-4.5 C
Campulung Muscel
08/02/2025

Naghi a mutat Metrologia după un incendiu în blocul administrativ cauzat de un angajat băut

Când a ajuns la Metrologie, Pavel Aldea a început să lucreze în atelier cu lereşteanul Vasile Chivu şi cu Puiu Marinescu, de la care a învăţat mersul lucrurilor. „Mai era un băiat din Drăghici, care terminase o Profesională de electricieni… isteţ. A murit în urma unui banal accident, după ce a căzut din căruţă. A avut o gleznă dusă, a făcut septicemie şi s-a prăpădit în câteva luni. Mă mai duceam în secţie, luam câte un aparat, îl desfăceam… Acolo nu aveam (n.r. în responsabilitate) numai Secţia „24”, ci erau Mecanicul Şef, unde exista un tratament în spate, Forja, Secţia „24” şi Tratamentele în continuare. Trebuia să treci prin toată aparatura. În zece ani, de-abia te pui la punct cu toate. După zece ani, pot să spun că mi-au trecut aproape toate aparatele prin mână.”, povestea Pavel Aldea despre momentul schimbării sarcinilor de serviciu, după ce a dat Tratamentul Termic „Degussa” pe Metrologie.

Un angajat, despre care toţi ştiau că bea la muncă, a luat foc în magazia Metrologiei

Colegul său, Vasile Chivu, şi-a continuat pregătirea, dând la Facultatea de Subingineri. „După-amiaza se ducea la şcoală, iar, dimineaţa, era verificator, nu mai lucra la reparaţii, unde eram eu. Eu făceam aparatul, îl verificam, după aceea, îl chemam pe el, să-l controleze şi să-i pună marca. După ce a terminat „Subinginerii”, a plecat la Finisări, a fost şi în străinătate.”, relata Pavel Aldea despre unul dintre membrii echipei de lucru din care a făcut parte şi el. În schimb, legat de altul dintre colegii de serviciu şi-a amintit un incident, care pe şeful Metrologiei era să-l coste funcţia.
Ca o paranteză, în anul 1972, Pavel Aldea s-a căsătorit. Soţia sa lucra în Laboratorul Chimic al Uzinei, care, o vreme, a „împărţit” etajul III al blocului administrativ cu Metrologia. Ulterior, soţia a fost trecută la Tratament Termic „Degussa”, unde s-a înfiinţat un Laborator Chimic, a făcut o mică întrerupere Pavel Aldea în relatarea incidentului cauzat de colegul Puiu Marinescu, la care a revenit imediat. „El, dimineaţa, când venea la serviciu, avea în geantă ceva de mâncare şi o sticlă de vermut. Când maistrul Ţigler întreba unde este Puiu, îi spuneam că nu ştiu. Aveam o magazie, în stânga unui hol, din care intrai în atelier. Magazia era încuiată… dar nu puteai să ştii ce e înăuntru, fiindcă avea perdele.”, spunea acesta.

După plecarea lui Vasile Chivu la verificări, rămăseseră trei inşi la reparaţii, Pavel Aldea, Sorin Iugoiu, tot din Lereşti, şi Puiu Marinescu. „Eu mâncam la soţie jos, la Tratament, la „Degussa”, Iugoiu, care avea un văr la Hala Motor Vechi, era la el, iar nenea Puiu, singur. Puiu Marinescu, bun meseriaş, dar îi plăcea udătura. Omul „ciupea”… Pe buretele de pe jos a pus un reşou din ăla mic, rotund, care a căzut. Când am ajuns eu – era masa un sfert de oră – şi am deschis uşa, m-a bufnit dintr-odată focul. Am deschis repede geamurile dinspre Măgura, apoi m-am dus la băieţii din Atelierul Mecanic. „Haideţi, c-a luat nea Puiu foc!” Am spart geamurile! L-am scos de acolo arzând, avea picioarele în flăcări! A fost dus imediat la spital. Inundasem peste tot, fiindcă am aruncat cu apă, ca să stingem incendiul. Ajunsese apa şi la director. Să-l schimbe pe Ţigler, dar n-avea cu cine! Ulterior, unde fusese facultatea, în „24”, lângă „Degussa” – acolo a avut, prima dată, clădirea; era o clădire cu două etaje, în continuarea Secţiei „24”, la capăt, către Poarta 1 – s-a hotărât mutarea Metrologiei.”, este întâmplarea care a cauzat, printre altele, schimbarea sediului Secţiei Metrologie, din blocul administrativ, la etajul I al imobilului descris. Laboratorul trebuia transferat la etajul II, lucru care, însă, n-a mai fost pus în practică. „Nenea Puiu n-a mai dus-o mult. După externare, a revenit la Uzină. Era Naghi director pe vremea aceea… să-l sancţioneze pe Ţigler, că era şeful. Ştia şi directorul că „ciupeşte”, fiindcă se auzea. Sub noi, la etajul II, în blocul administrativ, erau partidul şi sindicatul. Se cunoştea tot ce mişca în zona aceea.”, astfel s-a încheiat incidentul în urma căruia cei treizeci şi doi de angajaţi de la Metrologie, reparaţii, verificări, mecanici, cu utilaje cu tot, au ajuns în alt sediu.

