Cum s-au îndepărtat clienţii străini de maşina fabricată la Câmpulung
În afară de calităţile profesionale care îi recomandau pentru deplasările în străinătate, tehnicienii uzinei trebuiau să aibă şi veleităţi scriitoriceşti, pentru întocmirea rapoartelor de activitate, în care descriau în amănunt probleme întâmpinate la service-urile ARO din străinătate. Rezumatul activităţii persoanei trimise în afara ţării, la asistenţă tehnică şi service, punea accent pe disfuncţionalităţile maşinii şi sesizările cumpărătorilor, în vederea îndreptării a ceea ce nu mergea. Defecţiunile, după cum vom arăta în continuare, erau grămadă şi, lecturând enumerarea de inadvertenţe la remedierea cărora lucrau oamenii întreprinderii delegaţi peste graniţe, ne întrebăm dacă funcţiona ceva cum trebuie. Ne vom opri în ediţia de astăzi la unul dintre rapoartele de activitate care priveau activitatea muscelenilor de la I.A. ARO în Franţa. Tehnicianul Gheorghe Roibu, delegat în Franţa pentru asistenţă tehnică şi service pentru ARO 10 şi ARO 24, a relatat, la întoarcerea în ţară, lucruri de neacceptat pentru un fabricant de maşini, care explică îndepărtarea străinilor – şi aici ne referim la clienţii cu pretenţii – de automobilul produs la Câmpulung.
„Am sosit în Franţa la data de 09.11.1985, dată când m-am prezentat la Agenţia Economică a RSR din Paris, unde, împreună cu tovarăşul director inginer Leon Miulescu şi tovarăşul inginer Petre Livovschi, am stabilit programul meu de lucru, program care era, de asemenea, prevăzut şi în instrucţiunile de lucru primite la plecarea din ţară. Având în vedere că eu aveam cunoştinţe despre felul în care se desfăşoară activitatea de service în Franţa şi cunoşteam aproape 80% dintre concesionarii ARO, am fost introdus direct în problemele de serviciu.
Prima şi cea mai importantă a fost acţiunea de rapel a tuturor autoturismelor ARO 10, care au fost comercializate pe piaţa franceză, în afara celor care se aflau în garanţia normală. Voi accentua acţiunea de rapel, întrucât de aceasta a fost legată, în măsură de 75%, activitatea mea în această perioadă. La data de 15.11.1985, tovarăşul director inginer Miulescu şi tovarăşul inginer Livovschi au fost nevoiţi să se întoarcă în ţară, iar eu am fost desemnat de mai sus numiţii să răspund de activitatea grupei de service din Franţa, lucru ce a durat, de altfel, foarte puţin, întrucât în data de 15.12.1985, au sosit tovarăşul inginer Drăcea Gheorghe şi tovarăşul economist Preoteasa Iustin, care au preluat conducerea grupei de service. În această perioadă, am urmărit activitatea în zonă a tehnicienilor aflaţi în deplasare şi, totodată, am organizat lucrul ce trebuia efectuat de tehnicienii care se aflau la Paris, la sediul U.F. (n.r. Universal France).
Au fost cazuri când am folosit o parte dintre tehnicienii ce se aflau la Paris pentru unele reclamaţii din ţară, care erau foarte urgente, în cazul în care tehnicianul de zonă era deja trecut de acel loc. În cazuri deosebite, m-am deplasat chiar eu, pentru a stinge reclamaţiile ce erau deja aprinse. Deci, în această perioadă, am căutat pe cât posibil să ţinem în mână aşa-zis nemulţumiţii posesori de ARO, care, de altfel, şi-au manifestat nemulţumirea cu ocazia celui de-al doilea salon „tout terrain” de la Val D’Isere şi de la Lyon.
După sosirea tovarăşului inginer Drăcea Gheorghe şi a tovarăşului economist Preoteasa Iustin, respectiv 15.12.1985, şi până la plecarea dânşilor în ţară, respectiv 15.03.1986, mi-am desfăşurat programul în atelierul firmei şi am fost trimis în deplasare pentru a rezolva unele cazuri ce apăreau peste zi, cazuri ce urmau a fi grave dacă nu se intervenea la timp. În atelierul firmei am efectuat reparaţii la autoturismele ARO ce aparţineau firmei sau cele vândute în zona Parisului, totodată, remedierea unor ansamble şi subansamble, ca: diferenţiale faţă, diferenţiale spate, cutii de viteze şi cutii de transmisie. În măsură de 90% din intervenţiile făcute, am avut rezultate pozitive, în schimb, am avut şi nereuşite la unele autoturisme care ne-au dat de lucru.
