Un ins de vază din oraş, care lucrează la cea mai importantă instituţie, a cam rămas fără obiectul muncii, fiind un fel de asistent personal al şefului cel mare, nevoit să-şi facă valiza şi să plece. În mod normal, nu se mai justifică prezenţa acestuia în Primărie, dar, în fine, ce mai contează câteva luni, până la alegerile de anul viitor, la care, umblă vorba, ar figura pe lista de candidaţi a unui partid cu şanse de victorie. Şi aşa se va instala pe o funcţie mai confortabil decât stă în prezent. Tipul este cunoscut ca un iubitor de motoare, fie pe două roţi, fie pe patru roţi, trecând de la ARO la Skoda, pe care i-o împrumuta inclusiv şefului. De la maşini consumatoare de combustibil, protagonistul acestui articolaş a trecut la vehicule mai “light”. Când a dat căldura, la spălătoria de lângă un liceu câmpulungean a făcut deliciul trecătorilor un scuter ca un bijuterie, mic ca o trotinetă, pe care îl alimentezi cu pipeta, atât de puţin consumă motorul posibil mai mic decât al unei drujbe. Angajaţii spălătoriei, încântaţi de piesa drăgălaşă, ca pentru un copil, au luat-o cu delicateţe, au dus-o înăuntru, au curăţat-o şi spălat-o cu grijă, după care au scos-o, pe cric, afară, în aşteptarea posesorului. Într-un sfârşit, a apărut proprietarul, nimeni altul decât consilierul, căruia i-a dat ceva bătaie de cap urnirea scuterului de pe cric. Văzând că nu ştia să-l pornească, angajatul spălătoriei l-a scos din impas. Curioşii aşteptau să-l vadă pe tip cum se urcă pe motocicleta de jucărie, dar n-au avut parte de scena care s-ar fi lăsat cu lacrimi de râs. Fiind destul de multă lume care asista la bâlbâiala consilierului, acesta a preferat să conducă scuteraşul ca pe bicicletă, mergând pe lângă el, cu motorul oprit, până la maşină. L-a aşezat în portbagaj şi şi-a văzut de drum, în zâmbetele martorilor.