Apa Sărată a prins miros de căcăstoare!
De când dă căldura primăverii şi până se lasă frigul, toamna, nu se poate trăi la Apa Sărată, din pricina mirosului îngrozitor provenit de la Staţia de Epurare. Pe româneşte, pute a rahat o jumătate de an în împrejurimile staţiei, pe distanţe apreciabile, duhoarea ajungând chiar până la Groşani, după cum au reclamat localnicii, care mai fac pe jos traseul din Grigore Alexandrescu, până în satul alăturat. Neplăcuta situaţie nu este de ieri, de azi, şi, în ciuda apelurilor oamenilor adresate autorităţilor de a remedia un inconveninent care le afectează serios traiul, nimic nu s-a schimbat. Izul infiorător, imposibil de suportat şi imposibil de acceptat ca obişnuinţă – pentru că nimeni nu se poate obişnui cu aerul împuţit, pur şi simplu, care îi invadează casa – e un coşmar permanent, cauzat de maniera în care sunt „procesate” resturile provenite din activitatea de epurare. Dimineaţa şi seara, este chinul de pe lume să ţi se umple nările şi plămânii de putoarea care îţi întoarce stomacul pe jos. Curioasă manieră de lucru, care, în lipsa investiţiilor, atentează la confortul traiului a sute de familii de la Apa Sărată, atât de pe variantă, cât şi de pe şoseaua principală. Stând de vorbă cu câţiva taximetrişti pe acest subiect, aceştia ne-au spus că pleacă îngreţoşaţi la drum în zona cu pricina, ştiind ce-i aşteaptă. Dar nu pot refuza clienţii din această parte a municipiului, fiindcă pierd nişte bani frumoşi, dată fiind distanţa. Chiar cu geamurile maşinii ridicate până sus, aerul contaminat de „miresmele” de la Staţia de Epurare tot pătrunde în interior, provocându-le pasagerilor o scârbă greu de reprodus în cuvinte. Se simte inclusiv pe traseul parcurs pe Şoseaua Naţională, nu pe centură, unde este amplasată Staţia de Epurare. Halal carte de vizită pentru statutul de localitate turistică, pe care bat monedă edilii noştri, când tu îţi întâmpini vizitatorii, încă de la intrarea în municipiul european, cu o atmosferă de latrină! Cu un pătrunzător şi criminal miros de rahat, recomandat, eventual, tinerelor aflate la cură de slăbire, avem şanse să atragem toate muştele din judeţ la noi, unde materialul pe care să se aşeze este din belşug.
Nu se pot odihni în case, nu pot lucra în grădină, din cauza duhorii criminale
Dimineaţa, asta însemnând cam până la prânz, dacă ştii că ai drum în zona Epurării, fie că pleci, fie că te întorci la Câmpulung, fă-ţi un bine şi sari peste micul dejun. Izul cumplit care îţi „violează” nările îţi aduce instant conţinutul stomacului în gât şi, dacă ai noroc, icniturile repetate au şi finalitate. Astfel de momente puţin spus neplăcute au intrat, de ani buni (care sunt, de fapt, ani răi), în rutina localnicilor, fără a se putea împăca, pe bună dreptate, cu mirosul atroce. Pe asemenea călduri, eşti nevoit să te „coci” în casă, cu ferestrele închise, de sila „parfumului” degajat de tehnicile vecinilor, cu care torturează atâta populaţie, oameni ai locului şi lume aflată în tranzit. Nu poţi să lucrezi în grădină, în solarul de legume, nu poţi să-ţi vezi de treburile gospodăriei, nevoit fiind să stai cu o batistă pe gură şi pe nas.
Din păcate, nimeni nu are ce le face celor de la Epurare, fiindcă acesta este procedeul prin care scapă de materialul grosier rămas în sitele staţiei, adunat cu un excavator şi împrăştiat pe un câmp în apropierea cimitirului de la Apa Sărată. Acolo îl lasă să se usuce, să se descompună şi ce-i mai fac, terorizând atâta suflare, de primăvara, până toamna. Zilele trecute, au sporit calvarul temperaturile crescute, iar vara este abia la început. Nu este prima dată când aducem în atenţia responsabililor fenomenul care pute pe o distanţă de kilometri buni în jurul „fabricii de ciocolată”, dar, cum nimeni din conducerea municipiului nu locuieşte la Apa Sărată, aroma persistă în coşmarul trăit aievea şi respirat zi de zi de orăşenii cărora rahatul le-a produs numai şi numai ghinion.
Oare, cum or lucra în asemenea condiţii angajaţii Staţiei de Epurare? Le-a procurat conducerea combinezoane ca la NBC? Li s-a atrofiat simţul mirosului, pentru că, oricât de nesimţitor ai fi, te nenoroceşte emanaţia resturilor înşirate pe câmp?! Excludem varianta în care ar veni la serviciu beţi morţi ca să atenueze suferinţa cauzată de obiectul muncii. Exclus şi să se obişnuiască în mediul infect, întrucât s-ar fi obişnuit şi populaţia al cărei simţ olfactiv este agresat permanent dincolo de limita suportabilului.
