Cred că traseul propus de mine ar trebui executat chiar dacă n-ar exista actualul drum pe Valea Dâmboviţei, adică acesta ar trebui construit, valea râului constituind o facilitate extraordinară. De ce să nu avem de la Câmpulung la Braşov un drum tot atât de uşor ca de la Câmpulung la Piteşti? Încercaţi să vă imaginaţi cum ar fi să pleci cu bicicleta, dimineaţa, la ora 06.00, la Braşov, să fii acolo pe la ora 08.00-09.00, iar, după-amiaza, să te poţi întoarce? Cum ar fi să faci cu maşina 40-45 de minute, mergând lejer? Mai ales că pe noua variantă, între Podu Dâmboviţei şi Râşnov – 30-35 kilometri – nu există decât un mic cătun, Săticul. Dar cel mai mare profit ar fi pentru transportul greu de mărfuri, care acum se desfăşoară foarte, foarte anevoios şi periculos din cauza urcuşurilor şi coborâşurilor grele şi a curbelor succesive foarte strânse. Cine a mers o singură dată cu un TIR sau un camion, chiar gol, pe serpentinele de deasupra Podului Dâmboviţei sau a urcat şi a coborât curba deosebit de periculoasă de deasupra cătunului Valea Urdii îşi va da imediat seama că trebuie făcut orice sacrificiu financiar pentru a construi noua variantă, în scopul eliminării totale a oricărei curbe periculoase şi a oricărei înclinări mai mari de 3%, cum sunt pe actualul traseu.
Atrag atenţia viitorilor proiectanţi – sunt sigur că, odată şi odată, lucrarea se va realiza – să-şi impună prin proiectare curbe cu raze mari, unghiuri între aliniamente succesive de cel puţin 90%, iar tunelurile sau tunelul, cel din Rucăr, să aibă gabarit mare pentru a permite transporturi agabaritice, de exemplu, virole pentru actualul cuptor de clinker al fabricii de ciment din Câmpulung, şi, de asemenea, să aibă în vedere şi lungimea celor mai mari trailere existente la data proiectării.
Noua variantă de drum propusă ar aduce mai aproape nu numai Câmpulungul de Braşov, ci ar apropia şi cele două vechi provincii româneşti: Muntenia de Ardeal. Iată, în final, avantajele noului traseu, cel pe care îl propun, în date puţin mai tehnice:
1. DN 73 Piteşti-Braşov se scurtează de la 130 la circa 110 kilometri. Distanţa Câmpulung-Braşov se scurtează de la 85 la circa 65-70 kilometri. Drumul Târgovişte-Braşov se uşurează şi se scurtează considerabil, deoarece se poate merge de la Târgovişte până aproape de Zărneşti numai de-a lungul Râului Dâmboviţa, drum aproape drept, fără suişuri şi coborâşuri;
2. Cel mai mare avantaj va fi reducerea înclinărilor (declivităţile) până la maxim 3%, condiţie impusă prin proiect. Sper din tot sufletul că cineva va citi cândva aceste rânduri şi se va găsi un proiectant care să se entuziasmeze de această idee, ca şi mine, chiar dacă eu nu voi mai fi;
3. Eliminarea totală a curbelor succesive strânse sau a serpentinelor. Aşa cum am gândit eu noul traseu, acestea nu vor mai fi necesare. Conform aprecierilor mele, noul traseu va avea doar şase schimbări de direcţie cu unghiuri mai mari de 90 de grade şi una cu un unghi mai mare, lângă cătunul ţiganilor din Nămăeşti;
