,
Domnului procuror şef Ion Anghelescu
Am primit din partea domnului Gheorghe Apostu, liderul Sindicatului Liber ARO, sesizarea acestui sindicat înregistrată sub nr.56/08.10.1996, trimisă dumneavoastră. În scopul menţinerii unei atmosfere productive normale de lucru din Uzinele ARO, vă rugăm să dispuneţi anchetarea celor sesizate cu maximă urgenţă, pentru a se clarifica starea de confuzie pe care unii nemulţumiţi vor să o creeze în societate.
Vă stăm la dispoziţie cu toate documentele.
Cu deosebit respect,
Echipa managerială
Director general, Ing.Ioan Giuvelcă
Director general adjunct, Ing.Gheorghe Drăcea”
Cu doar două săptămâni înainte de plângerea care insista, printre altele, pe elucidarea unor cazuri de furt, o astfel de faptă era depistată, iar autorul prezentat public, în vederea descurajării unor asemenea practici. Evident că erau prezentaţi doar făptaşii de rând, prea puţini descoperiţi şi pedepsiţi, comparativ cu proporţiile jafului generalizat, nu cei de la nivel înalt, care furau cu acte.
„Furt de piese auto la ARO. Cu toate că salariile celor de la SC ARO SA au crescut destul de mult în acest an (n.r. 1996), Ion Marincuţu (35 de ani) s-a gândit că n-ar fi rău să câştige un ban în plus. În data de 25 septembrie 1996, fiind şofer pe un motostivuitor, a intrat în Secţia Caroserie şi a umplut un container cu 53 de aripi auto pentru ARO şi le-a transportat în spatele Secţiei Vopsitorie. Acolo, profitând de o spărtură existentă în gard, a „pasat” aripile lui Iosif H. şi Iulian S., ambii minori, pentru a le comercializa „la negru”. În timp ce Marincuţu era ocupat cu transferul pieselor, un portar de la SC ARO SA a observat „mişcarea” şi a anunţat Biroul de Poliţie din cadrul societăţii comerciale. În scurt timp, poliţiştii şi-au făcut apariţia, autorul fiind reţinut şi deferit justiţiei.”, consemna Evenimentul Muscelean la acel moment.