Zilele trecute, un localnic care frecventează strada Mărcuş ne-a contactat, explicându-ne nemulţumirea cu privire la asfaltarea zonei. “E un drum pe care îl frecventez zilnic, nu locuiesc acolo, dar am o locuinţă în zonă. Sunt obligat de situaţie şi trebuie să fac drumul în zonă. De o bucată bună de vreme, toată lumea e preocupată: “de ce nu se toară asfalt?”. Eu nu aş fi avut pretenţia aceasta, decât să-l întreţină în condiţii omeneşti.”, ne-a declarat el. La cererea câmpulungenilor din această parte a municipiului, au început demersurile în vederea reabilitării arterei şi s-a asfaltat peste piatra cubică. “Un lucru ieşit din normal, pentru că piatra cubică se păstrează şi în centrul Parisulului. Văd că se fac, pe alocuri, diferite greşeli, cum a fost şi exemplul cu asfaltul peste piatra cubică. Acolo unde au început lucrări, în urma unor alunecări de teren, la râpă, riscam să nu mai urc în Mărcuş şi să mă rupă de casă. Au reparat aşa cum au reparat, nu au terminat, a plecat firma, au rămas semnele de circulaţie cu “drum în lucru”, care nu ştim cât durează, ani, zeci de ani, secole şi nu au finalizat şi s-au mutat mai sus, de la cimitir mai încolo.”, ne-a declarat localnicul.
Principala nemulţumire a acestuia o reprezintă faptul că asfaltarea drumului nu a început treptat, de la Biserica Fundeni, până la Mărcuş, ci de la cimitir, “bănuim că acolo e ceva împinsătură de la spate, să se facă drumul acela în mod special”, ne-a mai declarat acesta. Asfaltarea, după spusele interlocutorului nostru, îngreunează circulaţia, cu toate că se face în condiţii tehnologice bune, iar limitarea marginală cu borduri îngustează strada.
“Bordurile îngustează drumul, îngreunează circulaţia. Dacă, Doamne fereşte, se întâmplă ca să rămâi în pană cu maşina, nu ai unde să o scoţi în rezervă, decât dacă se scoate cu macara.”, a adăugat acesta.
Pe porţiunea de 1.600 metri, care se asfaltează, se pare că vicele-primar a dorit să nu se mai pună borduri pe ambele părţi, ci doar pe o singură parte, “dacă se poate, să se sară peste proiect, pe o parte. De ce să nu sară şi pe cealaltă, să facă rigolă carosabilă, pe care se poate circula şi ca trotuar, dar şi când o maşină o evită pe alta.”, ne-a declarat localnicul.
Cu toate că peste piatra cubică s-a asfaltat, în urma lucrărilor au rămas gropi, pe care, dacă le ocoleşti, te poţi accidenta frontal cu alt autoturism. Întreg drumul s-a lucrat pe porţiuni, nu s-a lucrat de la un capăt la altul. Sunt porţiuni vechi, pline de găuri, care au rămas neasfaltate, iar la câţiva metri, asfaltări noi. Râpa, de asemenea, care reprezintă un pericol, are un asfalt vechi şi plin de denivelări, plus că a devenit un coş de gunoi, în care se aruncă toate reziduurile menajere, se descarcă maşini cu gunoi.
“Urma să se facă râpa de deasupra, dar nu taluzată cu beton, râpa urma, probabil, să fie şi ea compactată, asfaltată, făcută în condiţii omeneşti. Au plecat de un an, doi, nu s-a făcut absolut nimic, decât să se arunce gunoaie.”, ne-a declarat localnicul.
Deasupra râpei sunt straturi de gresie, există un risc ca, pe timp de ploaie, să se desprindă bucăţi de sus, care pun în pericol cetăţeanul care străbate zona. Unde s-a pus asfaltul peste piatra cubică nu s-au mai făcut borduri, nici rigole, apa se infiltrează pe unde apucă. Întreg drumul se prezintă astfel. Doar pe porţiunea care începe de la biserica nouă, se pun borduri pe o parte a drumului. “Dacă se puneau pe ambele părţi borduri, nu puteau circula în paralel două automobile. Au lucrat în etape, agregatele sunt în curtea bisericii, au început lucrările în primăvară, sunt bordurile aruncate pe drum, aşteaptă ca cineva să le descarce. E un semn de întrebare: de ce pe drumul de la cimitir şi până unde se termină lucrarea se bun borduri, iar restul e vai de lume?…”, a încheiat localnicul.