-4.4 C
Campulung Muscel
08/02/2025

Ioan Giuvelcă: “Nu-mi spune nimic ARO”

„Moare ARO, moare Câmpulungul!” a fost sloganul pe care „Evenimentul Muscelean” l-a repetat cu insistenţă ani la rând, anticipând încă de acum 16 ani colapsul, din toate punctele de vedere, în care va fi aruncat municipiul odată cu dispariţia Uzinei. Astăzi, rememorăm fragmente de istorie locală, în care un capitol important va fi întotdeauna dedicat Uzinei ARO, un simbol care va trăi în amintirile celor ai căror ochi se umezesc când citesc despre fabrică, despre Victor Naghi ori colegii de la serviciu. „Evenimentul Muscelean” şi-a propus ca aceste amintiri să nu se piardă, ci, aşa cum sunt relatate de cei a căror tinereţe şi maturitate s-au consumat la întreprinderea câmpulungeană, să fie publicate şi postate pe Internet şi, astfel, să fie lecturate de cei rămaşi cu sufletul la Câmpulung şi la ARO. De altfel, reluarea unor materiale care, în timp, au căpătat valoare de document, cum au fost consemnările unora dintre apropiaţi despre Victor Naghi sau chiar ale sale, despre colegi şi Uzină, s-a realizat tocmai în acest scop: postarea lor pe site-ul www.evenimentulmuscelean.ro, pentru ca ele să rămână pentru totdeauna la dispoziţia celor care nu se pot „rupe” de ARO, precum şi a celor mai tineri, care au astfel ocazia să afle lucruri inedite din trecutul Câmpulungului. De-a lungul celor 16 ani, „Evenimentul Muscelean” a fost într-un contact continuu cu realitatea de pe platforma ARO, lucru pe care a fost aproape imposibil să-l abandoneze după „moartea” Uzinei. Cu atât mai mult cu cât, periodic, suntem contactaţi de persoane plecate din zonă în alte părţi ale ţării ori în străinătate, care cer informaţii despre foşti colegi de la Uzină ori care, pur şi simplu, transmit semnale despre episoadele serialului „Din Istoria ARO Câmpulung”, prezentate până în acest moment.

Din dorinţa noastră de a vă aduce cât mai multe informaţii din ceea ce a reprezentat ARO pentru Câmpulung, pentru România, dar şi la nivel internaţional, am luat legătura cu foarte multe persoane care au lucrat sau au condus fabrica, atât local, cât şi în lume. De la simpli muncitori, până la directori, toţi care au participat la construirea maşinii ARO au câte ceva de povestit despre uzina musceleană. Sunt foarte multe de relatat şi de consemnat, dar, din păcate, am întâlnit şi persoane reticente la ideea de a-şi mai aminti că a existat odată Uzina ARO. Trebuie să recunoaştem că nimănui nu-i face plăcere să-şi aducă aminte despre ceva care „a murit”, care nu mai există. Dar cu toţii ştim sau vrem să ştim care au fost momentele de glorie şi ce a însemnat Uzina pentru musceleni şi cum a fost sfârşitul acestui brand internaţional numit ARO! Mulţi dintre cei cu care am vorbit ne-au relatat despre experienţa lor la fabrică sau peste hotare, dar numai consemnări vagi despre ceea ce însemna să fii delegat în străinătate în perioada comunistă. 
„Evenimentul Muscelean” a întâmpinat, constant, greutăţi în a stabili o legătură şi a obţine informaţii de la persoane al căror destin s-a legat, într-o anumită perioadă a vieţii lor, de ARO. Am încercat să ne explicăm motivul refuzului lor şi înclinăm să credem zvonurile potrivit cărora nu vor să vorbească, din cauza legăturilor lor cu Securitatea şi cu alte servicii secrete. În demersul nostru ne-a fost dat să întâlnim cazuri care au spus un „nu” categoric când au fost solicitaţi să ne povestească ce a însemnat pentru ei Uzina ARO. În continuare, vă prezentăm doar trei situaţii, care, recunoaştem, ne-au surprins şi pe noi şi, cu siguranţă, pe cititori: directorii Ioan Giuvelcă, Nicolae Voicu şi Gheorghe Voinescu nu au dorit să-şi amintească ceea ce a însemnat pentru ei, personal şi profesional, Uzina ARO.

