Primii „Cetăţeni de Onoare” din judeţul Argeş au fost făcuţi în comuna Mioarele, spunea primarul Ion Damian Poştoacă, fără a fi îndemnat de cineva, ci, pur şi simplu, el a avut această iniţiativă, împreună cu colegii consilieri locali. „Comuna Mioarele a avut întotdeauna respect pentru oamenii săi.”, a afirmat acesta. Respect care, în 2015, exprimat sub forma unui titlu de „Cetăţean de Onoare”, a fost manifestat faţă de doi măţăuani veritabili, profesorul Cezar Neacşu şi farmacistul Maria Şucu Vlădău. Nominalizarea celor două personalităţi a avut la bază hotărârea comună a autorităţilor locale şi a Asociaţiei Culturale „Fiii Măţăului”.
“Viaţa unui învăţător de şcoală este ca a unei lumânări care arde la ambele capete”
Profesorul Cezar Neacşu, născut pe 7 septembrie 1944, în satul Măţău, este fiul Elenei şi al lui Gheorghe Neacşu. Studii: şcoala generală de opt ani în comuna Mioarele, satul Măţău; Şcoala Normală „Carol I”, absolvită în anul 1964; Institutul Pedagogic – Facultatea de Filosofie, absolvită în 1969; Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti, absolvită în 1974. Din 1969, până în anul pensionării, 2009, a activat ca profesor de Limba Română în satul natal. Alte repere din bogata sa carieră: director al Căminului Cultural şi al Şcolii Mioarele; secretar şi preşedinte al Asociaţiei Culturale „Fiii Măţăului”; fondator şi preşedinte al Cenaclului literar sătesc „Tudor Muşatescu”, în cadrul căruia a redactat plachetele „Coline sub stele”, „Ora cuvintelor”, etc. A coordonat acţiunea de realizare a Ansamblului monumental închinat eroilor şi veteranilor de război din localitate. A participat cu grupul pe care l-a creat şi pe care îl conduce şi în prezent, „Colinda”, la festivaluri naţionale şi internaţionale (Sofia, Chişinău, Bruxelles şi Londra.
„Tudor Arghezi a răspuns la o întrebare: „De ce lăcrimezi?” „Lăcrimez pentru că am văzut un om nenorocit. Lăcrimez pentru că am citit un vers frumos. Lăcrimez pentru că m-a bucurat gestul unui om.” (…) Am ajuns ce am ajuns datorită părinţilor mei. Tatălui, care a băgat demisie din funcţia de casier contabil şi s-a dus văcar în munte, ca să mă pot înscrie la Liceul Pedagogic. Mamei mele, care ne căra mâncare la oraş, fiindcă stăteam cu toţii la căsuţa gazdă. Mulţumesc învăţătorului meu, Voicu Deca, rob al satului Măţău, în atâtea lucruri făcute pentru binele comunei, dascălilor din şcoala generală, mulţumesc dascălilor de la Liceul Pedagogic, în frunte cu Ilie Stănculescu, dirigintele şi directorul meu. Mulţumesc tuturor copiilor care au trecut prin sufletul meu.”, a transmis profesorul Cezar Neacşu în momentul premierii sale.
Cândva a refuzat acest premiu, gest care, crede el, nu a fost înţeles. „Ştiu viaţa tuturor dascălilor care au fost în Măţău şi ştiu, de asemenea, suferinţa tuturor dascălilor din ţară. De aceea l-am refuzat atunci şi dacă l-am acceptat astăzi a fost datorită credinţei că meseria noastră va fi mai respectată. Viaţa unui învăţător de şcoală este ca a unei lumânări care arde la ambele capete.”, a afirmat emoţionat profesorul Cezar Neacşu, a cărui viaţă se confundă cu Măţăul. În afară de oamenii în mijlocul cărora trăieşte şi creează, acesta le-a mulţumit şi medicilor care l-au salvat.
A purtat costumul popular muscelean în metropole importante ale lumii
Medicul farmacist primar Maria Şucu Vlădău a văzut lumina zilei pe 22 noiembrie 1955, în satul Măţău, fiind fiica Victoriei şi a lui Ion Şucu. Studii: şcoala generală de opt ani în comuna Mioarele, satul Măţău, între 1963-1971; Liceul „Dinicu Golescu”, 1971-1975; Facultatea de Farmacie Bucureşti, 1975-1980; Doctorat în Ştiinţe Farmaceutice, Cluj Napoca; În cadrul doctoratului, lucrări ştiinţifice susţinute la Las Vegas, Edinburgh, Sevilla, Londra, Paris, Viena, de fiecare dată, fiind îmbrăcată în costumul popular. Deţine un lanţ de 25 de farmacii în tot judeţul. În Câmpulung este proprietara unui centru medical, care oferă o multitudine de facilităţi clienţilor, şi a unei saline. A fost sponsor al Ansamblului „Colinda”, al Monumentului Eroilor din Măţău şi al bisericilor din Măţău.
„Sunt fiică de militar şi veteran de război, sunt de două ori nepoată de veteran de război şi de militar de carieră strălucită. Este vorba de bunicul din partea tatălui, Ghică Şucu, şi de domnul colonel inginer Bucur Şucu, pe care multă lume îl iubeşte, chiar dacă fizic nu mai este printre noi. Sunt încă o dată legată de armată prin fratele meu, colonelul Ion Şucu. Din păcate, nici el nu mai este printre noi, dar sigur de undeva ne vede, ne apreciază şi ne susţine. Sunt şi militar. În facultate am început cu armata şi am gradul de locotenent. Aşa cum spunea tata, disciplina înainte de toate şi s-a dovedit că aceasta este una dintre condiţiile succesului. (…) Atunci când nu mai aveam lacrimi să îmi plâng mama, m-am gândit ce aş putea să fac ca să mai fie mama cu noi? Dumnezeu mi-a dat acest gând: să mă îmbrac ca mama.”, a motivat aceasta de ce poartă la evenimente publice, la lucrările de doctorat în mari oraşe din străinătate, minunatul port muscelean. Scoţienii din Edinburgh s-au înghesuit să se fotografieze lângă musceleanca din Măţău şi chiar li s-a părut că este mai frumos costumul tradiţional românesc decât al lor.