Dacă votul ar fi fost pe persoană şi la Consiliul Local

Editorialul de vineri
Cine a răsfoit presa judeţeană a aflat că, la Mioveni, oraşul emblemă al judeţului, ca nivel de trai – lucru pe care şi-l doresc şi câmpulungenii, fiindcă mult lăudata istorie a aşezării noastre nu ţine de foame – în 2014 s-au făcut investiţii de 50 de milioane de euro. Pe ce s-au dus aceşti bani? Pe modernizarea centrului civic, pe finalizarea unor proiecte precum centrul medico-social construit la Colibaşi, căminul de locuinţe pentru tineri amenajat la Grupul Şcolar Tehnologic, semaforizarea bulevardului Dacia, plus o serie de lucrări care continuă: un bloc de locuinţe pentru tineri, parcarea supraetajată din zona Dacia, extinderea Spitalului Orăşenesc, inclusiv cu spaţiu pentru ambulanţe, construcţia Sălii Sporturilor. Exact despre asta relatam data trecută, cu referire la bilanţul activităţii administraţiei locale, care are obligaţia morală de a le spune cetăţenilor cum a cheltuit banii lor, cât şi pe ce.
Este obligaţia nu numai a primarului, ci şi a Consiliului Local, fiind parte a administraţiei publice locale. Cu atât mai mult cu cât primarul refuză să aibă o comunicare cu cetăţenii, după modelul celei de la Mioveni, unde rezumatul activităţii, la final de an, îl poţi lectura pe toate canalele de informare, era datoria consilierilor municipali să aibă iniţiativa „desecretizării” cifrelor şi lucrărilor pentru derularea cărora au ostenit autorităţile în cursul anului. La câte realizări a avut Câmpulungul în 2014, probabil că redactarea lor era posibilă pe o hârtie de dimensiunile unui răvaş din cele de vârât în plăcintă. Chiar şi aşa, fără prea mari şi prea multe realizări, informarea, indiferent din partea cui venea, trebuia să existe.
Un bilanţ al activităţii lor de peste an ar trebui să prezinte şi consilierii, şi în calitate de componenţi ai Legislativului, şi de membri ai comisiilor de specialitate ori ai altor comisii ale Consiliului, şi de membri ai Consiliilor de Administraţie la şcoli şi Muzeu şi, mai ales, în calitate de responsabili de câte o zonă din municipiu. Consilierul local este primarul cartierului din care provine şi pe care o reprezintă în forul de conducere a municipiului. Dar câţi îşi merită acest statut? Tot ce fac aleşii noştri pe durata unui an este o necunoscută pentru majoritatea locuitorilor, din ai căror bani sunt plătiţi. Este o realitate care i-ar fi interesat pe politicienii lipiţi de scaune dacă votul ar fi fost uninominal. Dar când eşti propulsat la conducerea municipiului cu lista, pe care sunt înghesuite aceleaşi personaje de tristă amintire din ultimul sfert de veac, este normal să ai, la nivel declarativ, dureri în cot pricinuite de faptul că nu ştie lumea pentru ce eşti plătit.
Iar lumea nu cunoaşte, pentru că nu are o sursă de documentare la îndemână în permanenţă despre prestaţia lor în slujba comunităţii. Este adevărat că şedinţele Consiliului Local sunt transmise de postul TV local, în direct şi în reluare, dar, poate, omul le-a ratat, fiind la serviciu ori angrenat în alte activităţi. Ar mai fi relatările în presa scrisă, ziarul nostru prezentând pe larg dezbaterile la fiecare subiect de pe ordinea de zi. Însă o publicaţie privată sau o televiziune privată prezintă aspecte ale activităţii consilierilor numai dacă doreşte să facă acest lucru. Dacă consideră că merită relatat despre ce s-a discutat şi aprobat în plen. Altfel spus, publicitatea activităţii lor nu trebuie să fie asigurată numai de mass-media, ci, în primul rând, de instituţia pentru care lucrează: Consiliul Local Câmpulung.
Din păcate, la secţiunea Consiliul Local de pe site-ul Primăriei Câmpulung nu găsim mai nimic, cu excepţia numelor consilierilor, a componenţei comisiilor de specialitate ale Legislativului şi a hotărârilor, care sunt publicate cu întârziere. De mare interes, spunem noi, sunt rapoartele de activitate ale consilierilor municipali, pe care aceştia sunt obligaţi să le depună anual la Secretariatul Primăriei. Cât mai trage secretarul Nicolae Ghinea de ei ca să-şi depună aceste rapoarte, obligaţie, pe care o nesocotesc, pesemne, deoarece nu prea au ce consemna în rezumatul anual al efortului lor depus pentru comunitate. Nu avem cunoştinţă dacă s-au conformat cu toţii cerinţei prezentării rapoartelor, pentru că, din păcate, acestea nu se fac publice. Deşi ar fi fost normal să fie. Altfel stau lucrurile la parlamentari. Şi pe site-ul Camerei Deputaţilor, şi pe cel al Senatului, găseşti la fiecare ales în parte câte luări de cuvânt în plen a avut, câte iniţiative legislative, câte declaraţii, câte interpelări, câte întrebări, etc., şi astfel contribuabilul îşi face o idee despre truda lor.
Aşa ar trebui să se întâmple şi cu consilierii. Să apară pe site fotografiile lor, căci şi aşa lumea nu-i cunoaşte, şi informaţii asemănătoare celor furnizate de parlamentari, pentru că sunt publice. Câte proiecte de hotărâre au iniţiat, câte iniţiative ale Executivului au respins şi motivele, de câte ori au vorbit la şedinţele Consiliului Local de peste an – iar la cei care n-au vorbit deloc, fiindcă avem şi dintr- ăştia, să fie ataşată o înregistrare audio, ca să ştim cum le sună vocea – câte din problemele sesizate de ei s-au rezolvat şi altele asemenea, situaţie care ar fi benefică imaginii lor de oameni politici. Iar dacă nu le permite Primăria găzduirea „publicităţii electorale” a aleşilor, atunci să-şi facă un portal al Consiliului Local. Fiindcă tot sunt la modă la Câmpulung miliardele cheltuite pe promovare.