Braşoveanul Militon Garcea, de loc din Şinca Nouă, Făgăraş, „adoptat” de Muscel în urmă cu 53 de ani, a văzut, pe parcursul carierei sale, trei sferturi din această lume. Ca şef al Serviciului Export, mai întâi la Uzina ARO, apoi la Auto Dacia, o firmă prin intermediul căreia erau comercializate în străinătate ARO, Dacia şi Oltcit, inginerul a păşit pe pământ african, american şi asiatic. Nu mai vorbim despre ţările europene, în care a fost trimis pentru încheierea de contracte, odată finalizate testele cu maşina fabricată la Câmpulung. În această ediţie, ne vom opri la alte câteva secvenţe ale activităţii inginerului Militon Garcea, continuând istorisirea din momentul reîntoarcerii sale la Uzină, după cei doi ani petrecuţi exclusiv la catedră, la Grupul Şcolar Industrial Construcţii de Maşini.
Cât timp s-a construit Fabrica de Matriţe, s-a ocupat de echipa de chinezi
În anul 1974, revenit la ARO, deoarece salariul primit în învăţământ nu era satisfăcător, Militon Garcea şi-a reluat postul de pe care, de altfel, a şi plecat la şcoală: şef serviciu la Motor. Ca o paranteză, în vara lui ’74, a început construcţia Fabricii de Matriţe, fapt care a adus o schimbare în parcursul profesional al inginerului Garcea. Acesta a primit sarcina de a se ocupa de chinezii veniţi la Câmpulung, cu misiunea de a supraveghea lucrările de construcţie, montare a utilajelor şi punerea lor în funcţiune în cadrul noii fabrici a întreprinderii câmpulungene. „I-am cazat la Rucăr. Asta era plăcerea lui Naghi: să-i ducă la munte, să se simtă şi ei bine, de aceea, a hotărât să-i găzduiască la Rucăr.”, ne spunea inginerul Garcea.
Conducerea Uzinei a pus la dispoziţia străinilor un microbuz, cu ajutorul căruia chinezii făceau „naveta” pe traseul Rucăr – Câmpulung. „Ei erau şapte, iar cu mine, cu şoferul… se făcea o maşină. În fiecare zi, dimineaţa, la ora 9.00, eram la ei, iar, după-amiaza, pe la 6.00, ne întorceam la Rucăr. Naghi ne aştepta, vorba aceea, „cu flori în gară”, cu pregătiri, cu mese bogate, totul era în regulă.”, a continuat acesta. De la specialistul Uzinei, care, în această etapă a carierei sale, a avut rolul de însoţitor şi de legătură a delegaţiei chineze cu conducerea întreprinderii ARO, am aflat o întâmplare savuroasă petrecută la unul dintre festinele pe care Victor Naghi le organiza, de obicei, pentru toţi străinii pe care îi găzduia.
Pe când se pregătea masa pentru asiaticii, cu ajutorul cărora s-a construit Fabrica de Matriţe, directorul Naghi a hotărât: „Vin nu le dăm, că se îmbată. Le dăm bere.” „Era în august-septembrie, pe o vreme călduţă.”, ne spunea inginerul Garcea. În timp ce serveau masa „stropită” cu bere, nu cu vin, un membru al delegaţiei chineze, care era mai îndrăzneţ, dar şi „făcut” puţin, a spus, în momentul în care mesenii au închinat un pahar: „Cam bei!” Astfel a sunat urarea chinezului, rostită în limba lui, expresia având în româneşte cu totul alt înţeles. Chinezescul ,„cam bei” era echivalentul termenului „noroc” din română. Lui Militon Garcea i s-a părut că străinul i-a zis că bea prea mult. „Naghi s-a uitat lung, a văzut că aceştia au pus ochii pe mine şi-mi spune: „Nu mai bea, abţine-te şi tu!”
Chinezii au stat la Câmpulung până în 1978, din câte îşi amintea inginerul Garcea. Interlocutorul nostru ne spunea că, prin natura sarcinilor încredinţate de conducerea Uzinei, în acea perioadă, a avut ocazia să-l cunoască pe inginerul Jiang Zemin, care a devenit ulterior preşedintele Chinei. Jiang Zemin a făcut parte din echipa de chinezi venită la Câmpulung, cu misiunea de a face funcţională Fabrica de Matriţe Auto.