„Căcăstoarea” orăşenească, termenul împământenit în limbajul vecinilor Staţiei de Epurare, a trecut printr-o reabilitare parţială. După linia apei, trebuia să intre în programul de modernizare şi linia nămolului, pacostea care ţine într-o greaţă continuă un întreg cartier. Trebuia, dar n-a mai intrat, iar consecinţele se simt într-o manieră care întrece orice închipuire.
Plătim din banii noştri o investiţie de 1,8 milioane euro!
La şedinţa Consiliului Local de la sfârşitul lunii mai, în mapa aleşilor a fost vârâtă o ţidulă de la societatea Edilul, prin care acţionarii erau înştiinţaţi de cu totul altă problemă existentă la Staţia de Epurare. La fel de gravă, este adevărat. Ce le scrie direcţiunea Edilului consilierilor municipali? Că o directivă europeană preluată în legislaţia noastră impune obligativitatea reducerii concentraţiilor de fosfor şi azot total cu 70-80%.
„Acest lucru se poate face numai prin intermediul unei epurări terţiare (avansate). Pentru aglomerările urbane cu peste 10.000 locuitori echivalenţi, unde se încadrează Staţia de Epurare a municipiului Câmpulung, limita de realizare a acestei lucrări de epurare terţiară este 31.12.2015. Nerealizarea acestei lucrări presupune amenzi şi penalităţi pe care SC Edilul CGA SA nu le poate suporta şi care se vor evidenţia ulterior în tariful pentru ape uzate menajere perceput populaţiei.
Autorizaţia de gospodărire a apelor a fost eliberată condiţionat de realizarea unor lucrări menite a îmbunătăţi sistemul actual de epurare, cuprinse într-un program de etapizare, însuşit de SC Edilul CGA SA şi Primăria Câmpulung.”, le scriu reprezentanţii societăţii celor care gestionează banii noştri. Iată ce presupune acest program, pentru care operatorul de apă-canal-gunoi are nevoie de bani ca să-l pună în practică.
Retehnologizarea utilajelor şi instalaţiilor liniei apei (bazine, decantoare primare, decantoare secundare, grătare mecanice, deznisipator)
-reabilitarea şi aducerea la parametri normali de funcţionare a treptei biologice: decantor primar linia trei, decantor primar linia doi, decantor secundar linia trei, decantor secundar linia doi, bazine aerare linia doi şi linia trei.
-finalizarea treptei terţiare: reducerea fosforului prin precipitare chimică a acestuia cu coagulant;
-dezinfecţia efluentului: dezinfectare cu raze ultraviolete.
Dintre aceste lucrări, până în prezent, s-au executat cu forţe proprii, în cadrul reviziilor şi reparaţiilor, reabilitarea şi aducerea la parametri normali de funcţionare pe utilajele existente la treapta biologică decantorul primar linia trei, decantorul primar linia doi, decantorul secundar linia trei, decantorul secundar linia doi, bazinele de aerare linia doi, iar în trimestrul III 2015 este programată linia trei. Restul nu se poate realiza decât în cadrul unor investiţii care să cuprindă două proiecte:
1.Retehnologizarea utilajelor şi instalaţiilor liniei apei, pentru care există deja studiu de fezabilitate;
2.Realizarea treptei terţiare vizând reducerea fosforului şi dezinfectarea cu raze ultraviolete, pentru care nu există SF.”
Edilul solicită Consiliului Local să cuprindă cele două lucrări în planul de investiţii. Programul de etapizare prezentat mai înainte, care a început să se deruleze în trimestrul II al anului 2014, a fost estimat la o valoare de 1.500.000 de euro, sursa de finanţare fiind locală, Edilul, Primăria şi Consiliul Local. Teoretic, el ar trebui să se încheie în trimestrul IV al anului 2015. În afară de lucrările enumerate, programul include şi o dotare a Laboratorului de ape uzate conform standardelor în vigoare, investiţie estimată la 300.000 de euro şi suportată, evident, tot din banii câmpulungenilor.
Aleşii nu au comentat cerinţele Edilului, obişnuiţi, probabil, să discute în spatele uşilor închise. Dar pretenţiilor financiare ale societăţii adăugăm cererea locuitorilor de la Apa Sărată de a-i forţa pe cei de la Edilul să înceteze practicile ce le amărăsc viaţa. În orice caz, mirosul puternic degajat de resturile rezultate din epurare va constitui subiectul unei sesizări adresate Gărzii de Mediu şi Direcţiei de Sănătate Publică, de vreme ce Primăria rămâne imună la rugăminţile a sute de familii îngrozite de împuţiciunea care le tulbură existenţa.