A fost la multe prezentări organizate de Ceauşescu pentru străini

După ce s-a căsătorit, Pavel Aldea a făcut Liceul „Dinicu Golescu”, profilul Mecanic, Utilaje Industriale, la seral, timp de cinci ani, pe care l-a absolvit în 1981. „Am avut şi o probă practică, executată ca la Metrologie. Am lăsat ceva la „Dinicu” în urma mea. A fost o probă practică frumoasă: un mecanism bielă-manivelă acţionat electric. M-am documentat înainte şi l-am construit la Metrologie.”, şi-a amintit Pavel Aldea. Înainte de acest moment, prin ’70-’72, a urmat un curs de reparaţii radio-tv la Casa de Cultură. „Era atunci director Mişu Preoteasa, tatăl lui Iustin Preoteasa, consătean cu mine. Am făcut şi cursul acesta, ca să mă apropii cât de cât de meserie.”, a adăugat el.   
Cu sau fără şcoală, dacă munceai bine, la Uzină urcai profesional fără probleme, spunea interlocutorul nostru. „Când eram la „Degussa”, deja luasem clasa a VI-a. Cu aceasta am plecat de la Tratament la Metrologie. De la băieţii care mergeau pe „afară” am auzit că se dă categoria a VII-a. Era director tehnic Nicolae Bădescu, cel care a murit în accident. El chiar se comporta ca un director tehnic. Mi-a zis să fac o cerere şi să o duc la Personal. La Personal, se ocupa cu încadrările salariaţilor Lică Ţenţiu, fost şef la Garaj. Mă ştia de pe la socrul meu, care a lucrat la Primărie, era şi cizmar şi din toată zona veneau la el cu încălţăminte. Lică Ţenţiu m-a pus să fac o cerere, apoi să i-o duc să-mi pună viza, după care să merg cu ea la directorul Bădescu.”, spunea Pavel Aldea.

În ’78, şi-a luat luat permisul de conducere şi, doi ani mai târziu, o maşină, pe care o are şi acum în curte. Conducerea Uzinei ARO începuse să trimită autoturismele fabricate la Câmpulung pe la prezentări, fie la Bucureşti, fie la Colibaşi, la Dacia, unde veneau delegaţii din afară. La astfel de evenimente a participat şi Pavel Aldea. O fotografie ni-l arată la o expoziţie din Capitală, unde ajungea şi maşina ARO. „Ceauşescu chema reprezentanţii tuturor domeniilor industriei, ca să le prezinte produsele noastre străinilor veniţi în vizită. Am fost în multe zone din Bucureşti, cu maşini, la astfel de expoziţii.”, afirma acesta. În imagine, alături de Pavel Aldea, apar şoferi proveniţi de la mai multe servicii ale Uzinei. „Unul de la Export lua şi un mecanic de service, ca să vină cu noi.”, relata Pavel Aldea.
De la el am aflat câte ceva despre colegii care l-au însoţit la un astfel de eveniment. Neluţă Vlad, angajat la Export, se ocupa cu prezentările. Ion Baciu, de loc din Schitu Goleşti şi electrician de meserie, a lucrat în P.R.A.M., la fel ca Pavel Aldea, apoi s-a transferat în domeniul auto, fiind plecat şi în străinătate. Alţi colegi: Boambeş, care locuieşte în Voineşti, Gheorghe Onea, plecat în Chile, de ani buni, Nicolae Victor, din Câmpulung, Gheorghe Cotenescu. „Prezentam maşini tuturor şefilor de stat care făceau vizite în ţara noastră. Toată industria era reprezentată. Agricultura venea cu semănători, noi, de la ARO, cu maşini, fiecare fabrică îşi prezenta produsul. Venea Ceauşescu, cu specialiştii şi cu străinii, şi discutau. Noi aveam 14-15 ARO la rând. Cei de la Dacia aveau şi ei maşinile lor.”, ne-a descris Pavel Aldea cum decurgeau contactele cu partenerii din alte state, care se concretizau în comenzi pentru întreprinderile noastre. „Şi la Ministerul Agriculturii am fost cu maşini. Am fost la Constanţa, unde am transportat maşini, şi pe roţi, şi cu trenul, ca să ajungă în port. Am avut şi nişte belele odată.”, a continuat fostul angajat de la ARO.

