Mare amantlâc într-o instituţie publică, ai cărei şefi, cică, au avut toţi amante la locul de muncă. Afirmaţie valabilă şi pentru subalternii aflaţi imediat sub ei, care au trăit cu femei blonde şi harnice din aceeaşi unitate. Actualul şef a ridicat ştacheta şi şi-a găsit dragostea celei de-a doua tinereţi într-o relaţie cu o şefă de birou, cu nerv şi autoritate (uneori, prea multă şi prostească), preocupată mai degrabă de promovarea profesională decât de sarcinile de serviciu. Aterizată pe meleaguri muscelene tot ca urmare a relaţiei cu un bărbat cu funcţie de conducere, care a ajutat-o să se angajeze, unde altundeva decât la stat, ca ibovnica să nu facă riduri spetindu-se la privat, mega-sancţionata la precedentul loc de muncă a ajuns la noi om într-o poziţie cheie. Şefă chiar şi se vorbeşte că nu se va opri aici, ţintind un post al altui şef, mai important decât ea, aflat în pragul pensionării. Tupeu are cum nu vă imaginaţi. Vorbesc colegii că fostul şef al instituţiei şi al actualului amant, înainte de a-şi face bagajul, a găsit-o în biroul lui, pe scaunul lui, picior peste picior. Cu un sictir incalificabil, femeia l-ar fi întrebat pe cel care acceptase, acum câţiva ani, angajarea ei: “Hai, nu pleci?!”, interesată fiind să-şi vadă iubitul pe locul acestuia. Până va deveni a doua persoană în instituţie, ca valoare a funcţiei, dama umblă cu matrapazlâcuri, ca să scape de colegii corecţi. I-a căşunat pe o biată salariată care face lucrurile ca la manual, pe care o pune să semneze tot soiul de nereguli, ca s-o expună şi să ceară concedierea ei. Musceleanul de pe bulevard
Articolul precedent