1 C
Campulung Muscel
09/02/2025

Cine a cerut falimentul lui ARO (II)

„Întreprinderea a fost băgată în faliment la cererea celor de la „Salvaţi Muscelul!”

Aflată iniţial printre societăţile care au cerut deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment a lui ARO, firma Ritz Guard, creditoare a uzinei, a trecut, după pronunţarea sentinţei nefavorabile, de partea cealaltă. Am relatat în precedentul episod despre istorica hotărâre dispusă de Tribunalul Comercial Argeş în cazul celui mai mare reprezentant al industriei muscelene, trimis de câteva sute de disponibilizaţi în lichidare. Mai precis, 61 de foşti salariaţi care l-au ales să le susţină interesele pe avocatul Filip Popescu şi alţi 344 apăraţi de colegul de breaslă, de partid şi Consiliul Local al acestuia, Tiberiu Tarnok. În afară de acţiunea lucrătorilor plecaţi din fabrică înainte de declararea sfârşitului oficial al funcţionării ei, au existat alte trei cereri iniţiate de parteneri de afaceri ai lui ARO – Subansamble Auto SA, din Sfântu Gheorghe, Menatwork Est Prefabricate din Bucureşti, şi Ritz Guard, din Piteşti, a căror finalitate societatea câmpulungeană a căutat s-o evite, achitându-le mare parte a ceea ce le datora. Creanţele acestora au fost satisfăcute aproape în întregime şi probabil că, dacă n-ar fi existat riposta muncitorimii disponibilizate, nerăbdătoare să încaseze salariile restante, „boala” ar fi fost lungită. Adică ARO n-ar fi intrat în procedura de insolvenţă, pe 26 ianuarie 2005, când s-a înregistrat „succesul” foştilor angajaţi împotriva uzinei. 

Dintre persoanele juridice care au formulat cereri de deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment a lui ARO, Ritz Guard şi-a retras pretenţiile. Şi am explicat în ediţia trecută de ce. Debitoarea i-a predat în contul datoriei Cantina SC ARO SA, transfer care a plasat-o pe creditoare de cealaltă baricadă, cea a contestatarilor falimentului. Reluăm naraţiunea din punctul în care platforma industrială a fost aruncată în procedura de insolvenţă, în urmă cu 11 ani, la sfârşitul lunii februarie, când Tribunalul Comercial Argeş a pronunţat Sentinţa 83/F. Deschiderea procedurii prevăzute de Legea 64/1995 a fost contestată, la Curtea de Apel Piteşti, de ARO S.A., fireşte, căreia i s-a alăturat creditoarea Ritz Guard SRL, despre care spuneam că a trecut din tabăra iniţiatorilor reorganizării judiciare în cea a oponenţilor. Şi au mai fost câteva persoane fizice, Florea Andrei, Costel Cernea şi Victorel Brânzaru, care, de asemenea, au făcut recurs împotriva hotărârii Tribunalului.

În afară de a-şi contesta „sfârşitul” – o acţiune de formă, întrucât jocurile erau de mult făcute, iar finalul nu putea fi decât cel la care am fost martori cu toţii – ARO a mai cerut strămutarea dosarului. O strategie de distragere a atenţiei publice de la cel mai mare jaf din istoria Muscelului, al cărui deznodământ intrase în sarcina magistraţilor a-l oficializa. Departe de a-i învinovăţi (doar) pe manevraţii care au deschis acţiunea în instanţă, care s-au comportat ca de obicei. Manipulaţi, instigaţi, pentru a „desăvârşi” un act planificat cu mult timp înainte. Tuturor le-a convenit ca ARO să dispară. Inclusiv „victimelor”, adică cei chemaţi în judecată, care au avut o ripostă de formă.   

Cât timp s-a soluţionat, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, această cerere de strămutare, între 9 martie 2005 şi 12 aprilie 2005, s-a suspendat judecarea dosarului insolvenţei la Tribunalul Comercial Argeş. Solicitarea societăţii ARO a fost admisă de Înalta Curte pe 29 martie 2005, dosarul fiind strămutat de la Piteşti la Tribunalul Timiş, pe al cărui rol se află şi astăzi, după 11 ani de la decizia despre care relatăm. Cu aceeaşi ocazie, s-au strămutat de la Curtea de Apel Piteşti la Curtea de Apel Timişoara recursurile celor care au atacat deschiderea insolvenţei: ARO, Ritz Guard şi cele trei persoane fizice amintite mai înainte, despre care s-a spus, la vremea aceea, că au fost puse de conducere să conteste „victoria” Asociaţiei „Salvaţi Muscelul”. 

