Primăria are un nou lider. Acelaşi lucru îl urăm Spitalului şi Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, ai căror şefi au “comis-o” grav. Bogdan David, recunoscut de Consiliul Local, acum un an, recunoscut şi de instanţă de două săptămâni, este, teoretic, noul lider al Câmpulungului. În loc să-şi recunoască înfrângerea cu onoare şi să-l retragă pe perdant din funcţie – chiar el să ceară partidului să-l lase să se retragă, cât mai poate s-o facă cu o „brumă” de demnitate – PSD ţine blocată cu înfrântul Ţâroiu o funcţie-cheie. A căzut el Ponta, însă exemplul onoarei de pe urmă n-a mişcat social-democraţia din târg, unde piedicile puse nu rivalilor, ci Câmpulungului, reprezintă regula în pseudo-politica locală.
Că am amintit de căderea lui Ponta într-un context dureros pentru naţia română. Câmpulungul se face de râs îngrozitor, din cauza imbecilităţii de a ţine în „buricul târgului”, peste drum de zona în care, cu o seară înainte, s-au aprins lumânări, au curs lacrimi şi s-au înălţat rugi pentru vieţile sfârşite înfiorător, un festival de umor! Asta este de dat pe posturile naţionale de televiziune! Şocul tragediei, care a încremenit o ţară, care a făcut să plângă de mila tinerilor morţi pietrele de pe marginea drumului, care a făcut să pice un Guvern, un primar, este încă atât de intens, iar Câmpulungul râde în hohote la un festival de umor! De neimaginat atâta prostie la un director, pe care nu poţi să-l acuzi doar de lipsă de compasiune. Este esenţă de prostie să inviţi lumea la râs, la bună dispoziţie, la hlizeli, când doliul nu s-a ridicat din sufletele românilor şi ale muscelenilor, care au plătit în drama naţională, ce a deschis jurnalele de ştiri, inclusiv în străinătate, la televiziuni de notorietate mondială. Acestea au fost proporţiile nenorocirii, care, însă, nu l-a impresionat pe marele manager Cioacă, încât să-şi anuleze izmeneala pentru un moment mai potrivit. Nu, Cioacă a dat înainte cu festivalul de umor, care a debutat a doua zi după ridicarea doliului oficial, deşi, în perioada de după, s-au contramandat o grămadă de evenimente, spectacole, baluri de boboci, sindrofii, etc.
Cioacă zice că s-a terminat cu doliul şi că el face lucruri frumoase, nu „sataniste”! Îl asculţi şocat pe acest individ căruia îi ţâţâia fundul să-şi lanseze o revistă de care au auzit, probabil, vecinii lui de pe scară şi să bifeze prima şi singura lui acţiune pe 2015, nimerită într-o perioadă neagră inclusiv pentru Câmpulung, despre care ne place să credem că nu s-a izolat de lume. Că este, totuşi, conectat la realitatea naţională marcată de o jale sfâşietoare.
La noi, în comuna de idioţi – fiindcă aşa ne face decizia lui Liviu Cioacă să părem – se râde la festivalul de umor! Chiar nu s-a găsit nimeni să-i spună: Alo, Pământul către Cioacă de pe Lună! Schimbă data, că suntem de pomină! Ce-a păzit Ţâroiu, care se crede încă „primar”, de nu i-a atras atenţia creatorului de lucruri frumoase, nu „sataniste”, că e diabolic să te maimuţăreşti în ziua în care morţii din “Colectiv” erau îngropaţi pe bandă?! Inclusiv în Muscel. În prima zi a festivalului de umor a fost înmormântat Valentin, iar în a treia, Diana. Rămâi fără cuvinte în faţa neghiobiei gestului acestui individ, care a venit, prin primăvară, să jelească la redacţie, în contextul unor articole dezaprobatoare, că are ca director un salariu de 12 milioane. Bocitul avea şi un motiv: Cioacă, pe care mulţi îl vor zburat din funcţia în care şi aşa a lâncezit prea mult, se temea că pierde şefia, în care altfel arată, cu prestanţă şi cu tot ce-i trebuie unui director, colegul Liviu Iana. Atunci, ne-a înmuiat cu smiorcăitul după poziţia de manager, însă astăzi realizăm că n-are de cine să ne fie milă. De organizatorul maimuţărelii umoristice, care era atât de necesară încât n-a putut fi mutată spre sfârşitul anului.
Este inutil a vorbi despre demisia lui Cioacă, pe care, tragem nădejde, îl vor demite aleşii scârbiţi de lipsa lui de umanitate. Uite încă o instituţie, după Primărie, la care cinstit este să avem şef nou, fiindcă nu poate face act cultural unul fără suflet. Festivalul lui Cioacă a coincis cu mini-concediul lui Ţâroiu, epuizat de înfrângerea în instanţă. De luni până ieri, şi-a luat liber, nemaifiind nevoie de semnătura lui în perioada cuprinsă între pronunţarea verdictului şi declanşarea recursului pe care îl va face doar ca să încurce lumea. Păcat. Pentru că a iubi Câmpulungul – sloganul preferat al fostului primar – înseamnă a nu-l rupe de lume. Ci să-l faci să vibreze în acord cu restul ţării, să-l laşi să plângă în acelaşi timp cu restul ţării, să-l aliniezi restului ţării. Şi să fii fairplay faţă de el. Aşa cum unii ca Ţâroiu, Cioacă, Stănescu – şi mai sunt o grămadă de „eliminat” – pentru care demnitatea, obrazul, buna cuviinţă sunt poveşti, este evident că nu sunt în stare să fie.