Din funcţia de şef al Serviciului Export la ARO, a fost mutat la Auto Dacia, pe acelaşi post
Odată încheiat proiectul cu Fabrica de Matriţe Auto şi chinezii, în 1978, inginerul Militon Garcea a fost numit şeful Serviciului Export la Uzina ARO. Între timp, a apărut o întreprindere, Auto Dacia, care se ocupa de exportul de ARO, Dacia şi Oltcit, la care a fost detaşat şi povestitorul nostru, ca reprezentant al Uzinei câmpulungene. Funcţia a rămas aceeaşi: şef al Serviciului Export, dar la Auto Dacia Piteşti.
Dacă am amintit despre această societate, şi Militon Garcea a reprodus vestita păţanie a lui Victor Naghi în Canada, unde a mers împreună cu Cornel Bundă, de la Auto Dacia, pentru încheierea unui contract. Multă vreme, incidentul directorului blocat într-o toaletă a circulat în Uzină şi iată că nu s-a uitat nici până astăzi. „Se duce Naghi la toaletă şi nu mai ştia să iasă de acolo (n.r. întâmplarea s-a petrecut la firma unde cei doi ajunseseră pentru perfectarea contractului cu canadienii). „Măi, Bundă, vino şi mă scoate de aici, că nu are nicio ieşire!”, i-a cerut Naghi colegului de la Auto Dacia, care se îndepărtase de grupul sanitar. Atunci, Cornel Bundă i-a răspuns „sechestratului” în toaletă: „Domnul director, trageţi apa, după care se deschide. Dacă nu se deschide, mă mai strigaţi o dată!” În fine, uşa s-a deschis. Civilizaţie…”, povestea amuzat Militon Garcea.
La Auto Dacia, după cum am punctat mai înainte, inginerul Militon Garcea a fost şef al Serviciului Export. „De la Uzină, am fost mutat ca şef de serviciu, cu această funcţie am rămas şi la Auto Dacia.”, a adăugat naratorul acestui episod. Pentru specialistul câmpulungean, Auto Dacia a reprezentat o poartă către lumea de afară. Militon Garcea a văzut trei sferturi din mapamond: Europa, Africa, Asia, America de Sud, unde era trimis pentru contractare. În unele cazuri, a asistat şi la testarea vehiculelor, operaţiune care preceda partea de perfectare a actelor. Dar, în cele mai multe situaţii, automobilele fuseseră deja testate de comercianţii din statele respective, iar reprezentantul Auto Dacia mergea doar pentru semnarea documentelor.
Experienţa africană, în 90 de zile
Transformat din inginer în comerciant, Militon Garcea a trebuit să încerce o experienţă oarecum diferită de ceea ce făcuse la Uzină. Venit din acelaşi domeniu, al Exportului, era, totuşi, la curent cu maniera în care decurgea colaborarea cu clienţii din afară. Cea mai mare perioadă petrecută în străinătate a fost în Africa, unde a stat 90 de zile. Aici, a însoţit caravana ARO, în timpul căreia a fost testată şi promovată, totodată, maşina fabricată la Câmpulung. Traversând o parte a Saharei, pe durata acestei caravane începute din Algeria, a fost testat ARO 240, dar, în acelaşi timp, s-a făcut o reclamă extraordinară vehiculului muscelean. „Când am pornit caravana, nu erau decât câteva ţări în care se comercializa ARO. După aceea, în funcţie de solicitările primite, finalizate cu încheierea de contracte, s-a format o piaţă pentru ARO.”, ne spunea Militon Garcea.
Pe durata caravanei, a fost însoţit de un singur tehnician, Ilie Pietrăreanu. „Ne luptam cu arabii, ei o ziceau pe a lor, noi, pe a noastră. Până când, la un moment dat, s-a enervat Ilie şi mi-a spus: „Dacă mai continuaţi aşa, aici rămâneţi! Vă dăm jos din maşini şi faceţi ce vreţi!” În sfârşit, s-a rezolvat şi acest lucru, iar maşinile au revenit în ţară, să zicem, în condiţii bune, deşi luaseră atâtea buşituri! Algeria a fost prima ţară din care m-am deplasat în exterior, având comenzi pentru ARO 240 (varianta cu prelată).”, a adăugat acesta.