Şi astfel am ajuns la „piesa principală” a procesului de faliment, autorul responsabil cel puţin din punct de vedere moral de imaginea sfârşietoare a pustietăţii de la margine de Câmpulung. ARO a fost nimicit de politic, care, indiferent de culoare, a lucrat impecabil ca să distrugă uzina – misiune îndeplină – însă lovitura finală i-a fost dată de această asociaţie a foştilor disponibilizaţi, care pentru bani şi pentru alte interese nedate pe faţă până astăzi, au cerut falimentul! Falimentul lui ARO, nu al lui Perez sau Crosslander, insistăm să se ştie acest adevăr, pe care, astăzi, la zece ani de la pronunţarea sentinţei de lichidare, caută să-l facă uitat. Cum? Scoţând la înaintare mârşăviile PSD-ului, în special, care a căsăpit cu zâmbetul pe buze şi cu minciuni nesimţite, cum că ARO trebuie să meargă înainte, cea mai importantă pagină a istoriei industriei muscelene. 

Era lesne de anticipat că recursurile celor târâţi în instanţă erau sortite eşecului. Pe 1 iunie 2005, directorul Iustin Preoteasa a primit, de ziua lui, o veste – teoretic – proastă: recursurile judecate în acea zi la Curtea de Apel Timişoara au fost parţial respinse, procedura împotriva lui ARO rămânând deschisă.          

“Victorie” a Asociaţiei “Salvaţi Muscelul” împotriva Uzinei ARO

Câştigarea de către disponibilizaţii din “Salvaţi Muscelul” a procesului intentat în noiembrie 2004 pentru recuperarea salariilor compensatorii şi pentru declanşarea procedurii de faliment, a stârnit, la acel moment, puternice frământări în cadrul uzinei. Întreaga conducere a lui ARO a discutat pe parcursul mai multor ore cu liderii de sindicate şi cu muncitorii, iar concluzia a fost că vor face front comun împotriva sentinţei şi vor face apel în vederea suspendării ei. Au făcut, dar degeaba.  

Iustin Preoteasa: „Este un moment de criză, poate cel mai greu din istoria societăţii”

La câteva ore de la pronunţarea sentinţei, directorul adjunct al societăţii ARO, Iustin Preoteasa declara: „(…) S-a respins contestaţia pe care noi am făcut-o împotriva declanşării procedurii de faliment a lui ARO. (…) O vom ataca în mod sigur în justiţie, pentru că nu este posibil ca ARO să fie declarată în faliment. Am vorbit şi cu oamenii din uzină şi cu toţii am fost nemulţumiţi de această decizie, despre care am înţeles că a fost luată sub presiunea câtorva sute de salariaţi, care au fost la Piteşti. Suntem conştienţi că este un moment de criză, poate, cel mai greu din istoria uzinei, şi am convenit să facem front comun pentru a formula apelul în vederea suspendării acestei decizii, care nouă ni se pare nedreaptă, dar aşa s-a decis. Vrem să ne păstrăm locurile de muncă, iar oamenii să aibă un viitor.”

Carlos Sendon: „Disponibilizaţii vor putea să încaseze banii după 2-3 ani”

Întors de la Bucureşti, directorul general al uzinei, Carlos Sendon, a prezentat punctul de vedere al societăţii Crosslander pe marginea acestei situaţii critice: „Am fost informaţi că Tribunalul Piteşti, în urma unui proces declanşat de Asociaţia „Salvaţi Muscelul”, a declarat în primă instanţă falimentul lui ARO. Poziţia Crosslander, ca majoritar la ARO, va fi să prezinte un apel, pentru că nu suntem de acord cu  decizia judecătorească. Nu numai că prejudiciază interesele Crosslander, dar prejudiciază interesele muncitorilor de la ARO. Procesul a fost iniţiat de „Salvaţi Muscelul”, foşti disponibilizaţi de la ARO, pentru recuperarea a 1 – 5 salarii compensatorii, pe care Crosslander le recunoaşte. Situaţia financiară actuală a societăţii nu permite plata 100% a acestor salarii. Disponibilizaţii primesc, la ora actuală, salarii de la stat. În cazul în care s-ar primi aceste salarii compensatorii, conform legii, se suspendă plata salariilor de la stat. Atunci, ne punem întrebarea: care este adevăratul motiv pentru solicitarea falimentului lui ARO? Suntem convinşi că există interese economice ale altor grupuri alăturate unor autorităţi ale statului, împreună cu persoane din Câmpulung, care primesc bani, cu scopul de a genera probleme la ARO. În procesul de faliment, nimeni nu câştigă. Muncitorii, care lucrează în uzină, îşi vor pierde locurile de muncă, iar disponibilizaţii, care solicită salariile compensatorii, datorită procesului legal care intervine în perioada de faliment, în cel mai bun caz, vor putea să încaseze aceşti bani după 2 – 3 ani. Din această situaţie cine câştigă? Nimeni! Vom pierde toţi, inclusiv Câmpulungul. În următoarele luni, putem vedea uzina paralizată, oamenii care-şi vor căuta de lucru şi o să zicem atunci: „Ce proşti am fost!”