Aş remarca, în mod deosebit, problema frânelor, care, însă, nu este rezolvată 100% nici în acest moment, cu regret, dar este ceva din elementele de bază ale autoturismelor, în general, şi al securităţii, în special. Ca o paranteză, pot spune că am fost nevoiţi să schimbăm un număr însemnat de servo-frâne, pompe centrale de frână, by-pass-uri, etriere de frână şi limitatoare de frână, până am ajuns să le dăm de cap unora dintre autoturisme.
Pe aceeaşi treaptă se situează şi direcţia autoturismului. Legat de acest lucru, aş putea arăta că nu puţine au fost cazurile când s-au blocat casetele de direcţie ori s-au rupt bielele de direcţie. Din protocoalele de garanţie reiese clar volumul de piese de acest fel înlocuite până acum şi, după părerea mea, se vor înlocui în continuare, dacă va fi cazul, pentru evitarea expertizării autoturismului în cauză, având în vedere că ne-am însuşit pe undeva neconcordanţa acestor piese în raport cu rapelul care a fost făcut în acest sens.
Cum nici piesele noi nu rezistau, se făceau intervenţii gratuite pe bandă
Rapelul a avut ca punct de începere luna octombrie 1985 şi s-a referit la o verificare generală a tuturor autoturismelor ARO 10 model ’83, ’84 şi ’85, cuprinzând verificarea şi înlocuirea organelor de securitate, după cum urmează:
-motor – transmisie – frâne – direcţie – închidere şi deschidere uşi, etc.
Începând cu data primei intervenţii în acest rapel (numindu-se nota 3096), autoturismul a avut o garanţie suplimentară de şase luni. În această perioadă de şase luni, am fost obligaţi a schimba toate piesele în cauză în garanţie, inclusiv manopera. Pe 11 iulie 1986, s-a luat măsura de a se anunţa încetarea rapelului, difuzându-se câte o circulară la fiecare concesionar. Această circulară a făcut să avem surprize, întrucât nu toţi concesionarii au reuşit să facă verificarea tuturor autoturismelor. Pe de o parte, având prea multe ARO vândute, iar, pe de altă parte, am avut concesionari care au ieşit din reţea, autoturismele vândute de aceştia urmând să fie verificate şi reparate de cei existenţi. Exemplu: în zona de Nord-Est am avut trei concesionari, dintre care doi au ieşit din reţea, fiind vorba de SCHWARTZ, lângă Metz, şi MARTIN, la Rombas. Cel de-al treilea fiind LOPEZ, care, la rândul lui, avea şi el maşini multe vândute, circa 60, a fost rugat de către firmă şi obligat de împrejurări să se ocupe şi de celelalte auto în număr de 55 bucăţi. Acesta este numai un exemplu, dar mai există multe de acest fel.
Deoarece organele înlocuite cu această ocazie nu au rezistat, respectiv motoare, cutii de viteze, cutii de transmisie, diferenţiale de spate şi mai puţine diferenţiale de faţă, am fost obligaţi să facem, două, trei, patru şi chiar mai multe intervenţii gratuite. Referitor la diferenţialele faţă, nu am avut necazuri prea mari cu cele în carter de fontă. Consumul de aceste piese a fost mare, deoarece am schimbat tot ansamblul iniţial care era cu carter de aluminiu.
Voi enumera mai jos câteva dintre principalele defecţiuni frecvente la aceleaşi subansamble:
Motor: consum exagerat de ulei. Cauza: segmenţi cocsaţi sau montaţi în linie; arderea garniturii de chiulasă – răcire insuficientă;
Cutie de viteze: zgomot de rulmenţi şi pinioane – nesincronizarea vitezelor. Inelele de blocare cu uzură rapidă – ruperea danturii de la pinionul de mers înapoi şi a danturii manşonului balador, 3/4 – ruperea arborelui primar – deşurubarea piuliţei 3001518068 sau ruperea danturii pinionului 3001518009.
Clienţii ameninţau că-i vor expune pe ai noştri în presă din cauza maşinilor proaste
Aproape pe toată perioada, am avut fel de fel de ameninţări din partea mai multor clienţi că, dacă nu le voi repara autoturismele, ne vor da în judecată şi vor face o reclamă proastă în presa de specialitate. Acestea se referă la autoturisme ieşite din garanţie. În numeroase cazuri, forţaţi de împrejurări, precum stingerea unor scandaluri, am fost de acord cu reparaţia auto în cauză. Unora dintre clienţi am reuşit să le dăm numai piesele în garanţie, urmând ca ei să-şi plătească mâna de lucru.
