Etichetaţi drept „comunişti”, pe motiv că nu încurajează mediul privat, liberalii, majoritari în Consiliu, au zădărnicit toate încercările PSD-iştilor, uniţi cu întreprinzătorii privaţi din rândul aleşilor, de la PRM şi UNPR, de a-şi face campanie electorală pe seama chiriilor plătite de patroni. La sfârşitul lui noiembrie, preacinstiţii noştri aleşi au săvârşit formalitatea anuală de prelungire a contractelor de închiriere pentru spaţiile comerciale şi terenurile din domeniul public şi privat al Câmpulungului parterenilor care contribuie la îndestularea „tezaurului” local: societăţi comerciale, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale. Teoretic, chiriaşii au nevoie, pentru 2016, de acte adiţionale la documentul parafat cu Primăria. Practic, s-a văzut că pot funcţiona bine-mersi şi fără el, dacă îşi plătesc chiria. Sesizând că este rost de îmbunătăţirea imaginii partidului în ochii electoratului, unul dintre cei doi pesedişti daţi ca potenţiali candidaţi la funcţia de primar în târg – nu Ţâroiu, celălalt – a sărit în ajutorul investitorilor şi dezvoltarilor locali cu o propunere de prelungire a închirierii cu cinci ani, nu anual. Motivul: investitorii şi dezvoltarii, care sunt, în majoritate, din categoria buticarilor vânzători de corcoaţe din bazarurile bucureştene, au planuri de afaceri pe mai mult de un an. Pretendentului fie la scaunul menţinut cald de Ţâroiu, fie la încă un mandat în Consiliu nu i-a ieşit pasenţa, deoarece liberalii vor să aibă o muncă uşoară, la anul, când vor recâştiga Primăria: contracte pe un an, deoarece sunt mai uşor de urmărit, iar posibilitatea ca patronul de prăvălie să facă datorii este mai redusă.
Consiliera PSD s-a stropşit la un “domn” să-şi ia obstacolul din parcare, dar “domnul” s-a făcut că n-o aude
În dezacord cu colegii de partid cu buzele lipite de posterioarele votanţilor din rândul chiriaşilor Primăriei – căci, la anul, sunt alegeri – Maria Cotenescu a povestit în Consiliu ce ceartă a tras cu unul pe bulevard, care blocase parcarea în dreptul magazinului său. Nu se poate să nu fi observat că mai mulţi deţinători de spaţii pe bulevard, restaurante, magazine de decoraţiuni interioare, de electrocasnice ş.a.m.d., şi-au pus un fel de blocatoare, să le spunem, în dreptul „business-ului”, ca să nu parcheze nimeni în afară de ei. Dacă am fi avut Poliţie Locală formată din agenţi care să facă teren pe străzile Câmpulungului, nu prin birourile Primăriei, obstacolele dispăreau din peisaj în ziua în care au apărut. PSD-ista a relatat indignată conflictul pe care l-a avut cu un domn cu apucături mitocăneşti, care n-a vrut să-şi mişte baricada din calea doamnei consilier aflată în impas în privinţa locului în care să-şi tragă SUV-ul. „Într-o zi, m-am certat cu un domn. Păi, şi ce?! a zis. N-a vrut s-o dea la o parte (n.r. „piedica” pentru şoferi) şi, atunci, am coborât, am luat chestia aia, am pus-o pe bulevard şi am tras maşina. Nu este permis să te baţi cu ei pe stradă! De parcă ar avea proprietăţi personale! L-am întrebat dacă este proprietatea lui sau proprietatea Primăriei. Din suflet vă rugăm, cine vrea să aibă locul lui să plătească!”, a cerut consiliera PSD scandalizată de „şoriciul gros” al urmaşului nevrednic al gentilomilor de altădată.
Recomandarea aproape imperativă a Mariei Cotenescu, neluată în seamă de majoritari, a fost ca, în momentul în care solicitanţii vin la Primărie ca să încheie contractele pentru spaţiile comerciale să li se spună clar că nu au voie să amplaseze în faţa magazinelor „stavile”, în scopul de a-i ţine la distanţă pe cei care le iau „faţa”. „Dacă vor să ia loc de parcare în faţa magazinului, să facă contract şi să plătească.”, a „ordonat” PSD-ista. Beleaua este că mulţi vor să-şi asigure contra cost zona din faţa afacerilor, însă nici până acum nu avem un regulament de închiriere/concesionare a parcărilor, deşi, de câteva ori pe an, se vorbeşte despre el. Vor să închirieze şi cetăţenii de la blocuri, şi patronii din centru, însă Primăria se uită ca viţica amnezică în faţa porţii la cererile lor, în loc să le ia banii.
