12.8 C
Campulung Muscel
20/05/2024

După 3 ani de procese, Antoneta Colţ nu poate să-şi ridice mult râvnita capelă funerară la Biserica Valea Româneştilor

Începând cu anul 2010, în jurul Parohiei Valea Româneştilor s-a iscat un scandal de proporţii. Printre protagonişti, alături de biserică, s-a aflat cea care a generat discuţiile, Antoneta Gabriela Anghelina Colţ, şi Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului. Totul a început când enoriaşa, Antoneta Colţ, a cerut Parohiei Valea Româneştilor să-i dea acordul ridicării unei capele funerare, având şi un proiect făcut în sensul acesta, pe locul de veci al bunicilor şi părinţilor săi. Sesizată Biserica de dorinţa acesteia, Consiliul Parohial s-a întrunit, dar, în timpul şedinţei, nu i-a dat aviz pentru construcţie.

Refuzul Consiliului Parohial a determinat-o pe Antoneta Colţ să dea Parohia şi Arhiepiscopia în judecată

Văzând că nu are sorţi de izbândă, Antoneta  Colţ a chemat la judecată ambele instituţii, cerând instanţei să dispună obligarea pârâtelor să acorde avizul, pentru construirea unui monument funerar în cimitirul Valea Româneştilor. Amplasamentul era locul de veci moştenit, cu un act de concesiune de la părinţii săi, având o stăpânire continuă peste 114 ani. Aceasta dorea supraetajarea lucrării existente, din materiale compatibile cu piatră de Albeşti. Aşadar, pe 29 noiembrie 2013, la Judecătoria Câmpulung, a început dezbaterea chestiunii construcţiei funerare. La dosar au fost aduse de pârâtă copiile actului de identitate şi concesiune, precum şi memoriul tehnic şi un set de acte.

În apărare, Parohia Valea Româneştilor a arătat că Antoneta Colţ, încă din data de 28 iunie 2010, a schimbat în repetate rânduri denumirile construcţiei funerare, din capelă în nouă criptă, o supraetajare a lucrării existente, un cavou, însă epatarea şi opulenţa îşi au loc între graniţele proprietăţii private şi nu în cimitir. Pentru a se găsi o cale de mijloc şi pentru a-i fi îndeplinită dorinţa, Consiliul Parohial îşi dădea acordul în privinţa oricărei poziţii dorea Antoneta Colţ să-şi ridice construcţia pe latura de Vest a cimitirului. Totodată, îşi putea păstra şi vechile morminte, fără a le putea înstrăina. Dar cazul nu s-a rezolvat la Judecătoria Câmpulung, care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, la Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Nici la Piteşti, primul proces, de la Tribunalul Argeş, nu a îndreptăţit-o pe enoriaşă

Tribunalul Argeş, la aproximativ un an distanţă de declinarea competenţei Judecătoriei Câmpulung, pe 11 noiembrie 2014, a luat în braţe rezolvarea situaţiei create. Motivul pentru care Consiliul Parohial, reunit la 11 iulie 2010, nu dorea să-i dea avizul Antonetei Colţ, a fost că nu este potrivită ridicarea unui astfel de monument funerar, amplasarea în pantă a cimitirului şi bisericii, înălţimea şi celelalte dimensiuni ale monumentului vor îngrădi aspectul estetic al cimitirului şi vor obtura imaginea bisericii, ce va fi acoperită parţial, atunci când se intră în cimitir şi se urcă spre aceasta.

Convingerea Antonetei Colţ a fost că, doar cu ajutorul Primăriei Câmpulung, după veştile primite de la Consiliul Parohial, îşi va ridica capela mortuară. Astfel, a formulat o cerere primarului municipiului şi a solicitat acestuia să se implice în obţinerea autorizării construcţiei. După răspunsul primit prin adresa adusă la cunoştinţă şi Consiliului Parohial, acesta s-a întrunit într-o nouă şedinţă, alături de ei, Antoneta Colţ şi juristul Primăriei. În urma discuţiilor purtate s-a ajuns la aceeaşi concluzie, că-i nu-i va permite acesteia să edifice capela funerară. Soluţia membrilor Consiliului adusă la cunoştinţă a fost tot de a-i pune la dispoziţie o altă porţiune de teren, din latura de Vest a cimitirului, unde îşi va putea îndeplini dorinţa de a construi monumentul.

Parohia o lăsa să-şi ridice monumentul, cu condiţia să respecte înălţimea de 1 m

Problema a fost adusă şi la cunoştinţa Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului şi Protoieriei Câmpulung. În urma solicitărilor acestora, s-a întrunit din nou Consiliul Parohial pe 26 mai 2013, prin care au oferit enoriaşei posibilitatea de a turna o placă de beton armat peste cele 2 capace ale criptelor existente, sigilându-se mormintele, şi să ridice un sarcofag, dar care să nu depăşească dimensiunea actualului grilaj de 1 m, deasupra plăcilor turnate peste mormintele de familie.

