La ce nivel ruşinos au ajuns, de câţiva ani încoace, discuţiile pe tema persoanelor propuse a fi desemnate „Cetăţeni de Onoare”, mare mirare că respectivii sau familiile acestora acceptă să li se înmâneze distincţia aproape cerşită de cel căruia i-a aparţinut ideea! Nu s-a abătut de la regulă nici dezbaterea din 2015, convocată din senin, când nimeni nu mai credea că vom avea „Cetăţean de Onoare” în acest an. Şi chiar n-am fi avut, dacă n-ar fi existat în spatele cortinei nişte istericale, presiuni şi insistenţe, cărora Liviu Ţâroiu le-a cedat în final. Asta deşi, împreună cu partenerul Ghinea, a reuşit, până cu o săptămână înainte de festivitatea în cadrul căreia se decernează titlurile, să facă uitată cererea iniţiatorilor care l-au nominalizat pe Constantin Ciotei. Din cauza manierei în care a fost smuls votul aleşilor, ce satisfacţie ar putea să simtă familia celui omagiat – în cazul nostru, „Cetăţeanul de Onoare” nu mai este în viaţă – că primeşte recunoştinţa autorităţilor, când autorităţile au vrut „să se spele pe mâini” de propunere, dar, strânse cu uşa, au aprobat-o din obligaţie?! Exclus să existe recunoştinţă sau recunoaştere a meritelor, a activităţii şi personalităţii celui trecut în nefiinţă.
În aceeaşi notă a dezinteresului Executivului – de fapt, Executivul a avut un interes să tărăgăneze propunerea până când nu se mai putea aproba – s-a manifestat şi jumătate din Consiliul Local. Ca să vedeţi cât respect există pentru notabilitatea propusă, indiferent că merită sau nu să fie „Cetăţean de Onoare” (şi aşa titlurile n-au nicio valoare), consilierii nu s-au obosit să vină la şedinţă. Era vineri, era ora trei, era deja weekend, iar Primăria îi deranja cu o convocare, ca să scape de corvoadă şi de gura presei că ignoră societatea civilă. La ora stabilită… o mână de aleşi se adunase în sala de Consiliu. Aceiaşi care vin de fiecare dată la şedinţele de urgenţă/de îndată/extraordinare. Există mai mulţi consilieri câmpulungeni care lipsesc permanent la întrunirile care nu intră la plată. De aceea, conştiincioşii din punct de vedere al prezenţei au cerut ca la calculul indemnizaţiei să se ţină cont de absenţa repetată la întâlnirile pentru care se sună adunarea din cauza unor subiecte care nu suportă amânare până la ordinara aferentă lunii respective. Când Stănescu a făcut numărătoarea colegilor, lăsându-l la o parte pe Ţâroiu, care nu putea vota, deşi nu şi-a pierdut statutul de consilier, nu erau decât zece aleşi din nouăsprezece! S-a atins cvorumul necesar după apariţia întârziatului Ionică Udrea, care nu vine după ceilalţi din cauza ceasului stricat, ci din cauză că are mai mereu de cărat ceva după el, pentru a prezenta telespectatorilor: ori o plasă de bolovani prăbuşiţi de pe Hotelul Regal, ori vreo bătrână chiriaşă pe care s-o rezolve „Sfatul Popular”.
Mai mare râsul! Au ajuns să se sune unii pe alţii ca să se strângă numărul necesar de consilieri în vederea derulării dezbaterilor. Fără Ionică n-aveau cvorum, iar Ciotei pica de la sine, neavând cum să se ţină şedinţa fără legiuitori. Cel de-al doilea pericol: trebuiau să voteze „pentru” minimum zece membri ai Legislativului, ca nominalizarea să treacă. Propunerea lui Stănescu, ca la plata indemnizaţiei să intre şi şedinţele de îndată, nu este posibilă, întrucât la nivel local nu se poate decide altceva decât ce prevede legea. Dar prezenţii au căzut de acord că nu le convine ca unii să vină, iar alţii să fie constanţi în privinţa chiulului. Cam aceleaşi persoane, a remarcat Bogdan David, practică acest sistem incorect faţă de colegi, faţă de funcţia obţinută prin vot (chit că lumea a votat „grămada” propusă de fiecare partid, nu omul, cum ar fi normal), faţă de comunitatea care i-a trimis la conducere, la majoritatea adunărilor de îndată. Şi la orice subiect, a adăugat Liviu Ţâroiu. Deci, nu lipsesc fiindcă nu le convine tema propusă spre aprobare, ci lipsesc fiindcă nu iau bani în plus la indemnizaţie pentru întrunirile de urgenţă.
Cei mai indisciplinaţi aleşi sunt la PSD, de la care n-a fost decât Liviu Ţâroiu. Ceilalţi doi, cu aliatul conservator, au avut treburi mai importante. La fel ca PRM-ul, absenţa masivă de vineri făcând ca opoziţia să dispară la propriu din Consiliul Local. Au tras chiulul Maria Cotenescu, Nicolae Dumitrescu, George Bălan, Dan Şipoteanu, Manuel Zenovie şi Anca Dumitrescu. Încă o dată s-a adeverit că am avut dreptate când am afirmat că „vestigiile” care nu se îndură să se dea la o parte pentru a permite candidaţilor mai tineri să iasă în faţă sunt leşinate după indemnizaţie. Deşi cei care lipsesc nu sunt cei mai scăpătaţi dintre consilieri, dar se uită şi la ultima leţcaie plătită de comunitate, pentru care Doamne fereşte! să facă voluntariat venind la consfătuiri neremunerate!