4.8 C
Campulung Muscel
03/03/2024

Fosta bancă trebuie salvată de Primărie înainte să ajungă pe mâna unui clan ursăresc

Cu fiecare nivel înălţat al casei brâncoveneşti din Republicii, nr.6, proprietate a nepotului vestitei ghicitoare Margareta, se încinge o nouă discuţie în Consiliul Local, deşi faptul este consumat, iar investiţia, aproape finalizată. Întrebările sunt de prisos, fiindcă, şi dacă s-ar descoperi că mai era o cale de blocare a construcţiei plătite cu aurul moştenit de la celebra bunică a întreprinzătorului, aceasta nu mai poate fi fructificată. Şi, se pare, exista o cale (sau mai multe) de împiedicare a apariţiei vilei populate într-un viitor foarte apropiat de o familie de etnici, în ciuda faptului că duetul Ţâroiu – Ghinea susţine că dosarul a fost „beton” şi că omul a obţinut toate avizele şi autorizările. Gruia Păun, tatăl proprietarului casei, a adus, într-adevăr, toate documentele de la instituţiile care aveau un cuvânt de spus: Comisia de Monumente, companiile de utilităţi ş.a.m.d. A adus documentele care i s-au cerut prin certificatul de urbanism eliberat în toamna anului 2014, pe când primar era Călin Andrei. Aşadar, petentul nu avea de ce să aducă acte care nu i s-au solicitat şi care acum sunt invocate de pomană, întrucât, în acest moment, când Păun-ii pregătesc petrecerea de inaugurare a reşedinţei cu rubedeniile din Câmpulung, din Muscel, din Argeş şi din Vâlcea, pătrunderea unor buldozere în curticica din intersecţie, pentru demolarea construcţiei ridicate fără „studiu de însorire”, este posibilă doar într-o producţie cinematografică regizată de Steven Spielberg. Deci, ce se întâmplă, momentan, în Consiliul Local se cheamă vorbărie goală şi ceva ne spune că nici măcar învăţare de minte nu va fi pentru aleşi, pe viitor, când li se vor mai trânti în faţă cereri similare ale unor „indezirabili”, cu planuri de mutare în “buricul târgului”.

Vila Păunilor lasă fără lumină cocioaba Primăriei, care de “studiul de însorire” n-a mai putut!

    „Studiul de însorire” putea salva fostul părculeţ – care numai parc nu era, ci un teren viran, în care s-a încăpăţânat să supravieţuiască huliganilor urbani şi trecerii timpului vestigiul unei bănci – susţine consilierul care nu vrea să renunţe la subiectul casei fiului lui Gruia, Marius Păun. Trei şedinţe la rând, Nicolae Dumitrescu a luat cuvântul pe marginea autorizărilor acordate de diversele instituţii implicate în proiecte de investiţii imobiliare. La şedinţa din mai, când a răbufnit revolta pesedistului, acesta a desfiinţat obiceiurile etniei, care înfrâng morala şi normele de convieţuire socială, anticipând că şi în cazul casei amplasate la şoseaua principală trecătorii şi şoferii vor avea parte de imagini pitoreşti, în care gustul proprietarilor în materie de decoraţiuni şi design al oazelor de relaxare exterioare locuinţei va fi pus în valoare pe deplin. La celelalte două şedinţe, acesta a atins doar chestiunea cerinţelor impuse de Primărie a fi respectate de noul imobil aflat la „răscruce de vânturi”.
    De exemplu, dacă vila respectă regimul de înălţime în raport cu clădirile vecine, regimul de distanţă în raport cu locuinţa alăturată, mai cu seamă că este bun al municipiului Câmpulung. Adică o fostă casă naţionalizată, care găzduieşte chiriaşi şi care va fi mascată de „surata” vecinilor înstăriţi. „O să vă întrebe lumea mai târziu: din ce cauză aţi pus o clădire la un metru de cealaltă şi cum o veţi valorifica? Pe cealaltă (n.r. casa Primăriei) nu vă rămâne decât s-o demolaţi.”, preciza alesul PSD-ist, la şedinţa din iunie, când, în loc de o informare completă referitoare la condiţiile cerute de Primărie şi îndeplinite de „andrisant”, i s-a pus în faţă, cităm, „o bazaconie, o înşiruire de prostii”.
    Răspunsul care l-a scos din minţi pe Nicolae Dumitrescu, acum o lună şi jumătate, arăta astfel:
    1.Autorizaţia de Construire în cauză este emisă pe numele Păun Marius şi este înregistrată la Primăria Municipiului Câmpulung cu nr.61 din 23.04.2015.
    2.Date tehnice referitoare la amplasamentul construcţiei din strada Republicii, nr.6:
 Suprafaţa terenului (S1) este de 221 mp;
 Suprafaţa construită este de 88,38 mp;                      
 Suprafaţa spaţiilor verzi este de 55,32 mp (24,12% din S1);
 Suprafaţa trotuarului, aleilor este de 79,30 mp (35,88%);
    Ca urmare a coroborării datelor de mai sus rezultă următorii coeficienţi:
 Procent de ocupare a terenului (POT) – 39,98% < 40%;
 Coeficient de utilizare a terenului (CUT) – 1,19%.
    3.Conform Hotărârii de Guvern 525/1996, s-a decis ca procentul de ocupare a terenului (POT), în zona centrală, să nu depăşească valoarea de 80%.
    4.Datele de mai sus se regăsesc în documentaţia din Planul Urbanistic de Detaliu (PUD) pentru terenul situat în strada Republicii, nr.6, care a fost aprobat de Consiliul Local Câmpulung, prin şedinţa ordinară din data de 31.07.2014.” Acesta a fost conţinutul răspunsului care l-a determinat pe solicitant să protesteze vehement, profund nemulţumit de maniera telegrafică de comunicare a clarificărilor la nelămuririle ridicate în plen.