PSD: închiriere pe cinci ani,
PNL: închiriere pe un an. Câştigător: PNL
Sesizând că tovarăşa de partid risipeşte voturile din cauza orgoliului rănit, de cetăţean, de consilier local şi de femeie, care şi-a făcut singură loc de parcare înlăturând „capra” din drum, unul dintre cei doi colegi atenţi la nevoile electoratului a şters tristeţea din ochii celor afectaţi de generalizarea fenomenului cu următorul cadou de sărbători: închirieri prelungite cu cinci ani. Asta ca investitorul, posesor al unui plan de afaceri de perspectivă, să aibă siguranţa că nu-l dă nimeni afară. Deşi, vorba lui Bogdan David, Primăria n-a dat pe nimeni afară, nici pe cei cu contracte expirate, nici pe cei cu datorii, cu care, înainte de evacuare, trebuie să se judece. Cât despre perspectiva întreprinzătorilor locatari ai Primăriei, aceasta se rezumă la ziua de mâine, după rapiditatea cu care trag obloanele negustoriei. Unii încearcă să facă negoţ şi renunţă când văd că îmbogăţirea se lasă aşteptată, alţii ţin dughenele deschise doar ca să aibă de unde se întoarce acasă, pe principiul mulţumirii cu ce pică.
Aşadar, cinci ani strigare de la PSD, „darul” fiind anihilat de gruparea liberală, care i-a dejucat intenţiile electorale. Bucuria patronilor care au urmărit transmisiunea în direct a şedinţei de Consiliu a fost spulberată de propunerea lui Iustinian Stănescu de a se respecta procedura tradiţională: prelungire anuală, din considerente de verificare mai facilă a contractelor şi de evitare a situaţiilor de restanţieri.
Liberalii au cerut inclusiv renegocierea sumelor după fiecare an de contract
Focul disputei între PSD, susţinut de Dan Şipoteanu, de la PRM, şi Ionică Udrea, de la UNPR, proclamat apărător al comercianţilor, s-a tot înţetit pe durata unei jumătăţi de oră, prin găsirea de către liberali de motive de respingere a actelor de milostenie faţă de chiriaşii cu „gheşefturi” în spaţiile Primăriei. Cum rămâne cu preţul?, a fost altă dilemă a PNL-iştilor interesaţi de rotunjirea bugetului în 2016, când, trag nădejde, ei vor fi cei care îl vor consuma. Ca furnica strângătoare de provizii cât e vremea bună, tot aşa şi liberalii au vrut să-şi asigure rezerve cât mai consistente pentru planurile de administrare a municipiului. Iar o sursă de bani o reprezintă şi aceste chirii încasate de la patroni, care nu mai pot rămâne la acest nivel, zic majoritarii din Consiliu.
Musai să se actualizeze sumele percepute acestora, deoarece există posibilitatea ca acela care a câştigat licitaţia pentru un spaţiu comercial în 1996 să plătească preţul de atunci, în cazul în care contractul nu a prevăzut o recalculare a tarifului. Mai mult ca sigur, nu s-a prevăzut, de vreme ce aleşii vorbesc despre diferenţe enorme între chiriile titularilor de contracte încheiate acum 20 de ani şi cele recente. Sunt chiar şi de patru-cinci ori mai mici.
„Să prelungim aceste contracte şi să punem şi o clauză: „după actualizarea preţului”. Sunt spaţii închiriate de la Primărie cu 100 de euro, iar de la privat cu 1.500 de euro, la aceeaşi suprafaţă. Dacă s-au calculat acum zece ani, trebuie să câştigăm şi noi, Primăria, ceva.”, şi-a argumentat poziţia Constantin Chiţulescu. Însă incorectă nu era concurenţa între chiriile la stat şi cele la privat, ci discriminarea între chiriaşii Primăriei. De aceea, tot din tabăra liberală au răsunat cerinţe de renegociere a sumelor achitate după fiecare an de contract. Concluzia unor dezbateri inutile, care n-au schimbat cu nimic vechea procedură, a fost pusă de Dan Şipoteanu: „Acesta nu este liberalism, ci comunism.”