Au curs mulţumirile şi aplauzele în valuri la adresa lui Emil Raicov, după ce a cadorisit o şcoală cu un teren de sport. Gazda instituţiei în curtea căreia a răsărit, în numai trei săptămâni, o bază sportivă, i-a mulţumit filantropului de patru-cinci ori. A subliniat „din suflet”, ca acesta să fie convins de sinceritatea gratitudinii exprimate în faţa unui public invitat mai întâi la o gustare care a întârziat programul cu o jumătate de oră. Apoi au “plouat” peste şeful de la Holcim mulţumirile unei subalterne a inspectorului şcolar general, pentru gestul extrem de generos. Inspectoarea nu şi-a încheiat speech-ul până n-a obţinut promisiunea unei colaborări viitoare, cum, de altfel, i-a cerut şi gazda, să fie sprijinită în continuare de Holcim. A plusat Liviu Ţâroiu cu o repriză de temenele pentru compania cu care, a declarat mândru, Primăria face o echipă grozavă de ani buni. Cu Holcim şi cu Spitalul Municipal, în aceeaşi frază. Asta se ştia, că legătura cu sponsorul Holcim a fost cimentată de Călin Andrei, care a constituit echipa cu care s-a lăudat Ţâroiu. Dacă primul a format-o, cel de-al doilea ne asigură de trăinicia relaţiei cu şefii combinatului de ciment, prezentat drept „un important membru al comunităţii câmpulungene”.
„Suntem şi rămânem în continuare o echipă şi ne vom ajuta reciproc ca să dezvoltăm Câmpulungul!”, a fost mesajul actualului lider al Câmpulungului, perfect adevărat până la partea cu dezvoltarea Câmpulungului. N-o contestăm, dar se simte nevoia unor exemple concrete de acţiuni în acest sens. Pentru că nu pot fi un exemplu de dezvoltare a Câmpulungului plăsuţele împărţite de oamenii combinatului la Zilele Municipiului şi de 1 Iunie. Şi nici cei 1.000 de arbuşti plantaţi anual, ca să luăm alt exemplu de acţiune responsabilă a celor cărora le datorăm nişte scurtări de creste în peisajul din vecinătate. Ori „Şcoala Altfel”, săptămâna în care clasele se revarsă în imensitatea combinatului, care, bineînţeles, îi încântă teribil pe copii când văd spectaculozitatea construcţiilor de pe platformă.
Dezvoltarea Câmpulungului înseamnă mult mai mult decât baloane, pomişori şi raiduri cu elevii de şcoală generală – fiindcă adolescenţii zilelor noastre sunt imuni la orice încercare de a fi impresionaţi cu altceva care nu e club, maşină, freză ori „fashion” – cu casca pe cap, cum se visează orice copil, printre coloşii înălţaţi spre cer. Locurile de muncă şi pregătirea forţei de muncă aduc a dezvoltare a municipiului, în teorie, căci practica este departe de evoluţia dorită. Numărul comunicat de Raicov – sub 20 de tineri până în 22 de ani, instruiţi şi recrutaţi de combinatul de la Câmpulung – ca exemplu al puterii şcolii profesionale în formarea meseriaşilor de care au nevoie întreprinzătorii locali, nu este o dovadă de dezvoltare a forţei de muncă şi, pe cale de consecinţă, a zonei.
Pe când partenerul elogia rolul şcolii profesionale, a venit Liviu Ţâroiu cu o experienţă personală, care a stricat imaginea viitorului luminos servit asistenţei de către directorul Holcim. La viceprimar au fost reprezentanţii unei firme de cablaje, care au cerut sprijin să-şi monteze nişte bannere pe teritoriul Câmpulungului şi dincolo de municipiu, la colegii de la Primăriile muscelene, întrucât aveau nevoie să angajeze urgent între 100 şi 300 de muncitori. În toată zona n-au găsit decât 30. Nu avem meseriaşi, a scuzat Ţâroiu eşecul patronilor de la cablaje, găsind repede motivul pentru care nu vin investitorii: ne lipseşte forţa de muncă, bună şi stabilă. O justificare a faptului că nu s-a călcat lumea în picioare poate fi nivelul salariilor, foarte mici, raportat la munca prestată. Dar la fel de adevărat este că lumea nu dă în brânci să muncească, la lopată ori la mapă, întrucât „nu se merită”! De câte ori aţi auzit asta din gura unui veşnic liber profesionist, care îngroaşă cozile la bancă, la ghişeele de transfer de bani din străinătate, că nu merită să ai serviciu?!
Când îşi doreşte cu adevărat să facă ceva, şeful de la Holcim face cu viteza gândului. Într-o zi, la ora 11.30, vorbea cu directoarea şcolii despre reabilitarea unui teren de sport şi în aceeaşi zi, la ora 13.00, directorul, personal, era în curte, la măsurători. În trei săptămâni, lucrarea era inaugurată cu discursuri de candidat american aflat în campanie. Ascultându-l pe Raicov cum a fost mânat de interesul că şcoala trebuie încurajată, că trebuie să ne aducem copiii acasă, cum a făcut terenul pentru copiii noştri, ca să fie sănătoşi şi să aibă o atitudine sănătoasă şi să ne bucurăm de viitor… parcă a eclipsat oratori desăvârşiţi precum Călin Andrei şi Jenică Matei. Dacă terenul s-a făcut peste noapte, ajutorul pe care Ţâroiu i l-ar fi cerut pe la începutul anului, pentru staţia de măsurare a calităţii aerului, o bagatelă la cifra de afaceri a societăţii, se lasă, însă, aşteptat.