Consilierii s-au spălat frumuşel pe mâini, că ei aprobă fără să înţeleagă Planul Urbanistic de Detaliu

    O lună mai târziu, la sfârşitul lui iulie, a dat un exemplu de condiţie care ar fi trebuit să existe în demersul de autorizare a „controversatei construcţii”. Interesându-se în amănunt pe această temă, Dumitrescu a aflat că trebuia să existe un „studiu de însorire”. Conform legislaţiei, presupune o oră – o oră şi jumătate minimum luminozitate, la solstiţiul de iarnă, condiţie inexistentă pentru casa alăturată. Dar, fiind a Primăriei, n-are cine să se supere că, eclipsată de colosul aproape lipit de ea, va fi în beznă permanent. Dată fiind distanţa redusă între cele două construcţii, „în ce mod aţi apărat dumneavoastră interesele comunităţii şi interesele Primăriei?! Dumneavoastră ce-aţi făcut? Aţi obturat-o! Aţi dat voie unei construcţii lângă ea, care, efectiv, blochează o construcţie care aparţine comunităţii muscelene.”, şi-a mustrat acesta colegul de partid, în calitatea sa de purtător de atribuţii de primar.  
    „Acolo, de la apartenenţa terenului, care este controversată… dar nu intru în discuţii, pentru că sunt sigur că voi primi din nou nişte răspunsuri savante şi bazate pe… „n-aveam cum, trebuia să respectăm”. Respectăm dreptul de proprietate, un lucru care, până la urmă, se întâmplă şi la stadion. Dar respectarea dreptului de proprietate nu implică şi obligativitatea acordării dreptului de construire. Putea foarte bine să rămână un parc înconjurat cu gard viu, pentru că aşa presupune urbanismul Câmpulungului. Nu era obligatoriu să se obţină acolo o autorizaţie de construire. Asta aşa, ca să nu ne prostiţi până la urmă, că… „ştiţi că eram obligaţi”. Nu eraţi obligaţi de nimeni să daţi autorizaţia de construire.”, s-a dezlănţuit, pentru a treia oară, pe acest subiect colegul de partid al lui Liviu Ţâroiu.
    Acesta din urmă, ca să se edifice cu cine vorbeşte Nicolae Dumitrescu, l-a întrebat dacă i se adresează lui, ca persoană. „Primăriei, dumneata nu eşti Primărie! Această autorizaţie de construire s-a făcut pe distanţa mai multor luni, în care nu erai dumneata primar, erau alţii. Până la urmă, şi alţii din jurul dumneavoastră contribuie la acordarea unei autorizaţii în mod ilegal, după părerea mea.”, a „tunat” celălalt. „În ceea ce priveşte construcţia cu ţiganii, o să vă fac o informare personală. Certificatul de urbanism, PUD, totul s-a dat prin Consiliul Local. Aţi aprobat în Consiliul Local Planul Urbanistic de Detaliu privind această construcţie, care a trecut şi n-aţi avut niciun fel de observaţie, pe vremea fostului domn primar Călin Andrei.”, i-a tras Ţâroiu după el, în „mocirla” oprobriului public, pe colegii consilieri.
    Aceştia, după ce au votat fără cârtire întreaga hârţogărie a casei care râde veselă în soare, au împins vina către Serviciul Urbanism al Primăriei, pe motiv că ei, ca neaveniţi (dar votanţi, deşi sunt neaveniţi şi nedocumentaţi pe deasupra), nu trag concluziile unui Plan Urbanistic de Detaliu, ci o persoană de specialitate. Cum ar fi un arhitect. O încercare ridicolă de a se fofila de răspundere şi dezaprobarea publică a electoratului, care nu va trece uşor peste această decizie măreaţă a aleşilor.

