E celebru motivul pentru care directorii nu-şi iau concediu prea lung: îşi dau seama subalternii că se descurcă şi fără ei. Subalternii bucureşteanului Alexandru Oprea, alt navetist cu care s-a pricopsit o instituţie câmpulungeană, pentru care, chipurile, nu s-a găsit unul suficient de bun în târg ca s-o conducă, au realizat nu numai că se descurcă fără şef, ci, mai ales, cât de bine se descurcă fără ifosele lui. Directorul Muzeului Municipal a dispărut din peisajul târgului prăbuşit total faţă de nivelul pretenţiilor sale financiare şi culturale – dar, mai ales, financiare – de trei-patru luni. Mai exact, după cel de-al doilea succes al carierei sale de manager la Câmpulung, unde, vorba unui antrenor al Clubului Sportiv, mai bine pus la punct cu muşchii decât cu Limba Română, a făcut „furouri” cu copiile operei lui „Rembrandt” şi „Dali”. De atunci, Oprea nu ne-a mai încântat retina cu prezenţa-i rafinată, probabil, de supărare că „furourile” snoabe, extaziate de numele cap de afiş ale expoziţiei de reproduceri – fiindcă originale, ca să-l cităm pe unul dintre colaboratorii lui Oprea, nu vor atârna în vecii vecilor pe pereţii Muzeului Câmpulung – nu i-au adus încasările visate.
Şi n-a fost singurul motiv care l-a necăjit. Ca să facă act de cultură, omul a cerut, dar, slavă Domnului, n-a primit, un buget de patru ori mai mare decât a avut în 2014: 25 de miliarde de lei vechi. Aleşii, care nu i-au împărtăşit viziunea, i-au tăiat pretenţiile la 8 miliarde, dar, separat, i-au dat 800 de milioane pentru centrală termică şi vreo 2 miliarde pentru asfaltarea parcării de la Mateiaş (a cincea asfaltare pe hârtie). Parcă îşi făcuse planuri, împreună cu amicul Călin Andrei, să pregătească Mausoleul de la Mateiaş pentru celebrarea centenarului de la evenimentele eroice consumate în zonă, în 1916, manifestare care va avea loc în întreaga ţară. 2016 bate la uşă şi, la ritmul pregătirilor, care nici măcar n-au început, probabil, Câmpulungul va marca centenarul de la Al Doilea Război Mondial, fiindcă pe Primul îl ratează sigur.
Nemaifiind Călin Andrei „vioara întâi” şi restul orchestrei Zilelor Câmpulungului, lui Oprea i-a cam pierit cheful de directorat la Muzeul fără clădire şi fără erudiţi de talia lui. Şi fără bani! N-a făcut pe gazda la norma de acţiuni ce i-au revenit instituţiei, pentru a umple programul sărbătorii comunei cu rang de municipiu. Am zis: o fi în concediu după epuizanta expoziţie „Dali”, unde vizitatorii s-or fi perindat în batalioane, depăşind detaşamentele de la „Rembrandt”. A trecut vara şi nici urmă de Oprea în bătătura completată cu doi angajaţi noi, tineri, unul dintre ei, deşi proaspăt intrat în branşă, reuşind să-şi întreacă şeful, ca amfitrion al unui eveniment public. Primul, Ion Fuscel, restaurator debutant, este nepotul părintelui Fuscel, preot la Vlădeşti şi consilier local în comună.
Cel de-al doilea, Mihai Ionescu, arheolog debutant, a avut curaj să prezinte o expoziţie a cărei temă, nouă, cel puţin, ne-a produs confuzie. ARO la Muzeul Municipal? A permis ARO, în Muzeul lui, Oprea, între ale cărui preferinţe se află automobilele de la Lamborghini în sus? În mod sigur, subalternii care se conduc singuri, lăsaţi pe cap şi cu voluntarii cavaleri templieri, care rumegă ciungă cu plescăituri decibelice în liniştea evenimentului – cum s-a întâmplat sâmbătă – l-au sunat ca să-l întrebe dacă-şi dă acceptul. Mare mirare să nu le fi dat un răspuns în genul: faceţi ce vreţi, nu mă interesează!
Ce au făcut a ieşit nesperat de bine, întrucât atât conservatorul Consuela Grecu, care a preluat sarcina de organizator principal, cât şi colegul debutant, cu rol de moderator, au fost incomparabil mai plăcuţi şi mai amabili decât şeful permanent încercat de greţuri, iar atmosfera, mai caldă şi mai prietenoasă. Aşadar, concediu plăcut în continuare, mai ales că şi octombrie, zic meteorologii, va fi tot ca vara.
În absenţa bucureşteanului, la Muzeu s-au discutat lucruri cu adevărat importante pentru comunitate: “Cernobâl 2”, cum plastic s-a exprimat cineva din public la adresa incendiului de la depozitul de otrăvuri, şi prezentarea făcută de Emil Hagi Asociaţiei „Salvaţi Câmpulungului şi Muscelul”, pe care acesta a dat-o ca exemplu de atitudine civică, în condiţiile în care ne-am transformat din performeri la export în toată lumea, cu maşinile fabricate la uzină, în importatori de top de deşeuri, ca să fie arse taman la Câmpulung. Închei cu propunerea lansată de unul dintre vorbitori pentru directorii de şcoli: aduceţi copiii la Muzeu, şi la cel din centru, când se întâmplă astfel de acţiuni, şi la cel de la Apa Sărată, dedicat automobilului românesc, ca să afle despre ARO şi despre oamenii fascinanţi care i-au dat viaţă! Căci ARO va muri cu adevărat când nu va mai vorbi nimeni despre el.
Articolul precedent