Cel care conduce acum Câmpulungul nu este cu nimic mai bun decât fostul şef, Călin Andrei
Deşi din gură susţine că „face şi drege”, cu fapta, Liviu Ţâroiu, i se aseamănă, bucăţică tăiată, fostului său şef de Primărie şi USL, Călin Andrei. Ce se întâmplă de o săptămână – de o săptămână s-a anunţat oficial – la poarta Holcim, unde poposesc transporturi “anormal de radioactive”, este un argument în plus al demersului iniţiat de Evenimentul Muscelean de aproape doi ani: ne trebuie neapărat o staţie de măsurare a calităţii aerului! Ne trebuie mai multe, nu doar una, fixe şi mobile, care să fie deplasate, de pildă, în zonele tranzitate cu încărcături cum au fost cele de săptămâna trecută. Dăm acest exemplu, pentru că este cel mai „cald” şi cunoscut de toată lumea, graţie prezentării lui la posturile de televiziune centrale, care ne-au dat din nou o mână de ajutor la promovarea turistică a Muscelului.
Din primăvara lui 2014, de când Consiliul Local Câmpulung a aprobat, de principiu, achiziţia celui mai performant sistem care să înregistreze nivelul de poluare, şi până în octombrie 2015, aparatura era cumpărată de mult. Dacă cel care conduce Primăria ar fi pus în practică acordul dat de Consiliul Local în martie 2014, dând dispoziţie să se întocmească proiectul de hotărâre necesar realizării investiţiei. Călin Andrei a spus clar că el nu-şi va însuşi niciodată un asemenea proiect, dând de înţeles că, atâta timp cât era primar, staţia de măsurare a calităţii aerului nu era cumpărată.
Spre deosebire de superiorul său, care măcar a spus-o fără echivoc că nu cumpără nicio staţie, Liviu Ţâroiu a „scăldat-o” politicieneşte o jumătate de an, în acelaşi scop. Adică laboratorul să nu se cumpere, ca să nu-i supere pe prietenii cu deşeuri ai ex-primarului, care sunt şi ai lui. Ţâroiu a avut la îndemână, pe lângă acceptul Consiliului Local de a întreprinde investiţia, şi o alocare în bugetul local, aprobată în luna februarie a anului 2015. Aşadar, avea şi ok-ul, şi o finanţare de început, care dădeau „undă verde” achiziţiei. Şi, totuşi, s-a eschivat, din motive pe care tare am vrea să le cunoaştem.
Nimeni nu e ferit de cancer. Nici cei care bagă capul în nisip de dragul amicilor cu afaceri toxice
După incendiul la “hambarul” cu otrăvuri al ieşeanului mutat cu business-ul la Câmpulung, unde a găsit cadrul propice pentru a-şi desfăşura în voie pasiunea (cum şi-a descris afacerea cu deşeuri), la adăpost de ochiul şi aşa miop al autorităţilor locale şi de mediu, care l-au umplut de autorizări din cap până în picioare, se impunea adoptarea unor reglementări menite să ne protejeze. Ştim că pe mulţi subiectul îi lasă reci, căci, până la verdictul medicului, nimeni nu crede că se poate îmbolnăvi de maladia care nu iartă. Cancerul nu cruţă pe nimeni, sărac, bogat, cu rude bolnave sau fără antecedente în familie. Toţi suntem expuşi în faţa teribilei boli, din cauza mâncării, a aerului, a apei, a solului otrăvite. Dar, cât se poate, să ne protejăm de cei cu hobby-uri toxice ca ale lui Tofan, prin legi locale, în acord cu cele adoptate la nivel naţional.
Cum nicio lege nu ne interzice să ne apărăm sănătatea şi viaţa, dacă cei plătiţi din banii noştri nu o fac, am iniţiat, la două luni după incendiul la depozitul plin ochi de mii de tone de deşeuri cu cianuri, un dublu demers, reuşit pe jumătate. La solicitarea Evenimentului Muscelean, care în plen a înmânat adrese fiecărui membru al Legislativului câmpulungean, Consiliul Local a aprobat, la şedinţa de la sfârşitul lunii martie a anului 2014, interzicerea funcţionării unui depozit de deşeuri sub o distanţă de 3.000 de metri de ultima locuinţă. Din păcate, al doilea punct al cererii noastre – cumpărarea de către Primărie şi Consiliul Local a unei staţii de monitorizare a poluării – s-a ales doar cu o încuviinţare verbală din partea aleşilor, deoarece, în răgazul în care Călin Andrei a mai condus Câmpulungul, din martie 2014 până în februarie 2015, subalternii n-au avut voie să întocmească proiectul de hotărâre.
