Graba lui Ţâroiu de a împărţi, direct sau prin licitaţii, lucrări unor constructori ale căror conturi urmau să se umfle cu miliarde şi zeci de miliarde provenite din banii noştri, s-ar putea să ne coste nişte procese în 2016. Două investiţii au „bulină roşie” de despăgubiri plătite unor afacerişti, care au prins, în 2015, contracte a căror finanţare a ratat lista din acest an. Prima, cel puţin, trebuia stropită cu şampanie anul trecut, în prezenţa şoferilor aliniaţi într-o parcare mirosind a proaspăt, în spatele Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”. Fostul primar Călin Andrei a vorbit în ultimul său mandat – iar consilierii l-au aprobat, mai întâi, prin tăcere, apoi ridicând mâna, când ideea lui a fost introdusă în buget – despre transformarea Teatrului de Vară într-o parcare. Avea neapărată nevoie de o parcare, întrucât „Kretzulescu şi centrul istoric”, în varianta fericită care n-a fost să se întâmple, excludea din peisajul bulevardului autoturismele care nu erau în mişcare. Cu o lună înainte să părăsească Primăria şi conducerea Câmpulungului, Andrei s-a asigurat că în 2015 vor exista sumele necesare transformării fostului Teatru de Vară într-o platformă betonată pentru maşini.
Ce-i drept, Teatrul de Vară era un putregai împânzit de buruieni, din care s-a furat, s-a spart, s-a distrus tot ce a stat în calea unor drogaţi, care au pângărit locul cu apucăturile lor diavoleşti. Pe vremuri, când se ţinea festivalul rock, mai auzeam câte un bunic explicându-i nepotului curios ce se ascunde dincolo de ziduri: „Tataie, dincolo e iadul!” Îl înţelegeam pe bătrânelul a cărui inimioară tresălta pe melodiile lui Gică Petrescu, însă „infernul” a început să prindă contur în teren abia după ce muzica s-a oprit. Andrei, susţinut de Ţâroiu, îşi propusese să radă rămăşiţele „gheenei”, în favoarea parcării, care din pix a fost rezolvată în 2015. Adică i s-au alocat 40 de milioane pentru proiectul tehnic şi 1,85 de miliarde pentru amenajarea ei. Asta a fost în februarie, anul trecut, când s-a aprobat bugetul. N-am înţeles de ce, la sfârşitul lui aprilie, s-a procedat la o suplimentare a sumelor care păreau îndestulătoare. Adică firma, căreia i s-a încredinţat direct contractul de către Liviu Ţâroiu, devenit primar peste târg, a oferit un preţ apropiat de banii prevăzuţi, puţin peste 1,84 de miliarde. Şi, totuşi, s-au votat fonduri în plus. Încă 10 milioane pentru proiectul tehnic şi încă 450 de milioane pentru execuţia parcării. O fi fost „defalcată” demolarea de construcţia parcării… n-avem de unde să ştim, întrucât până şi un asemenea „mizilic” în materie de lucrări pe banii comunităţii face parte din categoria informaţiilor „top secret”.
Cel care a prins lucrarea – păcat că n-a câştigat şi „regenerarea urbană”, judecând după contractele îndeplinite cu succes anul trecut, semn că Ţâroiu n-a greşit când l-a ales să facă şi faţada căminului de lângă Policlinică, şi gardul Şcolii 1, şi guri de canalizare – a purces la lucru înainte să se usuce cerneala pe hârtia semnată cu Primăria. Poftim belea, s-au sesizat aleşii, în timp ce citeau ziarul la cafeaua de dimineaţă, că s-a deschis un şantier în „buricul târgului”, despre care ei habar nu aveau! S-a oprit „râmatul”, constructorul a fost pus să-şi strângă jucăriile, contractul a căzut, aşa cum a căzut şi o amendă pe capul unei angajate a Serviciului Tehnic. Ca o paranteză, subalterna a contestat sancţiunea aplicată de Inspectoratul de Stat în Construcţii, primul termen de judecată fiind fixat pe 11 februarie.
Nu ne-ar mira să intenteze proces şi întreprinzătorul care a pus mâna pe investiţia zădărnicită de tărăboiul dintre PSD şi PNL. Adică dintre Ţâroiu, continuatorul proiectului lui Andrei, şi consilierii PNL, care, scăpaţi de şef, au avut curaj să se opună proiectului lui Andrei. Este cert, nu se face nicio parcare, de vreme ce în bugetul pe 2016 s-au alocat bani deocamdată pentru documentaţia unui nou Teatru de Vară. Câştigător pe hârtie: PNL-ul, perdanţi în fapt: Ţâroiu, constructorul şi bugetul, pentru că s-au irosit nişte bani cu hârţogăria parcării. În 2016, se va cheltui o jumătate de miliard pe proiectul PNL-ului, investiţia propriu-zisă fiind lăsată pe altădată. În 2017, probabil.
Un litigiu cu şanse incomparabil mai crescute a se produce decât cel cu afaceristul din Câmpulung s-ar putea să-l iniţieze un asfaltator care a câştigat reabilitarea străzii Gruiului. Zorit de parcă venea sfârşitul lumii şi ne prindea cu uliţele ciuruite, Ţâroiu a scos-o la licitaţie, deşi din buget lipseau cele 40 de miliarde, preţul contractului. Şi nici în 2016 nu apar, deoarece abia s-a semnat contractul pentru canalizare pe aceeaşi stradă. Lecturând lista de investiţii, în căutarea banilor antamaţi de „primar”, nu găsim decât 12 miliarde şi ceva pentru extinderea reţelei de canalizare pe străzile Gruiului şi Richard şi vreo 5 miliarde pentru reabilitarea unui tronson neînsemnat al “Gruiului”. Dacă nu era suficient ce avem de plătit după Andrei, uite că s-ar putea să avem de plătit şi după Ţâroiu.