Instanţa a analizat cererea Antonetei Colţ, în raport cu legislaţia aplicabilă, din care a rezultat că parohiile pot avea şi întreţine cimitire proprii, care au un caracter de bunuri sacre şi sunt proprietatea parohiilor, ca unităţi locale de cult cu personalitate juridică. De asemenea, actul de concesiune eliberat îi dă dreptul titularului numai la folosinţa lotului atribuit şi orice construcţie funerară va putea fi posibilă doar cu acordul Consiliului Parohial şi a autorizaţiei organului competent de stat. 

Construcţia propusă de enoriaşă prevede o înălţime la coamă de 2,35 cm. Prezentând bolta longitudinală, crucea existentă, mai înaltă cu aproximativ 15-20 cm, urmând a fi înglobată într-o mică nişă în planul pontonului vestic. Arhitectul care s-a ocupat de planurile construcţiei considera că monumentul nu va obtura vederea spre biserică câtă vreme are umerii laterali de doar 2,01 m.

La acel moment, instanţa a socotit suficientă motivarea refuzului de a nu permite edificarea monumentului funerar în forma şi dimensiunile prevăzute în documentaţia tehnică, având în vedere amplasarea bisericii, mai exact în vârful pantei, gradul de înclinaţie şi mormântul unde ar trebui ridicată capela se află mai puţin de 50 m de la lăcaşul de cult, iar, în condiţiile în care s-ar respecta dimensiunile propuse de enoriaşă, s-ar produce un prejudiciu imaginii bisericii, atâta vreme cât în toată zona imediat adiacentă nu se regăseşte un alt monument similar, iar amplasat astfel mai în vale, chiar obturează vederea bisericii.

Totodată, s-a considerat construcţia disproporţionată faţă de mormintele învecinate, accesul fiind îngreunat din cauza acesteia, umbrindu-le pe unele dintre ele. Printre actele prezentate de Antoneta Colţ nu a adus niciun studiu cu privire la afectarea gradului de însorire a locurilor de veci din apropiere. Conform celor enunţate de instanţă, acţiunea reclamantei a fost respinsă cu drept la recurs.

Antoneta Colţ consideră expertiza tehnică soluţia rezolvării cauzei

Chiar dacă instanţa s-a dovedit a nu-i da dreptate Antonetei Colţ, dreptul la recurs a motivat-o să se mai întindă la o nouă înfăţişare. În recursul împotriva sentinţei din 2014, enoriaşa a specificat că, deşi a solicitat admiterea probei cu expertiza tehnică, instanţa i-a respins cererea, considerând-o inutilă, dar pentru Antoneta Colţ această expertiză era un pilon important, pentru că doar aşa se dovedea dacă biserica Valea Româneştilor se află în vârful pantei, care este gradul de înclinaţie şi distanţa dintre biserică şi locul de veci. În apărarea sa, Antoneta Colţ a avut de subliniat exagerările Parohiei şi Protoieriei, prin care cele două descriau lucrarea ca o capelă grandioasă, un sarcofag, iar, după părerea acesteia, e doar o criptă funerară, care nu depăşeşte actuala înălţime a crucii de la mormânt.

Pentru că Parohia a considerat lucrarea caracterizată prin epatare şi opulenţă, enoriaşei, analizând întreg cimitirul, i-au sărit în ochi lucrările noi executate, în partea stângă a cimitirului, din marmură neagră şi granit, pe care le-a considerat într-o totală discordanţă cu lucrările existente, construite din piatră de Albeşti. Clopotniţa din faţa bisericii, înaltă de câţiva metri, şi capela funerară a unei familii rude cu unul dintre preoţi, amplasată la 5-6 m de uşile bisericii, s-au lăsat trecute cu vederea de slujitorii bisericii, care au susţinut că lucrarea ei funerară ar prejudicia imaginea bisericii.

Enoriaşa nu şi-a putut îndeplini visul

Pentru a se lămuri situaţia, Parohia a ridicat deasupra criptelor familiei reclamantei un „schelet provizoriu”, de unde au fost făcute o serie de fotografii, din toate unghiurile şi punctele cardinale, cu ajutorul cărora instanţa a putut observa, dacă, într-adevăr, se obturează imaginea bisericii. În legătură cu monumentele funerare din granit sau marmură, Parohia a specificat că nu ar fi reprezentat un impediment, atâta timp cât la edificarea lor s-ar fi ţinut cont de cerinţa Consiliului Parohial ca Administrator al Cimitirului, de a nu fi mai înalte decât monumentele mormintelor învecinate. Iar cavoul familiei şi clopotniţa nu pot obtura faţa bisericii sau vizibilitatea către biserică, atâta timp cât nu există cale de acces spre biserică din spatele lor.

Recursul, ultimul, de altfel, prin care s-a lămurit, după trei ani, situaţia, s-a soluţionat pe 22 septembrie anul acesta.

Astfel că, în urma analizării documentelor ambelor părţi, instanţa a decis să respingă excepţia inadmisibilităţii invocată de Antoneta Colţ, pe lângă pierderea procesului şi nereuşita de a ridica capela mortuară, este obligată să plătească cheltuielile de judecată Parohiei. 

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!