Coloana de maşini, blocată de furtuna de zăpadă, în drum spre Constanţa

Câţiva dintre angajaţii de la ARO, care apar în fotografie, au luat parte la un transport „de neuitat” al autoturismelor, de la Câmpulung, la Constanţa. Iarna anului 1980-1981 a fost una groaznică. De la Uzină trebuia să plece 15 maşini ARO camionetă fără cutie, numai cu şasiul în spate şi cabina. De la Constanţa urmau să ia drumul străinătăţii. „Trebuia să ajungă în port. Nu erau gata în Finisări, stai pe lângă ele prin Finisări, du-te la benzinărie în Uzină, le-au făcut plinul la toate şi, la ora 4.00, am plecat de aici. Constantin Ghinescu era şef de Control la noi. El ne-a zis: „Mâncare să aveţi şi să fiţi îmbrăcaţi bine!” De la Câmpulung am plecat pe „negru” (n.r. asfalt curat). Am luat-o pe Târgovişte, Ploieşti, Urziceni… într-o localitate aproape de Ovidiu, Malu, am oprit să bem o cafea. Aveam şi un poliţai cu noi, care însoţea coloana de 15 maşini. Mergea cu maşina de service, în care mai erau Vlad Neluţă şi mecanicul, nea Nicu Răuţă, de prin Bughea. El era şi mecanic, era şi cu maşina. Noi, ceilalţi, eram numai şoferi. Însă, cei de la Probe erau şi mecanici, şi şoferi. Cineva de la hanul unde ne-am oprit ne-a spus: „Vedeţi că este furtună către mare!”. „Noi suntem cu ARO, mergem, de n-avem probleme!”, am răspuns noi.”, ne-a povestit Pavel Aldea, unul dintre protagoniştii întâmplării de acum 30 de ani.

După vreo doi-trei kilometri, pe la miezul nopţii, a început să bată spre convoiul de maşini valul de zăpadă. Coloana de vehicule, fără număr de înmatriculare, cu excepţia celei care conducea şirul, a mai înaintat cât a putut, la un moment dat, fiind blocată de autoturismele din faţă, rămase înţepenite în zăpadă. „Erau maşini de călători, autobuze cu cei care mergeau la canal, care au rămas înzăpezite, blocând strada cu patru benzi. Ale noastre să zicem că treceau, că băgam 4X4 şi mergeau, dar nu mai ştiai pe unde mergi. A fost cu noi unul, Pârşan, de la Circulaţie, care a fost repartizat să ne însoţească la Constanţa. Poliţaiul mergea pe centrul străzii, unde spulbera zăpada… că nu mai vedeai nici linia continuă dublă dintre benzi… şi noi, încet-încet, după el. Până n-am mai putut să mergem. Pe la 2.00 noaptea, am rămas înzăpeziţi şi acolo am stat până la 7.00 dimineaţa. Porneam motorul ca să ne încălzim… fiecare, singur, în cabină. Eram înşiraţi pe stradă, nu în coloană, ci cum s-a putut opri fiecare. Până la 7.00-8.00 dimineaţa, s-a făcut zăpadă la uşa din stânga până la geam, atât de mare era! Aproape că ni s-a terminat combustibilul, fiindcă porneai motorul, altfel îngheţai în maşină. În port era detaşat un cetăţean, Bălaşa, care a luat legătura cu noi, a venit cu un trailer şi ne-a tras.”  

Unele maşini s-au ales cu barele rupte, prin urmare, membrii echipei de la Câmpulung le-au dus la un service şi, în cele trei zile, cât au durat reparaţiile, au fost cazaţi la un hotel lângă mare. Unii dintre colegii lui Pavel Aldea s-au ales cu degerături severe după noaptea petrecută în frig, în vehiculele oprite de furtună. După ce au fost reparate, autoturismele au fost aduse în port. „Nu mai ştiu dacă au plecat, pentru că au fost probleme şi pe mare, furtună. N-am văzut în viaţa mea bolovani de gheaţă cât capul, cum erau aruncaţi în marginea digului!”, îşi aminteşte Pavel Aldea. La Câmpulung s-au întors cu trenul. Directorul tehnic a hotărât ca echipa care a asigurat transportul ARO-urilor la Constanţa să aibă câteva zile libere, plus acordarea unei prime fiecăruia dintre membri. Cei a căror sănătate a avut de suferit din cauza gerului au folosit mini-concediul, ca să se pună pe picioare.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!