Muncitorii din uzină, disperaţi că rămân pe drumuri

Ion Lică: „Anul acesta fac 36 de ani vechime în  uzină, în aceeaşi secţie. Pentru mine, falimentul întreprinderii ar fi o problemă deosebită. La vârsta mea, nu pot nici să ies la pensie, nici să mă angajez undeva. Noi trebuie să facem front comun, sindicate-patronat-conducere, pentru menţinerea pe linia de plutire a întreprinderii”.

Constantin Bucur, lider la Sindicatul Independent ARO: „Uzina trebuie să meargă înainte, fără să facă nici un pas într-o parte sau alta, fără să facem jocul unora, care, cu voinţa dânşilor, au plecat din unitate. Mă refer la disponibilizaţii din „Salvaţi Muscelul!”, mai bine zis „Distrugeţi Muscelul!”.

Gheorghe Predoiu: „Decizia Tribunalului Piteşti a fost una greşită pentru această uzină şi pentru cei care au plecat, fiindcă nu-şi vor primi salariile nicicând. Poate, peste 2-3 ani”.

Nicolae Glăjan: ”Am o vechime de peste 30 de ani. Mi se pare nedreaptă decizia Tribunalului Argeş de faliment. Eu sunt pentru continuarea activităţii fabricii şi vrem să lucrăm în continuare. Oricum, avem şi comenzi şi vrem să ne vedem de treabă.”

Gheorghe Apostu, liderul Sindicatului Liber ARO: „Indiscutabil, desfiinţarea a o mie de locuri de muncă este un fapt negativ pentru zona noastră şi pentru societatea ARO. Nu sunt de acord, aşa cum cred că nimeni nu este, cu desfiinţarea unor locuri de muncă. Noi avem o problemă cu respectarea angajamentelor făcute de patronat şi sperăm ca ele să fie respectate cât mai repede, salariaţii nemaiputând suporta situaţia în care suntem acum.”

Paul Cârstoiu, lider sindicat secţia 1240: „Ca toţi colegii, am aflat cu stupoare vestea conform căreia, de ieri, întreprinderea a fost băgată în faliment la cererea celor de la „Salvaţi Muscelul!”. Eu sunt unul dintre cei care au vrut să plece vara trecută. M-am răzgândit şi am rămas, cu speranţa că întreprinderea nu poate să moară. Am 28 de ani vechime şi aş vrea să mai lucrez aici. Avem copii de crescut şi viitorul lor este în mâinile noastre.”

Mihai Colţoi, lider Sindicatul Muncitoresc ARO: „Consider că această hotărâre este incorectă. Trebuie să găsim soluţii pentru ca ARO să meargă în continuare. Noi, ca lideri, avem o mare răspundere faţă de cei 1080 de angajaţi rămaşi şi trebuie să facem ceva pentru a ne păstra locurile de muncă. Dacă va fi nevoie, vom merge la Piteşti să ne spunem punctul de vedere, pentru că ARO trebuie să funcţioneze.”

Viorel Cojanu, lider Proiectare: „Am discutat cu colegii mei şi gândim că trebuie să ne menţinem locurile de muncă. Pentru asta am rămas, ca să ne continuăm activitatea. Sunt convins că cei care ne-au dat în judecată nu sunt toţi de acord cu falimentul. Ei au cerut salariile, conform contractului de muncă. Ar trebui să se gândească la faptul că noi am rămas aici pentru a produce şi pentru ca şi ei să-şi ia aceşti bani.”

Ion Horeabă: „Lucrez în această uzină de 40 de ani, în aceeaşi meserie. Poate unii nu ştiu cum a ajuns uzina de la 450 de muncitori la 14.000. Ceea ce mă intrigă este faptul că acum, când avem o conducere competentă, se gândesc unii să ne bage în faliment. Acum, când vrem să facem treabă, trebuie să fim lăsaţi în pace.”

În afară de cele 344 de persoane fizice reprezentate de Tiberiu Tarnok, cele 61 persoane fizice reprezentate de Filip Popescu (pe lista de creditori a lui Gheorghe Banu sunt 60), care au cerut falimentul lui ARO, procesul a antrenat şi alţi creditori din rândul salariaţilor: încă 393 de persoane fizice apărate tot de Filip Popescu, Asociaţia Foştilor Salariaţi ASD ARO 2003 şi persoane fizice independente, care s-au înscris la masa credală, pentru recuperarea salariilor datorate de ARO angajaţilor în perioada în care n-au mai produs nimic. 

 

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!