05/11/2024

ORBIREA SUFLETEASCÃ!

Propovăduind Evanghelia Iertării

Minunate şi pline de bucurie duhovnicească sunt zilele de sărbătoare şi de praznic, rânduite de Sfânta Biserică. Iată că au trecut aproape 40 de zile de la momentul sublim prilejuit de Sărbătoarea Pascală, atunci când, la miez de noapte, cu mic cu mare ne-am bucurat de întâlnirea cu Lumina lumii, cu Hristos Domnul. Această întâlnire ne dă bucurie din Bucuria veşnică. Învierea ne-a arătat că Cel Înviat este Dumnezeu adevărat;  ştim în cine credem şi mărturisim cu adevărat că Domn este Dumnezeu Cel ce ne-a scos din tenebrele morţii şi al păcatelor. Câtă iubire jertfelnică din partea Lui Dumnezeu pentru noi! Cât sacrificiu! Iar noi cum răsplătim pe Domnul pentru toate câte ne-a dăruit? Din partea Lui Dumnezeu s-a făcut totul; acum fiecare să stea să analizeze, să constate ce a făcut pentru a merita toată dragostea Lui Dumnezeu? Vă spun eu: aproape nimic, ca să nu mai vorbim că ne întoarcem de fiecare dată la obiceiurile noastre păcătoase; la certurile şi ura nesfârşită dintre noi; la indiferenţa care distruge fiinţa umană; la veşnica nemulţumire faţă de Cel ce aşa de frumos ne-a plămădit, la Cel care, numai când un pic îţi ridici ochii spre Cer în vreme de necaz şi de ispită, El de îndată se milostiveşte ca un Părinte Bun ce este. Mare şi preaslăvită este ziua în care Domnul a Înviat şi totdeauna să avem în sufletul nostru bucuria Sfintei Învieri. Dar să ştiţi că odată cu Învierea Domnului Iisus Hristos, trebuie să învieze şi sufletele noastre. Oameni suntem şi cât trăim în zbuciumul acestei vieţi, suntem în ţinta vrăşmaşilor văzuţi dar mai cu seamă a celor nevăzuţi, care se străduiesc până la mormânt să câştige sufletul nostru. În Duminica care a trecut, în pericopa evenghelică, s-a amintit de o vindecare minunată pe care Domnul Hristos a dăruit-o unui orb din naştere. Însă odată ce a dobândit vederea trupească, a dobândit şi vederea sufletească. Pe orb nu l-a vindecat noroiul sau apa, ci puterea Fiului lui Dumnezeu, Acela care a zis: „Eu sunt Lumina lumii, cel ce Îmi urmează Mie, nu va umbla întru întuneric” (Ioan 8.12). Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos nu vrea ca nimeni dintre noi să fie pierdut, numai că trebuie să ne dorim şi noi mântuirea. De aceea, orbirea sufletească este mai rea decât orbirea trupească, pentru că ne poate despărţi de Iubirea Veşnică a lui Dumnezeu. Că să dăm jos de pe ochii sufletului solzii păcatelor, trebuie să ne venim în fire asemenea fiului celui risipitor, care întorcându-se la casa părintească şi recunoscându-şi greşelile, a fost primit cu dragoste şi bucurie. Să ne ferim de păcate şi răutăţi, să nu ne lipim inima de lucruri pentru că toate acestea pier. Să ne ferim de trei lucruri: de fum, de foc şi de praf. Adică, să ne ferim de mândrie, pentru că omul mândru se distruge pe sine însuşi şi aduce suferinţă şi celor din jur şi ştim că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă; să fugim de foc, adică de păcatul desfrâului, care degradează şi înjoseşte fiinţa umană; iar praful nu simbolizează altceva decât bogăţiile şi grijile lumeşti care pun stăpânire pe inima şi sufletul nostru şi care de cele mai multe ori, asemenea unor mreje, reuşesc să ocupe timpul vieţii noastre sau chiar să ne pună în primejdie mântuirea sufletului nostru. Ce folos avem de ochii trupeşti, când cei sufleteşti sunt orbiţi de mulţimea păcatelor şi a nelegiuirilor? Ce folos avem de câştigăm lumea şi ne pierdem sufletul? Dar pentru a înţelege aceste lucruri, trebuie să ne punem anumite întrebări existenţiale şi să preţuim sufletul nostru. Este darul de mare preţ dăruit de Dumnezeu din iubire; este scântia divină care însufleţeşte trupul nostru. De aceea, Domnul a făcut tină şi a uns ochii orbului, tocmai ca să ne arate că trupul omului este din pământ iar pentru a ajunge la Dumnezeu trebuie să ne dezlipim de noroiul păcatelor, pentru ca ridicându-ne ochii spre cer şi ne mai fiind robiţi de patimi şi deşertăciuni, să ne învrednicim de Împărăţia Lui Dumnezeu. Peste două zile, Biserica prăznuieşte Înălţarea Domnului, prin care Domnul Hristos se înalţă cu puterea Sa cea dumnezeiască de pe pământ la Cer şi se aşează de-a dreapta Tatălui. După puţin timp, Mântuitorul îşi respectă promisiunea de a trimite ucenicilor şi lumii întregi pe Mângâietorul, pe Duhul Sfânt, care ne sfinţeşte şi ne călăuzeşte pe toţi în drumul nostru către Împărăţia Lui Dumnezeu. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!

Protosinghelul Serafim Caiea, stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!