De mai bine de trei ani, pe terenul din vecinătatea Şcolii 7, în care au fost îngropate bazinele fostei centrale termice automate, şapte la număr, scormonit de o firmă contractată de Primărie, au fost abandonate planurile de extragere a bogăţiei de fier vechi. Motivele renunţării la lucrarea abia începută ar fi fost mai multe. Unul dintre acestea: lucrătorii au dezgropat depozitul ca şi când ar fi fost o oală cu galbeni, pe care au crezut că o ridică din pământ cât ai pocni din degete. Odată dezvelite în soarele torid al verii lui 2012, recipientele masive s-au dovedit de neclintit. Comuniştii făceau lucru adevărat şi le-au prins într-o platformă betonată, aşa că s-au pus cu aparatul de tăiere autogenă pe ele. Au tăiat unul, au provocat şi un incendiu între blocuri şi operaţiunea a fost stopată. Se pare că motivul încetării lucrării a fost mai mult decât ce a văzut lumea de la ferestre: flăcări, fum, pompieri. Firma ar fi fost oprită din trebăluitul care a alterat atmosfera, timp de două-trei săptămâni, cu un miros de gaz năucitor, de o instituţie a statului, Vama. Din câte ştiau unii dintre consilierii locali, şi Garda de Mediu ar fi avut un cuvânt de spus în privinţa manierei de lucru a operatorului. Astăzi ne aflăm în situaţia în care la şedinţa de Consiliu Local se vorbeşte despre infestarea zonei din vecinătatea unei şcoli generale!
“Toată zona este infestată, nu se poate circula pe acolo, pentru că izvorăşte păcurina-motorina!”
Iustinian Stănescu a descoperit în Câmpulung o zonă în care mediul nu se încadrează în superlativul „excelent”, din cauza unei afaceri care n-a „mirosit” bine de la debut. De fapt, în cazul relatat de acesta, nu aerul este problema în prezent – dar în urmă cu trei ani a fost, deoarece nu mai puteai trece prin spatele fostei centrale termice automate fără batistă pe nas şi gură – ci solul, care ar fi infestat cu reziduurile de combustibil. Deci, atunci când vrea, Stănescu poate să susţină cauza mediului poluat şi, mai mult decât atât, i-a tras atenţia lui Liviu Ţâroiu că nu trebuie pierdută din vedere grija pentru calitatea mediului din Câmpulung. Iată, deci, un caz cât se poate de serios, expus chiar de cel care n-are nici cea mai mică îndoială că ceea ce ne intră în plămâni este neafectat de deşeurile arse la o azvârlitură de băţ de Câmpulung.
„S-au scos două (n.r. bazine), au rămas cinci. Problema care urmează este foarte gravă. Rezervoarele fiind pline, toată motorina, păcurina, CLU, ce Dumnezeu este acolo, a infestat zona. Atenţie! Este lângă o şcoală generală. Toată zona este infestată, toată zona blocului C8, nu se poate circula pe acolo, pentru că izvorăşte păcurina-motorina, ce-a fost.”, a adus în Consiliu liberalul Iustinian Stănescu un necaz al vecinilor fostei centrale termice de cartier. Acesta a recomandat autorităţilor locale golirea rezervoarelor de urgenţă. „Pentru mine nu este niciun fel de problemă, eu ştiam că asta este. Dar să ştiţi că suntem în litigiu cu Vama pe tema aceasta.”, a justificat Liviu Ţâroiu de ce nu poate începe operaţiunea. „Operatorul a fost oprit de o instituţie a statului, Vama, şi cred că şi de Garda de Mediu.”, a precizat Ionel State. „Vă propun dezinfectarea locului, pentru că, dacă vine un control de la Garda de Mediu, nu ştiu cum va ieşi, şi evacuarea materialului din aceste rezervoare. După acest lucru, turnarea unui strat, eventual, de piatră sau contract cu o firmă specializată pentru scoaterea acelor rezervoare. Oricât ar fi de scump, este o şcoală generală acolo, cu sute de copii.”, le-a dat temă celor de la Primărie petentul.
Acum trei ani, din cauza manierei neglijente de lucru, s-a produs un incendiu între blocuri, care a băgat lumea în sperieţi
Povestea dezgropării bazinelor de păcurină ale fostei centrale termice a Şcolii 7 a început în vara anului 2012. Primăria făcea un ban, plus că un spaţiu generos, aflat în vecinătatea unităţii de învăţământ, se transforma într-un parc pentru copii. Vişoiul, cel mai populat cartier al municipiului, ducea lipsă, cum duce şi acum, de locuri de joacă pentru cei mici. Iar zona eliberată de depozitul de combustibil se potrivea perfect unui amplasament destinat descărcării surplusului de energie al picimii din această parte a municipiului. Spre sfârşitul lunii iunie, o firmă din Zalău s-a şi înfiinţat cu utilajele în Vişoi, dornică să extragă din pământ cele şapte bazine cu o greutate de 3,5 tone fiecare. „Averea” de fier vechi devenise un pericol pentru puştimea care se zbenguia printre ele. Plus că, nefiind acoperite cum trebuie, apa ploilor a pătruns în recipientele metalice, fiind nevoie să fie golite cu ajutorul unei vidanje. De-a lungul anilor, oamenii au sărit cu sesizări pe primar, bănuind că imaginea „cimitirului” cazanelor de combustibil, cu gunoaie şi moloz, va dăinui între blocuri.
