0.5 C
Campulung Muscel
10/02/2025

Evenimentul negativ al anului 2015 CONDAMNAREA PENTRU CORUPŢIE A LUI CĂLIN ANDREI

De departe, evenimentul negativ al ultimului an – şi al doilea, ca gravitate, al ultimului deceniu, după falimentul Uzinei ARO, care a cauzat colapsul Câmpulungului – este condamnarea primarului Călin Andrei într-un dosar de corupţie cu fonduri nerambursabile, având drept consecinţă pierderea mandatului. Este cel mai grav fapt consumat în administraţia publică a localităţii, nemaifiind cunoscut în istoria Câmpulungului alt caz de conducător, care să-şi fi pierdut funcţia în circumstanţe atât de ruşinoase, cum au fost cele care l-au eliminat pe Călin Andrei de la şefia municipiului. Cum nimic nu este întâmplător în viaţă, sorţii i-au hărăzit să părăsească funcţia cu care se contopise, nemaifiind parcă „omul Călin Andrei”, ci doar „stăpânul Călin Andrei”, într-un moment tragic pentru Câmpulung, în care tot el l-a adus cu încăpăţânarea-i nepereche. 

Apogeul distrugerii progresive a municipiului, începute din primul mandat al acestuia şi continuate în următoarele două, cu un proiect care n-avea nicio legătură cu progresul său, se înregistra chiar în momentul verdictului Curţii de Apel Bucureşti. „Regenerării urbane” i se cânta prohodul, la capătul a doi ani rataţi, cât a durat mascarada marca Grup Corint. Contra unor sume fabuloase, dubios plătite cu totală dărnicie şi lipsă de discernământ de către fostul primar, partenerul de contract a dislocat la Câmpulung, în locul consistentelor echipe de specialişti şi restauratori, o mână de măscărici buni de figuraţie. 

Condamnarea lui Andrei s-a suprapus peste finalul unui contract eşuat, cu urmări dramatice, nerecunoscute de iresponsabilii care vor să bagatelizeze ideea de faliment al municipiului, care, veţi vedea, chiar nedeclarat oficial, se va simţi la Câmpulung. Cu ce nu s-a făcut timp de 11 ani, cât comunitatea l-a tolerat pe cel mai comod primar din istoria acestor locuri, adunat cu ce vom plăti ca să reparăm consecinţele visării cu ochii deschişi a acestuia, avem imaginea osândirii „norodului” la plata celei mai scumpe dintre aroganţele lui Călin Andrei. Cu puţin timp înainte de a-şi primi condamnarea, care îl lăsa fără funcţie – oful lui cel mare – liberalul lansa o idee periculoasă, din care reieşea că, nici în ultimul ceas, nu recunoştea răul produs oraşului şi populaţiei. „Condamnarea mea înseamnă condamnarea Câmpulungului!”, îndrăznea să prezică viitorul municipiului cel care i-a distrus prezentul. 

Câmpulungul s-a condamnat singur alegându-şi un lider care credea că-i va merge la nesfârşit cu spectacolul, cu artificiile, cu sclipiciul, cu gălăgia, cu chiolhanurile, cu iniţiative aberante, care au costat bani grei, fără nici cel mai mic beneficiu. Condamnarea lui Călin Andrei înseamnă ieşirea din întuneric, cu şanse de revenire la normalitatea pierdută în 2004, dacă ne vine mintea de pe urmă de a alege un om cu chef de muncă, un om gospodar, care să iubească Câmpulungul şi câmpulungenii, cărora să le câştige încrederea pierdută în anii în care au fost martorii prăduirii nesimţite a banului public. 

Pe 5 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a pus capăt unui deceniu şi ceva de lâncezeală, justificată prin aşteptarea finanţării obsesiei lui Andrei, care a dus Câmpulungul la groapă. Moştenirea unui primar cu trei mandate: un bazin de înot, scump până la oprirea respiraţiei contribuabilului auzind cât a fost în stare să toace pe “scăldătoarea“ din Grui, aproape 29 de miliarde de lei vechi, fără a pune la socoteală întreţinerea anuală şi utilităţile, un parc, tot în Grui, de 13 miliarde, altă valoare de infarct pentru o spoială superficială, faţada de la stradă a Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” şi reparaţii interioare care au distrus specificul monumentului, pentru care s-a plătit dublul valorii la care ar fi trebuit executată întreaga renovare (dar, în acest caz, destrăbălarea pe bani publici a aparţinut ministerului, care şi-a bătut joc de o perlă arhitecturală a municipiului condus de nişte blegi încremeniţi). În rest, nimic trainic, nimic vizibil, nimic impresionant, despre care să se spună, peste generaţii: uite, asta a fost făcută de Călin Andrei.        

Cu o obrăznicie incalificabilă şi-a atribuit meritele pentru renovarea Colegiilor „Dinicu Golescu” şi „Carol I”, deşi, ca administrator de localitate posesoare de instituţii de învăţământ, era obligat să repare şi să întreţină ce au clădit alţii din temelii. Era obligat să facă lucrări de reţele de apă şi canalizare, să facă drumuri, parcări, locuri de joacă, dar, din păcate, nici măcar în domeniul edilitar-gospodăresc nu s-au întâmplat minuni. Cele trei mandate ale lui Călin Andrei, care au făcut din Câmpulung o aşezare stearpă, au constituit cea mai neagră filă din trecutul recent al urbei, peste care am trecut, teoretic, pe 5 februarie 2015. Practic, pe 25 februarie 2015, deoarece Andrei n-a cedat funcţia pierdută decât atunci când i-a fost smulsă prin ordin de prefect. Ba, a cutezat să şi atace ordinul de încetare a mandatului prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive. Aşa cum a cutezat să se afişeze în anul ce a trecut la peste 90% din manifestările publice ţinute în Câmpulung, ca şi când era gazdă pe mai departe. 

Pentru premiera nefericită livrată de omul premierelor Călin Andrei, primul primar ales de două ori consecutiv, primul primar cu trei mandate consecutive şi singurul primar care n-a făcut în trei mandate nici cât alţii într-unul, îi „datorăm” fostului liberal – căci condamnarea penală a însemnat şi excluderea din partid – evenimentul anului 2015. Un eveniment care, tradus în cifre, înseamnă trei ani de închisoare cu suspendare, patru ani – termen de supraveghere, însemnând restricţii legate de deplasare, de locul de muncă, plus primitul şi făcutul vizitelor la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, 100 de zile de muncă în folosul centrului „Bambi”, unde a îndosariat câteva hârtii la biroul pregătit special pentru fostul primar de directoarea unităţii. Şi cinci ani în care nu are voie să mai candideze la Primărie, deşi şi 50 de ani interdicţie de a se mai apropia de biroul de primar era puţin. Plus restituirea, împreună cu Nicolescu, cu ceilalţi doi primari, cu angajatul Consiliului Judeţean şi patronul de la Zeus, care a efectuat, printre altele, reparaţia acoperişului de la „Dinicu Golescu”, a celor 900.000 de euro obţinuţi fraudulos.  

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!