Iată un exemplu care susţine afirmaţia potrivit căreia aerul din Câmpulung este mai stricat decât cel din Bucureşti. Pe unii i-a prostit, pe alţii i-a zăpăcit într-atât încât nu mai ţin minte de la mână până la gură. Un biet pacient muscelean, cu probleme de vedere – pe lângă altele pe care nu le comentăm aici – s-a urcat în rata de Bucureşti, fiind trimis de doctorul din Câmpulung la un specialist din Capitală. Cu un bilet în mână, pe care scria numele medicului şi numărul de telefon, cu portofelul plin de bani (doar se ducea la doctor) şi o paporniţă cu boarfe, gândindu-se că este posibil să înnopteze în Bucureşti, poate chiar să fie internat, a pornit la drum. În autobuz, frământat de gândul că n-avea idee încontro să se îndrepte odată coborât din maşină, s-a apropiat de o pasageră care i-a inspirat încredere – cu aceeaşi destinaţie ca a lui – şi a întrebat-o cum ajunge la medicul al cărui nume îl avea scris pe bilet. Aceasta s-a oferit fără ezitare să-i fie de ajutor, dar n-a prea avut cum, în condiţiile în care omul habar nu avea numele clinicii ori măcar al zonei în care era amplasată. L-a luat la întrebări: ce problemă medicală are – în speranţa că află cu ajutorul internetului numele mai multor centre de sănătate, al căror nume să-i spună ceva pacientului. Eşec. Dacă medicul care i-a dat trimiterea i-a mai dat şi altceva, în afară de bileţel, moment în care musceleanul şi-a amintit că i-a scris pe o altă foaie adresa. Al doilea eşec. Unde e foaia?, a tras de el studenta, în speranţa că se va apropia de finalul dilemei. Acasă!, a năucit-o cu răspunsul împrăştiatul, care n-avea pe nimeni la domiciliu. Iar vecinii îl ajutau numai dacă chemau pompierii să-i spargă uşa. Tânăra a sunat de trei-patru ori la numărul de pe bileţel, dar nici gând să răspundă cineva. Cu inima îndoită, l-a lăsat în autogară, ocărându-se de unul singur că face cale-ntoarsă, din cauza propriei aiureli. Musceleanul de pe bulevard
Articolul precedent