În încercarea de a deturna atenţia opiniei publice de la vinovatul colectiv al catastrofei „Kretzulescu”, primar – Primărie – Consiliul Local – constructor, PSD încearcă o ruşinoasă defalcare a răspunderii, până la eliminarea ei, în ceea ce-i priveşte pe consilierii locali. Adică ei, aleşii, să fie extraşi din categoria responsabililor de dezastru, deşi au stat cu mâinile pe sus, de fiecare dată când Călin Andrei le-a vârât sub nas hârtie după hârtie, ce necesita votul „grămezii”. Aspirantă la o „grămadă” de rang superior, cea care conducea judeţul, Monica Cotenescu a repetat, în faţa comunităţii, că nu trebuie lăsaţi să scape cei răspunzători de pierderea finanţării europene. Perfect de acord! Până aici, pentru că, din acest punct înainte, părerile ni se despart. Zice Doamna de Fier a politicii din târg, „călită” între fiarele de la ARO, că Primăria nu trebuie să-l lase pe constructor să scape fără să scoată de la el şi ce avem de înapoiat ministerului, şi ce avem de cheltuit de acum încolo, din banii noştri, pentru ceea ce n-a făcut Grup Corint: adică parcurile lăsate vraişte, bulevardul, zona înconjurătoare Primăriei şi legătura ei cu complexul Kretzulescu, strada Nae Leonard.
Această „Agatha Christie” a administraţiei publice locale l-a şi găsit, fără anchetă, fără plângere, fără proces, pe cel bun de adus în faţa plutonului. Fără îndoială, de la ardeleanul mocăit ni s-a tras finalul, dar haideţi să ne gândim un pic: de ce s-a mocăit? Fiindcă i s-a permis. Doi ani, a fost lăsat în plata Domnului, fără ca o autoritate, primar, viceprimar, Consiliu Local, să explodeze public de îngrijorare că se pierd câteva sute de miliarde, din cauza moşmondelii care trăda eşecul! Oare, n-o fi existat un grafic de lucrări, cu termene la care trebuiau să fie îndeplinite? Termene la care să fie controlat şi, în funcţie de cât a muncit, să se analizeze dacă poate sau nu să ducă misiunea la sfârşit? Şi uite aşa ies din pălărie, pe rând, restul responsabililor, cel puţin din punct de vedere moral, care acum fac pe mironosiţele batjocorite de Grup Corint.
Grup Corint este o verigă în lanţul vinovaţilor şi vă vom prezenta în această ediţie o listă cu numele persoanelor plătite ca să monitorizeze. N-au fost ardelenii cu lopata câţi au fost supraveghetorii cu mapa, şi de la Primărie, şi de la firma de management a cumnatului lui Ponta, şi de la dirigintele de şantier. Un batalion de inşi a monitorizat cum mai arunca Dorel, în scârba cea mare, o mistrie cu maglavais ordinar pe gardul Grădinii Publice. Sau cum au scos de sub mormanele de excremente buda pe care utilizatorii o exploatau intens, şi nu în scop turistic, cât timp constructorul s-a aflat în „remont”. Iată alţi responsabili, al căror ciripit în surdină, dacă a existat, a fost acoperit de glasul titanian al managerului echipei de monitorizare, care agita ziarul nostru pe la şedinţele de Consiliu şi-l dădea ca exemplu de uzurpator al proiectului prin „minciunile” îndrugate. Noi scriam că ăia nu muncesc, că trece termenul limită şi că pierdem banii, iar el ne făcea mincinoşi şi distrugători ai renaşterii urbane.
Aceeaşi tentativă de abatere a atenţiei am sesizat-o la tanti Cotenescu, justiţiara cu claxonul sfârtecând urechea înlocuitorului de primar, care trebuie să scoată pagubele de la Grup Corint. Poveşti! Dacă Primăria va pupa vreun leu de la Grup Corint, trimitem scrisori cu scuze tuturor aleşilor că i-am introdus în găleată cu principalul autor al rateului de pomină. Credeţi că Grup Corint nu ştia că riscă un proces dacă nu duce la final un contract finanţat de Uniunea Europeană? Ştia, dar a durut-o în cotul cu care s-a proptit în coada sapei, doi ani, până la gătarea termenului de execuţie, fiindcă avea şi are o mie de posibilităţi să scape de cotcodăceala unor bieţi consilieri, care dau din gâlci că e campanie. Tremură iţarii pe Grup Corint că îi cheamă la judecăţi „mămăligarii” de la Câmpulung! Când ei au mozolit Poarta Sărutului a lui Brâncuşi, o opertă de artă, un monument naţional, şi noi aveam pretenţii să refacă gardul lui Berechet, nenorocit de aceiaşi indolenţi!
Păcat că n-au luat în serios parlamentarii propunerea unui coleg de-al lor ca pe buletinele de vot să apară şi pozele candidaţilor. La Câmpulung, nu aveam nevoie de figurile aleşilor, căci li s-a acrit de ele votanţilor de când li se perindă dinaintea ochilor. Dar nu era rău ca în dreptul numelui să apară o fotografie cu dezastrul încuviinţat, pe care s-au găsit să-l jelească după ce au dispărut USL-ul şi Călin Andrei. Rămăsesem datori cu o informaţie despre angajările în cadrul proiectului, care prevedea 28 de angajaţi noi pentru gestionarea parcurilor. Mai mulţi decât oamenii ADP-ului de la curăţenie! 4 erau responsabili de WC. Bomboana pe coliva proiectului: un director care să gestioneze târgurile turistice şi evenimentele ţinute, bănuim, în complexul expoziţional din Băile Kretzulescu. Un „jaf” – iată cum câmpulungenii ar fi plătit până la durere şi dacă proiectul ieşea bine, doar cu aceste angajări inutile – s-a transformat într-un jaf de-adevăratelea.
Articolul precedent
Articolul următor