ARO 10 vechiul model
În numeroase cazuri, din cauză că piesele noi nu au rezistat, a trebuit să facem rapel la rapel, cu prelungirea corespunzătoare a garanţiei. Legea protecţiei consumatorilor la care fac aluzie majoritatea clienţilor şi concesionarilor le permite acestora să ceară în fapt garanţie pe toată durata exploatării autoturismului, oricând o expertiză putând proba că este vorba de vicii ascunse sau repetabile.
ARO 10 noul model
Sunt în continuare probleme cu caseta de direcţie care se blochează în viraj, are puncte dure la manevrare, dând senzaţia de gripare sau se slăbesc şuruburile de prindere pe şasiu. Avem deja trei cazuri în expertiză la ora actuală. Bieletele de direcţie la care nu am mai avut cazuri de rupere, însă capătă joc în capetele de bară (rotule). La ARO 10.1, noul parbriz deasupra uşilor se rupe din sudură.
În ceea ce priveşte vopseaua, încă nu este pusă la punct la nivelul cerinţelor pieţei franceze. Vă pot arăta o bucată de vopsea luată de pe pavilionul unui ARO 10, seria 22856, în timpul spălării la o maşină de spălat automată. Pentru aceasta, am fost obligaţi în nenumărate cazuri a accepta revopsirea parţială sau completă a unor autoturisme, evitând astfel expertizarea sau preluarea autoturismului în cauză. Menţionez că în aproape toate cazurile clienţii au refuzat ca revopsirea să fie făcută de către noi.
Cutie de transmisie: zgomot în tracţiune, uzarea rulmenţilor – ruperea danturii pinionului arbore intermediar – cuplare şi decuplare greoaie.
Diferenţial faţă: spargerea carterului din aluminiu şi deteriorarea rulmenţilor pinionului de atac.
Diferenţial spate: punte independentă – zgomot în tracţiune şi reducere după 3.000-5.000 km, uzura prematură a cuplului conic.
Cardan între cutia de transmisie – diferenţial spate: dezechilibrat, uzarea rulmentului polierului central – lipsă posibilitate de a fi gresat.
Discul de ambreiaj – ruperea arcurilor de amortizare, distrugând în acelaşi timp şi placa de presiune.
Simeringuri (inele etanşare): curge ulei.
Furtune cauciuc: crăpate sau nu rezistă la temperatură.
Unele dintre defecţiunile de mai sus provin din utilizarea autoturismelor într-un mod diferit sau, mai bine zis, utilizare specifică pieţei franceze ca: viteze mari şi pe distanţe lungi, 120 km/h pe autorut, 300-400 km fără oprire; utilizarea lor în terenuri grele, zonă de munte, dat fiind faptul că este auto 4×4, tot teren.
Unul dintre concesionari le-a sugerat muscelenilor să retragă din circulaţie toate autoturismele ARO 24 cu motor L27
ARO 24
Probleme deosebite la motoarele de origine L27, cutia de viteze, caseta de direcţie, frâne, disc ambreiaj şi scurgeri de ulei. Unul dintre bunii noştri concesionari pe nume BERTIN, care a vândut circa 45 bucăţi ARO 10 şi 10 bucăţi ARO 24 L27 (din care la 7 bucăţi a înlocuit motoarele de origine cu motoare Peugeot), ne-a sfătuit că ar fi mai bine să retragem din circulaţie toate autoturismele ARO 24 cu motor L27.
În toată perioada şederii mele în Franţa, am căutat să apăr interesele fabricii, în final, ale ţării. În această idee am acţionat şi când a trebuit să accept intervenţiile în afara garanţiei, considerând că este mai bine să reglăm amiabil orice situaţie ce putea ajunge publică, prin presă sau justiţie. De asemenea, în toate cazurile de expertize unde am fost prezent, am recuperat piesele care reprezentau o probă pentru o chemare în judecată şi le-am distrus. Ca o idee personală, cu experienţa pe care o am pentru piaţa franceză, vă pot informa că autoturismul ARO 10 este încă căutat pe această piaţă, ţinând cont de forma şi preţul convenabile clienţilor, însă imaginea lăsată de vechiul model are încă repercusiuni asupra noului model.
Cu o îmbunătăţire a calităţii produsului (fiabilităţii) şi, eventual, cu un motor pe motorină, cred că se vor putea vinde din nou autoturisme. Referitor la importator, consider că trebuie căutată o firmă serioasă, care va şti să ţină în mână mai bine problemele şi să fie mai interesată în afaceri.
Acesta îmi este raportul pe care îl recunosc şi semnez.” 21.12.1986, Paris