Este vreme de colinde şi cadouri pe banii noştri, consumaţi cu largheţea specifică perioadei în care suntem îndemnaţi obsesiv să fim mai buni unii cu alţii. S-a aliniat apelului de bunătate faţă de norod pseudo-primarul, care prost să fie ca să nu profite de acest moment excelent de cucerit votanţi cu plăsuţa. Am spus-o şi data trecută: plăsuţa cu dulciurele, cu care nenea primarul a făcut să sclipească de bucurie ochii copilului sensibil la mitul lui Moş Crăciun aţi plătit-o dumneavoastră! Nu e darul lui Ţâroiu, primarul, viceprimarul şi politicianul, care îşi face campanie electorală nu din fondurile partidului, ci din impozitele celor păcăliţi de vulpe. Dar, nefiind tradiţia împământenită de el, căci la fel au procedat şi primarii dinaintea lui, sesizând că este rost de electorat, fără niciun efort financiar pentru partid, nu poate fi condamnat actualul lider că profită de avantajul uriaş oferit de gestul frumos, civilizat, de a cadorisi copiii Câmpulungului de Crăciun. Şi nici predecesorii săi, deoarece când vine vorba de copii, de vârstnici părăsiţi de puteri, de elevii olimpici, acţiunea ar putea fi întreprinsă mai des pe durata unui an. Însă n-are cum să nu te încerce un sentiment de amărăciune ştiind câtă făţărnicie stă în spatele gestului, o corvoadă pentru autor, consolat, însă, de câştigul de imagine, de publicitatea făcută pe banii noştri.
Tot din munca noastră au fost uraţi colaboratorii Primăriei, interni şi externi, peste care s-au revărsat ca din Cornul Abundenţei calendare, felicitări şi agende în cantităţi care ar justifica înfiinţarea unei tipografii proprii a administraţiei publice locale. În imagini artistice, beneficiarului i s-a prezentat Câmpulungul fotografiat de sus, eventual, noaptea, sub strălucirea photoshopată a iluminatului temporar de sărbători. O minciună pe care noi am plătit-o cu bani grei. Cum vom începe să plătim de la anul pentru „Kretzulescu”, deoarece, în decembrie 2015, oficial s-a încheiat contractul de finanţare cu Uniunea Europeană. Oficial, trenul a fost pierdut, dar nu asta este problema cea mai gravă. Ci că vom plăti, odată cu trenul, şi gara distrusă de „năluca” renaşterii urbane cu basme.
În primăvară, Ţâroiu bagateliza consecinţele dramatice ale proiectului ratat, cum că ni se va permite să înapoiem finanţarea în rate! Insul acesta ne crede imbecili dacă-şi imaginează că ne consolează eşalonarea a peste 70 de miliarde, cu care se putea face orice altceva decât să fie aruncate pe nişte becuri care, slavă Domnului, nu luminează deloc, ca să nu mai vedem măcar noaptea molozul şi uscăturile, şi pe două bude deja umplute de „noroc” pe afară, pe dinăuntru, pe orizontală şi verticală! Auziţi, oameni buni, cum ne îmbărbătează şeful Câmpulungului: plătim în rate, adică să ne bucurăm că evităm falimentul.
De aceea spun că a oferi destinatarilor urărilor Primăriei iluzia unui Câmpulung de vis, pe lângă fantasmele servite 11 ani, este o glumă proastă. De ce nu un calendar care să ne arate locurile în care trăim aşa cum sunt? Unul inspirat de retrospectiva anului pe care îl încheiem ar arăta astfel: blocaje de ianuarie, plecare de primar condamnat penal în februarie, secetă în martie din motiv de explozie a magistralei de apă, viceprimar de aprilie (al doilea), primii paşi în Grădina Publică, după doi ani, permişi în mai, demolarea teatrului de vară începută şi oprită în iunie, totem de iulie (putând fi folosit pentru a ilustra toate lunile până în decembrie, atât de anevoioasă a fost lucrarea), scandal de august-septembrie cu directori de şcoli expiraţi politic, circ de Brumărel cu înfierbântatul director de Spital, recurs de noiembrie cu viceprimar uşuit şi de instanţă, iar, în decembrie, sărbătoarea lui Ţâroiu, la un an de când îşi bate joc de cei care l-au dat jos.
Săptămâna trecută, pesedistul şi-a impresionat colegii cu suvenirurile plătite de comunitate. Şi tot comunitatea va plăti şampania promisă de mister Ţâroiu a fi destupată pe 29 decembrie, când a programat ultima întâlnire a Consiliului din 2015. La aşa un an marcat cu realizările pe care le-am înşirat înainte, este musai să curgă în valuri şampania! Ce propuneri au cei care-i vor scaunul social-democratului pe care îl doare în cot de progresul Câmpulungului? Fulminante! Un drapel uriaş, cum este la Târgovişte, amplasat într-un scuar. La “Dinicu Golescu”, în rond, zice Lucian Ionescu, sau la Grădişte, unde a fost reclama unei redutabile firme din Schitu Goleşti, pe care mai aveau puţin şi-o închideau, dacă nu-şi ridica indicatorul de pe pământul Câmpulungului. Vă daţi seama cât de preocupaţi sunt de viitorul nostru, dacă au stat, la una dintre şedinţele trecute, să analizeze unde pun steagul?! La Holcim, au zis unii, dar nu e al Câmpulungului, au zis alţii. La Mateiaş (în mijlocul haitei de câini), au zis unii. La totem, că prinde şi varianta, au zis alţii. Dacă e să prindă varianta, apoi răspântia cu „fabrica de ciocolată” este cea mai potrivită. Eventual, să găsească un drapel cu odorizant.