Într-un sfârşit, acum trei ani şi jumătate, autorităţile locale s-au urnit şi, cum, necum, au adus o firmă din Zalău, care era obligată, după ce încheia acţiunea principală, să lase bec în urma ei. Adică zona curăţată şi pământul nivelat. Nu după mult timp de la debutul lucrărilor, operaţiunea a fost stopată. Cauza: muncitorii au crezut că au fost, pur şi simplu, băgate în pământ, iar extragerea lor va fi „floare la ureche”. Când colo, după ce le-au dezgropat, s-au convins că, în regimul comunist, constructorii nu se jucau când făceau o lucrare menită să durere cât pământul. Bazinele au fost aşezate pe o platformă de ciment, care a făcut imposibilă scoaterea lor, după planurile „Doreilor” din Zalău.
Lăsându-le descoperite, lumea n-a mai putut ţine un geam deschis, pe arşiţa de sfârşit de iunie – început de iulie. Mirosea groaznic a păcură până la blocurile de lângă Şcoala 7! Pe bună dreptate, cetăţenii s-au răsculat împotriva Primăriei, care a permis lucrătorilor să „intre în pâine” fără o documentare prealabilă asupra manierei în care a fost realizat sistemul cu pricina. Vişoienii n-au vociferat degeaba: afară era foarte cald, izul era irespirabil, plus că exista teama acumulării de gaze, cu consecinţa producerii unei explozii. Nu mai spunem că lucrarea a fost lăsată baltă fără pază, fără împrejmuire, cu apa băltind în crater, amestecată cu păcurina. Oamenii ne-au sesizat că le era imposibil să stea cu ochii toată ziua pe copii, în ciuda avertismentelor să nu se apropie de malurile fragile, care se puteau surpa sub greutatea curioşilor să vadă „grozăvia”. Hăul deasupra căruia pluteau petele de combustibil să fi avut un metru şi jumătate adâncime.
„Nu s-au gândit că trebuie să ia măsuri de siguranţă. Sunt nişte animale, nu se gândesc că, oricând, un copil poate să cadă în bazine. Ei nu au copii acasă?! Nu au pus nici măcar o bandă ca să se vadă că este un pericol. Nu s-au gândit decât la bani. Au văzut că nu pot să le scoată şi le-au lăsat descoperite. De opt zile, excavatorul stă degeaba şi nu au mai lucrat nimic. Noi trebuie să suportăm mirosul infernal. Pe căldurile acestea mari nu poţi să respiri. Au oprit lucrările, pentru că ei au crezut că bazinele sunt introduse în pământ, şi acum nu le mai pot scoate, fiind băgate în ciment.”, ne-a declarat un cetăţean revoltat din pricina ignoranţei ce-i lega pe parteneri, Primărie şi firma din Zalău.
Din păcate, s-a întâmplat ca drobul de sare chiar să pice de pe policioară. După două săptămâni de la răscolirea zonei de căutătorul de fier vechi, pricopsit de autorităţi cu un festin, s-a produs un incendiu în timpul manevrelor de tăiere cu autogen a unui recipient metalic. Pe 5 iulie 2012, un lucrător a aprins substanţa inflamabilă, focul s-a împrăştiat cât ai clipi, iar rotocoalele de fum negru le-au dat fiori locatarilor posesori de garaje aflate la nici cinci metri de groapa în flăcări. Cetăţenii, care au anunţat numaidecât pompierii, îi învinuiau pe angajaţii firmei de neglijenţă, dar mai tare învinuiau Primăria, care a autorizat intervenţia şi care nu s-a obosit să-şi trimită oamenii pe „şantier”, în inspecţie, ca să se asigure de protecţia derulării acţiunilor. „Pentru asta plătim noi taxe şi impozite, să stăm cu mirosul în nas toată vara şi, mai mult, să fie şi pericol de explozie?! Nu se poate aşa ceva, câtă indiferenţă şi bătaie de joc din partea lor!”, strigau oamenii revoltaţi. Asociaţia de proprietari a sesizat Garda de Mediu, care, se pare, n-a rămas indiferentă la incidentul din Vişoi.
În prezent, nu se mai cunoaşte nici urma râmăturii de acum trei ani, deoarece gaura a fost acoperită, suprafaţa nivelată, iar deasupra a fost încropită o parcare.