Umblă o vorbă în două comune muscelene că nişte şcoli inaugurate cu pompă – una dintre ele a fost inaugurată de vreo trei ori – de doi miniştri de culori diferite vor fi închise. Motivele sunt de-a dreptul halucinante, dacă s-ar adeveri. Pe una din ele nici nu s-a uscat bine vopseaua, că s-a şi auzit că autorităţile ar pregăti un “tun” de proporţii: să mute copiii în altă locaţie, ca să-i sară în ajutor unui afacerist din localitate, care n-are loc să se desfăşoare. Este lesne de înţeles că cine ia o astfel de decizie – dacă va fi atât de tâmpit s-o ia, când primarii sunt în pelerinaj la DNA – n-o va face de bună ce-i este inima. În afară de bârfa cu baronul local, de dragul căruia riscă să se închidă şcoala, zvonistica locală vorbeşte de o
adevărată mafie în Primărie, unde o grămadă de inşi “păstoresc” gaterele care alimentează depozitele de cherestea de la oraş ale unei rude a şefului lor. “Clica mafiotă” ar fi acaparat bunurile comunei, prin acte false şi abuzuri. Altă şcoală, altă comună, altă poveste oarecum asemănătoare. Instituţia are un director nou, care, pentru a salva unitatea şcolară dintr-un sat care a “înghiţit” miliarde bune, pentru reabilitare, intenţionează să desfiinţeze şcoala dintr-un cătun de etnici. Aceasta din urmă a beneficiat, de asemenea, de reparaţii capitale şi inaugurare în prezenţa unei delegaţii ministeriale, conduse de ministru în persoană. Iar copiii din cătun să fie aduşi la unitatea incomparabil mai scumpă, din punct de vedere al costurilor, care n-ar prea avea elevi.
Musceleanul de pe bulevard