Cu riscul îngreţoşării cititorului debusolat de „pleava” politică perpetuată de la un mandat la altul, poftiţi o porţie de neruşinare de „mamut” plimbat prin câteva partide. Acel tip de „mamut” care nu acceptă că nu mai are nicio funcţie la conducerea Câmpulungului şi nici nu trebuie să mai aibă, dacă alegătorul vrea să se întâmple ceva bun în târgul devenit arenă de circ, graţie unor bufoni fără treabă acasă. Dacă veţi vota tot circul, măscăricii şi „cocliţii” în sevraj după avantajele pierdute, atunci, o rugăminte avem la domniile voastre, contribuabilii, pe ai căror bani se lăfăiesc cei pe care îi înjuraţi la fiecare convorbire telefonică: nu mai sunaţi la ziar să vă plângeţi că vă curge apa, noroiul ori rahatul pe stradă! Că aveţi gropi şi gropşoare şi n-aveţi trotuare! Că sunteţi încălecaţi în parcări! Sunaţi-i pe cei fericiţi cu o ştampilă nemeritată şi spuneţi-le că podul de la Autogară este cu un sfert de idee mai aspectuos decât puntea de la Păsărica! O trecere prăpădită, pe care mergi cu grija cu care cari ouă, ca să nu te răstorni în caz că-ţi pierzi echilibrul în denivelările suprafeţei datând din vremea împuşcatului! Sunaţi la „circul” adunat o dată pe lună şi transmis în direct şi în reluare, exclusiv şi senzaţional între şezătorile rurale de aleşi care pun comuna la cale!
Unul dintre cei de care să ne ferească Domnul să-l mai avem vreodată pe post de comediant la teatrul popular (ori Sfatul Popular) este Ion Lucaciuc. Acum două zile, fostul PRM-ist, rătăcit intenţionat pe la câteva şedinţe ale PSD-ului, după ce „România Mare” s-a descotorosit de serviciile sale dăunătoare, autoînscăunat şef la UNPR, după ce a retezat, cu sete, de sub picioarele lui Gavrilescu creanga fisurată deja de conducerea judeţeană, s-a purtat ca la piaţă, în piaţă. Insul a năvălit nevrotic peste şeful Pieţei Centrale SRL şi, în biroul acestuia, a creat un vârtej cu aerele de superioritate, uitând un mic amănunt: nu mai este consilier local din 2012, ca să zici că a dat buzna peste Vlădescu, cu gura mare, în calitate de reprezentant al acţionarului unic.
Nu asta este problema, că i-a rupt uşa directorului Pieţei, care n-ar fi chiar „uşă de biserică”, spun o grămadă, şi că a ridicat praful din încăpere cu decibelii proiectaţi violent din gâtlejul dresat în plen al lui Lucaciuc în timpanele mai delicatului Vlădescu. Să zicem că a fost comportamentul contribuabilului cu ţandăra sărită, care are nevoie de o explicaţie pentru o faptă abominabilă comisă pe domeniul public. Fapta abominabilă era următoarea: între chioşcul de ziare şi primul chioşc de flori, îşi ducea bătrâneţea şi boala un tei găunos, spre care cei ai locului priveau cu teamă. Coroana se mai ţinea într-o jumătate de tulpină, căci cealaltă jumătate, mâncată de timp şi de carii, se „topise” de mult. Nu mai ştiu nici oamenii când a schilodit bătrânul tei, care, la jumătatea acestei săptămâni, a fost culcat la pământ. Tăietura a arătat cât de putred era în interior, deci, n-avea rost să mai ţină „mortul” în picioare, într-un picior, de fapt, căci trupul copacului se subţiase prin măcinarea unei părţi consistente a tulpinii. Oricât de tare le-a frânt inima ecologiştilor doborârea unui copac dintr-un peisaj urban care tânjeşte după verdele clorofilei, teiul matusalemic trebuia eliminat, ca să nu pice pe cineva la o rafală mai serioasă. Miercuri, pe la prânz, adepiştii au rezolvat o treabă planificată de şeful Pieţelor de acum doi-trei ani, de când a cerut şi a obţinut marcarea putregaiului, din considerente de siguranţă a tărtăcuţelor negustorilor şi muşteriilor. Pe fondul ştirbirii lanţului de tei din zona florăriilor, prin extracţia celui cariat iremediabil, i s-a zbârlit simţul ecologist al lui Lucaciuc, care, la vederea masacrului, i-a zburat din ţâţâni poarta lui Vlădescu, de parcă era însuşi primarul Câmpulungului, gata să-l bage în anchetă pe administratorul societăţii comunităţii locale. N-a zis nici pâs când idolul său, Liviu Ţâroiu, de când cu formula PSD+UNPR=LOVE, a făcut pe Jack Spintecătorul pentru o jumătate din arborii Grădinii Publice. Dar, pesemne, lipsa de reacţie a progresistului a fost cauzată de ajungerea veştii cu o întârziere de doi ani până la scorbura de la Dâmbovicioara, unde acesta şi-a executat penitenţa pentru eşecul din 2012. Nu vă grăbiţi să cădeţi pe spate din pricina atitudinii prompte a justiţiabilului Lucaciuc, acest trei într-unul – Sherlock Holmes, Colombo şi Corrado Cattani – în materie de investigaţii stradale. Sigur candidatul UNPR nu se afla la o consfătuire cu electoratul din Piaţa Jurământului despre fărădelegile lui jupân Vlădescu, atunci când au apărut în decor păpuşile „Chucky” adepiste, cu drujbele, pentru eutanasierea teiului gârbovit. Mai să n-apuce să fie tăiat, căci puţin a lipsit să se sfărâme sub greutatea unor subalterni ai lui Liviu Popescu, suiţi în pomul fragil ca o scobitoare. Cel mai probabil, mârşăvia i-a fost turnată lui Lucaciuc de un informator de la faţa locului. Posibil, coleg de alianţă, cu care amândoi vor lua leapşa în 2016, cu toate antrenamentele domnului fost consilier, care, din primăvară, este „back in business”, la partidul prăbuşit brutal (asemenea teiului), fără şanse de revenire după tragediile cu care a fost asociat numele prezidentului Oprea.