O răceală jignitoare pentru musceleni, la fostul director Ioan Giuvelcă: „Nu-mi amintesc nimic despre ARO!”

Întrucât a condus, cumulat, aproape zece ani întreprinderea câmpulungeană, ne-am fi dorit o discuţie despre ARO, în perioada de dinainte de Revoluţie şi după, cu fostul director Ioan Giuvelcă. Acesta s-a aflat la conducerea fabricii muscelene în două perioade, 1982-1988 şi 1994-1997. Este director general şi acţionar la SC SCO General Service SRL, dealer autorizat marca Nissan, înfiinţată în 1994, anul în care lui Giuvelcă i-a fost încredinţată soarta Uzinei ARO. Contactat telefonic, ex-directorul Ioan Giuvelcă, consilier local la Primăria Cristian, judeţul Braşov, ne-a uimit prin declaraţia sa, pe care n-o putem cataloga decât ca pe o sfidare la adresa câmpulungenilor, în special, a celor care au lucrat la ARO. În continuare, vă prezentăm conţinutul uluitor al dialogului cu cel care, într-o primă etapă, i-a succedat celui care avea să devină o legendă a Muscelului, Victor Naghi. Practic, comportamentul acestuia ne face să dăm crezare zvonurilor potrivit cărora, pentru Giuvelcă, ARO a fost doar „o misiune îndeplinită” în cadrul celei de-a doua perioade în care a fost pus să conducă Uzina.
– Buna ziua! Sunt redactor la ziarul „Evenimentul Muscelean” şi realizez un reportaj numit „Din Istoria ARO Câmpulung”. Sunteţi fostul director Ioan Giuvelcă?
– „Da, sunt!”
– Ziarul „Evenimentul Muscelean” publică o parte din istoria ARO. Multe persoane care au lucrat în uzină ne-au dezvăluit câteva aspecte despre ceea ce a reprezentat ARO. Pentru dumneavoastră ce au însemnat Uzina ARO şi Câmpulungul?
– „Ce vreţi să spuneţi? Ce este ARO? Nu-mi amintesc nimic despre ARO şi Câmpulung!”
– Este vorba despre uzina de la Câmpulung Muscel, unde s-a construit maşina ARO.
-„Nu-mi spune nimic această denumire! Nu ştiu nimic despre ARO!”
– Să înţeleg că am greşit numărul de telefon?! Nu sunteţi dumneavoastră Ioan Giuvelcă, fostul director de la Uzina ARO? Cum să nu vă amintiţi, aţi condus uzina de la Câmpulung aproape 10 ani şi destinele câmpulungenilor!
– „Poate că da, poate că nu! Îmi pare rău, nu am nimic de spus!”, după care ne-a închis telefonul.

Fostul director tehnic Gheorghe Voinescu: „Este mai bine să nu mai dezgropăm morţii!”

Am luat legătura şi cu Gheorghe Voinescu, director tehnic în perioada 1982-1987, an în care a fost arestat, despre care se poate spune că a fost „o victimă a sistemului”. A deţinut aceeaşi funcţie în intervalul 1990-1997. Din 1999, a ocupat funcţia de director general al FSM ARO. Am mers la casa acestuia situată la intrarea în zona Creţişoara şi, din locuinţa luxoasă, ne-a întâmpinat la poartă fostul inginer Gheorghe Voinescu, costumat în salopetă cu inscripţia ARO. La rugămintea noastră, de a ne povesti despre Uzină, din politeţe, a acceptat invitaţia, însă, la data stabilită pentru interviul la redacţie, inginerul Voinescu ne-a sunat, ca să ne spună: „Este mai bine să nu mai dezgropăm morţii!”

Fost director tehnic Nicolae Voicu: “Prefer să tac şi să nu povestesc nimic”

Apoi, l-am contactat şi pe fostul director tehnic al Uzinei ARO, inginerul Nicolae Voicu, cel care l-a înlocuit în anul 1987, până în 1990, pe Gheorghe Voinescu. Între 1990-1992, a fost director comercial la ARO. Şi el a avut aceeaşi reticenţă în a ne împărtăşi ce a reprezentat pentru el fabrica musceleană. Fără niciun motiv, s-a limitat la a spune: „Prefer să tac şi să nu povestesc nimic! Îmi pare rău!”

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!