Patronul marocan, poate, cel mai important dealer de ARO, a sfârşit împuşcat de un angajat neplătit la timp
Dintre toate statele africane, pe teritoriul cărora s-a aflat de-a lungul celor trei luni, cel mai mult a stat în Maroc. De această ţară îl leagă amintiri frumoase, căci partenerii de afaceri ştiau cum să-i primească pe români, dar, în acelaşi timp, Militon Garcea a avut prilejul să afle până unde pot merge musulmanii, oameni duri şi stricţi. În Maroc, inginerul Garcea a avut un colaborator foarte bun, care a sfârşit împuşcat de un salariat, care nu a fost plătit la timp. Iritat, angajatul a pus piciorul în prag. „Dacă nu ne dai banii până mâine, noi te împuşcăm.”, l-a anunţat el pe angajator. Patronul n-a crezut o clipă că salariatul îşi va duce ameninţarea la îndeplinire, însă acesta s-a ţinut de cuvânt.
Mardoche Meloul, aşa îl chema pe dealerul marocan, pe care ai noştri îl alintau cu românescul „Meluţu”. Mardoche ţinea foarte mult la inginerul Garcea, dar colaborarea cu el n-a mers chiar ca unsă. Când auzea de bani, „Meluţu”, tată a patru băieţi, avea un refren „lacrimogen”, cu care spera să-şi înduioşeze partenerii de afaceri. „Îmi mor copiii, nu mai pot să dau niciun dolar!”, se văita Mardoche. Dar noi ne ţineam partea noastră!”, relata inginerul Garcea. În momentul producerii tragediei – Mardoche Meloul a murit pe loc în urma împuşcăturii, neavând nicio şansă să fie salvat – bieţii lui se aflau în Franţa, la studii. Mardoche Meloul era un dealer de treabă şi un cumpărător important pentru Uzină, având mai multe centre de vânzări. „Chiar dacă era arab, aveai cu cine să vorbeşti.”, a afirmat Militon Garcea. A fost un eveniment nefericit, care i-a umbrit şederea pe pământ african, şi o experienţă pe care n-a putut s-o uite nici până astăzi.
A revenit la Câmpulung, ca director la Service ARO
În toate ţările în care era trimis Militon Garcea nu mergea o echipă propriu-zisă, ci inginerul era însoţit de responsabilul de zonă. „Când mergeam în Maroc, îl luam pe cel care răspundea de Maroc.”, ne-a explicat el cum decurgeau deplasările în străinătate. Dacă ar fi să bifeze pe macheta unui glob pământesc fiecare stat în care a călcat, lumea s-ar „înroşi” într-o măsură importantă. Algeria, Maroc, Egipt, Libia, Tunisia, Senegal, Burundi, Italia, Spania, Franţa, Belgia, Olanda, Columbia, Indonezia sunt ţările pe care şi le-a amintit în timpul interviului inginerul Militon Garcea, însă au mai fost şi alte locuri în care l-au purtat sarcinile de serviciu, în special, în cei patru ani, cât a fost şeful Serviciului Export la Auto Dacia Piteşti.
N-a stat mult la această firmă, motivul fiind următorul. „Salariile erau mici la Auto Dacia – noi aparţineam direct de minister – pentru că ministerul ne plătea în funcţie de realizări, de vânzările de maşini. De aceea, am venit înapoi la Uzină, în 1984, ca director la Service ARO Câmpulung. Era fostul meu serviciu, care, în timpul în care am fost transferat la Auto Dacia, s-a comasat cu alte servicii ale Uzinei.”, a continuat inginerul Garcea.
Aşadar, în ’84, a fost înfiinţat un departament de vânzări la Câmpulung, moment în care inginerul Garcea a revenit ca director la Service ARO. „Toate activităţile legate de export erau concentrate în cadrul acestui serviciu.”, ne spunea interlocutorul nostru. În 1999, a ieşit la pensie, de la Centrul General de Comercializare ARO.