O lună le-a trebuit autorităţilor locale să se urnească, pentru a face o treabă bună, după snopul de sesizări şi reproşuri impetuoase ale câmpulungenilor, care au stat la baza celui mai recent articol având ca subiect o gură de canal acoperită cu un blat de beton, trântit în mijlocul unui trotuar. Capacul, suficient de înalt cât să constituie o piedică în calea celui neatent, cu consecinţa lungirii la orizontală a „pedestraşului”, întrerupea mersul normal, obligând fie la ocolire, fie la escaladare. Câţiva ani la rând, ca urmare a nemulţumirii plătitorilor de taxe şi impozite la Primărie, în contul cărora s-ar fi cuvenit ca măcar „mărunţişurile” iritante să dispară din peisaj, am prezentat, la anumite intervale, relatări despre cum îl învaţă nevoia pe om să circule atunci când traseul îi este fragmentat de un canal obraznic, neînvăţat cu expresia „capul la cutie”. Nu din vina lui, ci a constructorului, care a conceput o amenajare care înfrânge orice logică, oricât de tare s-ar fi străduit contribuabilul să înţeleagă bazaconia creată într-un spaţiu şi aşa incomod. Reamintim că locul contravenţiilor săvârşite de pietonii cu conformaţia corporală la mare distanţă de siluetele filiforme ale fetelor din reviste, obligaţi să coboare pe carosabil, era un capăt de trotuar, poziţionat în pantă, la intersecţia străzilor Istrate Rizeanu şi Fraţii Goleşti. La fosta Muscelpan, mai precis, pe partea cu magazinul de obiecte „vintage”, pentru cei sensibili la mai uzualul „second hand”.
Dacă şeful Câmpulungului vrea, se poate rezolva orice!
Trafic pietonal şi auto cât cuprinde în „nodul” rutier, care include şi braţul „Constantin Brâncoveanu”! Aşadar, nu era cazul ca atenţia şoferilor şi aşa solicitată de urmărirea traficului în oglinzile din colţurile intersecţiei să se împartă şi la pietonii care, în încercarea de a ocoli ridicătura din trotuar, comiteau imprudenţa să coboare fix în calea maşinilor. După cum am precizat, circulaţia în această zonă nu cunoaşte perioade mai aglomerate şi perioade mai lejere, în funcţie de orele de începere/încheiere a programului şcolar ori a celui de serviciu. Toată ziua, este un du-te – vino şi per pedes, dar, mai ales, cu automobilul. Din acest motiv, al evitării unor incidente neplăcute, am insistat pentru degajarea trotuarului de minunăţia de capac, care, din oricare parte l-ai fi privit, dădea impresia că se duce la vale cu cel care opta pentru a se cocoţa pe el,ca să-şi continue drumul.
Şi am insistat câţiva ani, fără niciun rezultat. De la Călin Andrei nici nu aveam pretenţia să facă ceva bun, din două motive. Primul şi cel mai important: apelul cetăţenilor deranjaţi de miopia, “şoriciul gros” şi îngălarea manifestată de autorităţi era preluat şi expus de Evenimentul Muscelean, prin urmare, nu trebuia corectat nimic din ce scria ziarul. Deşi reclamaţiile erau ale oamenilor, nu ale ziarului. Şi al doilea motiv: fostului primar i-a lipsit cu desăvârşire simţul de gospodar, ca dovadă, prăbuşirea iremediabilă a Câmpulungului. Cum nu s-a mişcat Călin Andrei ca primar, tot aşa nu s-a mişcat nici Liviu Ţâroiu ca viceprimar simplu ori viceprimar înfoiat cu atribuţii de primar, după ale cărui calcule canalul înălţat ameninţător putea fi evitat cu un avânt asemănător celui necesar săriturii la groapă. Iar pentru pensionarii în baston, după modelul săriturii cu prăjina.
Deşi credeam că nu sunt şanse să înmuiem vreun lider de Primărie, neobişnuit să simtă sub tălpici nenorocirile de trotuare măcinate, sparte, denivelate, pe la începutul lui octombrie, am irosit din nou spaţiul în publicaţia noastră cu o relatare despre vestigiul scăpat unei reabilitări destul de noi a suprafeţei pietonale. După o lună, viceprimarul Bogdan David a dispus nivelarea spaţiului destinat câmpulungenilor care se deplasează pe jos, prin desfiinţarea capacului betonat. Deci, când s-a vrut, s-a putut. În prezent, zona este aproape netedă ca-n palmă şi o pată de asfalt proaspăt turnat pe locul „lucrăturii” aminteşte de povestea canalului devenit “istorie”.
12 guri de canal de belea, într-o porţiune de nici 100 de metri! Şi o esplanadă sub orice critică!
Astfel de „nimicuri” deranjante, care măresc nivelul de nervozitate pricinuit de rutina de acasă şi de la serviciu, se găsesc cu toptanul în târgul neîngrijit până la stârnirea lacrimilor celor nostalgici după Câmpulungul dichisit de altădată. Un spaţiu de o urâţenie de neimaginat că poate exista în „inima cetăţii”, cum îşi lăuda Andrei voievodatul în albumele plătite cu banii europenilor, pe dinafară cu mizeria, cu sărăcia şi umilinţa la care a fost supus orăşelul construit cu muncă grea, este esplanada cuprinsă între ACR şi CAR. Toată zona pe care sunt înşirate prăvălii de toate felurile, de la cele alimentare, până la servicii oferite populaţiei – o bancă, o cafenea-pizzerie, un studio foto, un magazin de genţi şi pantofi, sediul unei firme de jaluzele, frizerie-coafor, magazine de obiecte de uz casnic, etc. – este „praf şi pulbere” la propriu.
Exfoliată, ondulată, fisurată, groapă lângă groapă, hârtoapă lângă hârtoapă şi… canal lângă canal. 12 guri de canalizare fac imposibilă o deplasare normală, decentă, fără să laşi impresia de mers pe şapte cărări. Şi n-ai cum să te deplasezi altfel decât împleticindu-te după canale, găurile din asfaltul ciuruit, cam cum arăta şoseaua în zona Holcim, numai că aici nu calcă decât galoşii trecătorilor, nu roţi de mastodonţi.
Dacă mai binevoitorul David a putut, cu o pornire de o lună de la atragerea atenţiei autorităţilor, să remedieze anomalia reclamată, iată un test pentru un adevărat aspirant la funcţia de primar. O reparaţie integrală a esplanadei, prin care să dispară dunele, scorburile şi gurile de canal înălţate după modelul celei care împiedica accesul spre şi dinspre „Dan Barbilian”. În caz că aleşii n-au drum prin spatele fostului teatru de vară al Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, despre care doar meliţează, nu-l şi inspectează, îi informăm că şi acolo avem o ditamai acoperitoarea de canal trântită în trotuar parcă în ciuda ţurloaielor orăşenilor supuşi la fiecare promenadă unei permanente curse cu obstacole.