4. Mărirea considerabilă a siguranţei circulaţiei, mai ales pentru camioane şi TIR-uri, care acum este precară;
5. Mărirea substanţială a tuturor vitezelor: de proiectare, maximă, minimă, medie, comercială, etc.
6. Reducerea substanţială a timpului necesar parcurgerii distanţelor între diferitele localităţi de pe traseu, indiferent de sensul de mers. De exemplu, între Câmpulung şi Braşov şi invers, s-ar ajunge lejer cu maşina în 40-45 de minute;
7. Posibilitatea parcurgerii uşoare, chiar şi cu bicicleta, a distanţelor între aceleaşi localităţi;
8. Ieftinirea considerabilă a transporturilor pe DN 73 şi pe DN 73A;
9. Fără îndoială, cel mai mare beneficiu l-ar înregistra transporturile de mărfuri grele. Câmpulungenii şi rucărenii ar putea merge, o dată pe săptămână, la cumpărături, la Braşov, fără nicio problemă;
10. Deschiderea de noi trasee turistice pentru braşoveni, mai ales. Astfel, pe noul traseu, din Braşov până la Lacul Pecineagu, din apropierea izvoarelor Dâmboviţei, ar fi circa 40 de kilometri. Persoanele cărora li se face rău în curbele de pe actualul traseu scapă de această pacoste;
11. Acces uşor din Braşov şi Câmpulung spre versantul vestic al Pietrei Craiului. Se poate duce lemnul din bazinul forestier Dâmboviţa şi spre Braşov;
12. Posibilitatea construirii mai uşoare a caselor de vacanţă pe Dâmboviţa superioară, chiar în creierii Făgăraşilor. Menţionez că valea superioară a Dâmboviţei este conectată la reţeaua electrică. Noul traseu include şi oraşul Zărneşti.
13. Nu se poluează mediul.
14. Avantaje pentru bucureşteni: între Bucureşti şi Câmpulung sunt 165 kilometri, din aceştia 130 kilometri, Bucureşti-Mioveni, sunt autostradă, restul de 35 kilometri se lărgesc, lucrarea sper să se termine chiar anul acesta, 2016. La acea dată, drumul Bucureşti-Câmpulung se făcea în 2 ore şi 30 minute mergând lejer. Dacă adăugăm maxim 1 oră Câmpulung-Râşnov, tot mergeam lejer, pe drumul propus de mine, asta înseamnă că bucureşteanul poate ajunge uşor la Râşnov în 3 ore şi 30 minute, fără aglomeraţie, fără nervi, fără serpentine. Dacă alege să plece din Târgovişte, înseamnă că el va merge de la Bucureşti până la 25 kilometri de Braşov numai pe malul Dâmboviţei. Fără curbe, fără pante, cu o condiţie, să se execute drumul propus de mine, aşa cum l-am imaginat eu.
Dezavantaje:
1.Pentru cei care folosesc noul traseu sunt scoase din circuit comunele Fundata şi Moeciu şi oraşul Bran;
2. Cei care vor folosi noul traseu vor fi lipsiţi de priveliştile deosebit de frumoase de pe drumul actual de creastă. Acestea pot fi compensate, într-o oarecare măsură, de faptul că şi noul traseu are peisaje frumoase, mai ales imaginea versantului vestic al Pietrei Craiului în asfinţit, care seamănă cu o cetate din basme.
Este evident că rândurile de mai sus sunt concepute din perspectiva musceleanului, dar şi avantajele braşovenilor vor fi aproape la fel de mari. Uşurarea drumului între Câmpulung şi Braşov va facilita legătura nu numai între Ţara Românească şi tot Ardealul, dar şi între Ţara Românească şi Moldova. Să nu se uite că de la Braşov se deschid spre Moldova trei drumuri:
1.Braşov – Târgu Secuiesc – Oituz – Oneşti;
2.Braşov – Miercurea Ciuc – Ghimeş Palanca – Târgu Ocna;
3.Braşov – Miercurea Ciuc – Gheorghieni – Lacul Roşu – Bicaz – Piatra Neamţ.
Eventualitatea construirii a două tuneluri mici nu trebuie să sperie pe nimeni. Între Elveţia şi Italia există un tunel de 15 kilometri, la 1.154 metri altitudine, tunelul Sankt Gottard, construit cu mulţi ani în urmă, cu mijloace mai rudimentare decât cele de care dispunem noi azi (2015). Rog proiectanţii noului traseu să nu uite un moment tehnicile de proiectare învăţate în facultate şi să ducă traseul exact pe unde am spus eu, aşa cum am spus eu, chiar dacă ar costa mai mult, fiindcă merită. Principiul este depăşirea înălţimirilor prin tuneluri şi nu prin urcarea şi coborârea lor. Să se urmărească numai cele două deziderate: 1.înclinări sub 3%; 2.eliminarea totală a curbelor succesive. Avantajele pe termen lung vor fi nepreţuite şi nelimitate în timp.
Fotografii din colecţia profesorului Adrian Săvoiu
=Câmpulungeni în excursie la Cabana Voina, în ziua de Rusalii (4 iunie 1944);
=Ofiţeri şi protipendadă câmpulungeană în excursie cu mocăniţa, pe valea Râului Târgului, spre Muntele Muşuroaiele (perioada interbelică).