Deşi s-a aprobat o alocare în buget pentru staţie, Ţâroiu n-a vrut ca procedura să continue
S-a dus Călin Andrei cu încăpăţânarea lui justificată, ţinând cont de amiciţiile legate cu sponsori precum directorii de la Holcim şi Landmark Management, al cărui chiriaş piroman ne-a lăsat câteva mii de tone de deşeuri scăpate vâlvătăii, ca să ne spălăm pe cap cu ele, şi a venit în locul lui, împins de ierarhie, nu de votul câmpulungenilor, Liviu Ţâroiu. După cum meliţa, ba că-l implică pe Emil Raicov în proiectul achiziţiei staţiei de măsurare a poluării, ba că îi cere ajutorul s-o repare pe cea a Agenţiei de Mediu (care este concepută, se pare, să funcţioneze cu consumabile foarte scumpe, scuza perfectă ca să fie ţinută pe post de dulap, care indică un „aer excelent”), Ţâroiu ne-a păcălit că este omul faptelor. Când colo, ce-l deosebeşte de colegul condamnat este gargara cu care îmbrobodeşte Consiliul şi comunitatea.
Pesedistul a avut de la începutul mandatului său de primar cu atribuţii (fără funcţie) toate pârghiile ca să cumpere staţia. Acordul Consiliului Local exista de un an şi, mai mult decât atât, colegii i-au dat un impuls, în februarie 2015, acceptând ca 50.000 de lei, alocaţi de principiu unui tomograf la Spitalul Municipal, despre care erau siguri că nu se va cumpăra fără ajutorul finanţării de la Ministerul Sănătăţii, să fie prevăzuţi la staţia de măsurare a calităţii aerului. Asta ca să existe baza investiţiei, iar procedura normală să poată fi demarată.
Existând o alocare în buget, Liviu Ţâroiu trebuia să dea dispoziţie Serviciului Investiţii să se ocupe de următoarele etape. Prima: o fişă tehnică, elaborată de angajaţii de la Investiţii, împreună cu Compartimentul de Mediu din Primărie, care să conţină caracteristicile aparaturii. Altfel spus, ce aparatură îşi propune Primăria să cumpere. Etapa a doua: o procedură de selecţie de oferte, ţinând cont că investiţia se plasează sub valoarea de 100.000 de euro. Etapa a treia: o rectificare a bugetului local, pentru completarea alocării iniţiale.
Iar dacă suplimentarea cu diferenţa necesară nu era posibilă în cursul anului 2015, din cauza altor urgenţe şi priorităţi precum fotbalul, atunci, în caietul de sarcini se stabilea că preţul va fi achitat din bugetul anilor 2015 şi 2016. Dacă furnizorul laboratorului accepta condiţia, contractul se încheia cu această clauză. Deci, chiar cu un start modest, investiţia se putea realiza, dacă Ţâroiu n-ar fi împiedicat-o, prin „omisiunea” de a dispune serviciului responsabil să treacă la treabă. “
Călin Andrei a spus-o clar: “Eu v-am spus de la început că nu-mi voi însuşi un asemenea proiect”
De altfel, acesta a spus-o răspicat la şedinţa din 30 iunie 2014: „Respectivul proiect nu va apărea ca iniţiativă a mea. E clar că nu va apărea acest proiect susţinut de mine. 100.000 de euro eu nu-i voi investi în aşa ceva, atâta timp cât noi avem toate datele referitoare la calitatea aerului la Câmpulung, care nu ne îngrijorează, să ne permitem să facem o investiţie de 100.000 de euro (n.r. preţul mediu este în jur de 50.000 de euro), atâta timp cât Agenţia de Mediu nu o face. (…) Eu v-am spus de la început că nu-mi voi însuşi un asemenea proiect.”, a dat de înţeles Călin Andrei că, în mandatul său, era exclusă o astfel de dotare, atâta timp cât o avem la Câmpulung pe cea a Agenţiei de Mediu, care nu funcţionează cum trebuie. Dar pentru unul ca Iustinian Stănescu, de exemplu – probabil, şi pentru alţii care măcar au decenţa să-şi ţină ideile penibile pentru ei – un „aer excelent” prezentat de o staţie care funcţionează şi nu prea este tot ce trebuie să ştim.