Ce cumpărători de imobile întorc grămezile de euro cu lopata la Câmpulung? Ţiganii!

    În cazul micului parc situat peste drum de Policlinica Pargasat, inconvenientul major constă în faptul că vila a „înghiţit” oaza verde şi a luat soarele unei cocioabe a Primăriei, aşa cum sunt toate casele administrate de municipalitate, în ciuda arhitecturii deosebite a majorităţii. În mod sigur, vor mai fi identificate şi altele, de ordin estetic, posibil şi auditiv, şi olfactiv, dacă în curtea proprietarilor cu timp liber berechet grătarele vor sfârâi regulat. În punctul zero al Câmpulungului, la o azvârlitură de băţ de Primărie, este scoasă la vânzare, de mai mulţi ani, una dintre cele mai frumoase clădiri din municipiu. Imobilul fostei bănci, aflat în continuarea blocului „Romarta”, în curtea căruia bălăriile crescute haotic sunt semn că proprietarii n-au mai dat de mult pe acolo. Construcţia, o splendoare al cărei preţ trebuie să fie pe măsură, nu-şi va găsi curând cumpărător. Iar, dacă se va arăta interesat s-o achiziţioneze cineva de la noi, cine să aibă atâta bănet decât tot un etnic, care a făcut avere în afară, cum se apără toţi cei care n-au muncit o zi în viaţa lor, dar întorc mormanele de euro cu lopata?!
    În cel mai sumbru scenariu, bijuteria arhitecturală de lângă notariat riscă să ajungă pe mâna unui clan ţigănesc, fiindcă, la cât este de spaţioasă, poate adăposti ditamai familionul, pe generaţii. Fosta bancă s-a aflat în planurile administraţiei publice locale conduse de ex-primarul George Bălan a fi dată la schimb Ministerului de Finanţe, pentru clădirea Muzeului Municipal. Iată cum a gândit acesta „trocul”. Pe când era primar, Bălan a purtat tratative cu prefectul Constantin Tamagă şi cu Florian Goran, şeful Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş. “Nici să nu vă gândiţi să scoateţi muzeul de acolo!”, le-a cerut imperativ primarul Câmpulungului celor doi lideri. Acţiunea de evacuare a Muzeului Municipal din clădirea de lângă Primărie, proprietate a Ministerului de Finanţe, a fost stopată. Demersul înaintaşului lui Călin Andrei nu s-a limitat la contramandarea intenţiilor Fiscului de scoatere a activităţii culturale din sediul ultracentral, împărţit între Muzeul de Istorie şi Trezorerie.
    George Bălan a gândit o strategie de extindere a colecţiilor muzeistice şi exponatelor înghesuite în subsol în aripa ocupată în prezent de finanţişti. Acesta i-a convins pe oficialii de la Ministerul Culturii să cumpere imobilul fostei bănci din centrul Câmpulungului, care, la acea vreme, costa 30.000 de euro. Ministerul a acceptat, numai că achiziţia a fost amânată, deoarece evenimentele prilejuite de sanctificarea voievodului Ştefan cel Mare au secătuit, la acel moment, resursele financiare ale Culturii. Însă oportunitatea putea fi fructificată de succesorul său, mai cu seamă că existau deschiderea şi acordul Ministerului Culturii pentru cumpărare şi pentru schimbul între ministere: Cultura punea la dispoziţia Finanţelor banca, în care erau mutaţi angajaţii Trezoreriei, iar Muzeul ocupa liniştit latura deţinută în prezent de Fisc. În condiţiile înaintării ursarilor către centru, autorităţile ar face bine să reia discuţiile cu Ministerul, fiindcă nu e timp de pierdut! Cu peste 75 de miliarde, o avere irosită nebuneşte pe un proiect, în urma căruia ne-am ales cu nişte becuri stridente şi scumpe în draci, fosta bancă era de mult salvată de pericolul transformării într-un fief ursăresc.
  

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!