Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

25 de ani de când oraşul Câmpulung a fost declarat municipiu

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 911

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2019_Noiembrie_2439_15.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2019_Noiembrie_2439_17.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2019_Noiembrie_2439_18.jpgb_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2019_Noiembrie_2439_19.jpgJoi se împlinesc douăzeci şi cinci de ani de la publicarea în Monitorul Oficial nr.328 din 28 noiembrie 1994 a Legii nr.104 din 24 noiembrie 1994, prin care mai multe oraşe din România, printre care şi Câmpulung, au fost declarate municipii. A fost o realizare notabilă a administraţiei locale conduse de primarul Gheorghe Oancea şi un moment istoric pentru localitatea noastră aspirantă la acest statut de mai mult timp, în contextul în care populaţia, numeric vorbind, era într-o creştere continuă de 90 de ani, la acea vreme. În plus, reţeaua de utilităţi şi de infrastructură a oraşului Câmpulung, bine pusă la punct din vremea regimului comunist, era în planurile conducerii Primăriei pentru a fi extinsă şi modernizată. Din acel moment, parcă, odată obţinută „ţidula” prin care Câmpulung a fost declarat municipiu, s-a declanşat declinul, oraşul cu noua titulatură pompoasă involuând dramatic. Ce s-a întâmplat în 25 de ani? Am dat ARO, Melana şi Mina pe şase supermarketuri şi un bazin de înot şi asta a fost toată dezvoltarea „municipiului” Câmpulung.    

Pe lângă împlinirea acestui deziderat privind avansarea într-un rang superior, autorităţile locale urmăreau şi pledau pentru înfiinţarea judeţului Muscel. Însăşi raţiunea apariţiei pe piaţă a ziarului Evenimentul Muscelean a fost acest obiectiv susţinut, ce-i drept, doar la nivel declarativ, de politicienii vremii. Gheorghe Oancea, însă, a participat efectiv la şedinţele Ligii Judeţelor Abuziv Desfiinţate, unde a susţinut în faţa oficialilor Guvernului necesitatea înfiinţării judeţului Muscel. Adevărul expresiei „ai grijă ce-ţi doreşti, căci s-ar putea să ţi se îndeplinească”, în mod ironic, chiar ne-am „rupt” de restul judeţului Argeş, dar în mod negativ, printr-o izolare, cauzată de regresul material şi, din păcate, şi intelectual. În continuare ne vom axa pe felul în care a pregătit primarul Gheorghe Oancea terenul şi, chiar dacă multora li se pare că acesta a avut un mandat plat, fără realizări spectaculoase, omul a deschis calea succesorilor săi, asigurând populaţiei dependente de butelii şi sobe utilităţile.   

Zece oraşe, printre care şi Câmpulung,  declarate municipii în noiembrie 1994 

Prin legea publicată la data de 28 noiembrie 1994 în documentul care echivalează cu momentul intrării în vigoare a prevederilor sale, Parlamentul României a stabilit că se declară ca municipii următoarele oraşe: 

=Aiud - judeţul Alba;

=Câmpulung - judeţul Argeş; 

=Dorohoi - judeţul Botoşani;

=Râmnicu Sărat - judeţul Buzău; 

=Medgidia - judeţul Constanţa;

=Caracal - judeţul Olt;

=Reghin - judeţul Mureş;

=Câmpina - judeţul Prahova; 

=Fălticeni - judeţul Suceava;

=Rădăuţi - judeţul Suceava.

Camera Deputaţilor, condusă, la acea vreme, de Adrian Năstase, a adoptat această lege în şedinţa din 4 octombrie 1994, iar Senatul, al cărui preşedinte era Oliviu Gherman, în şedinţa din 10 noiembrie 1994. În urmă cu două decenii şi jumătate, această anexă a modificat în mod corespunzător Legea 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României.                    

Primarul Câmpulungului, în mandatul căruia a fost îndeplinit acest deziderat mai vechi al locuitorilor, era Gheorghe Oancea, ales în această funcţie în anul 1992, când a candidat pe listele electorale ca independent. O performanţă reuşită de edilul antrenat la conducerea administraţiei locale în regimul comunist: Cetăţeni, Câmpulung, Arad, unde, de altfel, l-a prins Revoluţia. Câmpulungenii au dat, aşadar, votul pentru un independent, care, din capul locului, a reclamat că, la debutul mandatului său, nu a găsit niciun proiect, nicio activitate pregătită de vechea conducere, pentru a o continua. Astfel, le-a luat pe toate de la capăt, lucrările sale presupunând timp, pe care, însă, alegătorii nu i l-au mai acordat, votându-l şi a doua oară. În 1996, la capătul celor patru ani, Gheorghe Oancea a fost învins de mai tânărul Sorin Buta, care şi el, la fel ca succesorul său, George Bălan, au avut de suferit din cauza nestatorniciei electoratului şi în privinţa omului, şi în privinţa partidelor care i-au propulsat pe candidaţi în lupta pentru fotoliul de primar.      

În timpul lui Oancea, s-a reluat acţiunea de introducere a gazelor naturale în oraş 

Şi, totuşi, în cei patru ani în care s-a bucurat de avantajele celei mai importante funcţii din administraţia publică locală, Gheorghe Oancea are câteva realizări în biografia de primar. Cea mai importantă pentru istoria aşezării nostre: trecerea Câmpulungului de la statutul de oraş la cel de municipiu, avansare care a ajutat la orgoliul populaţiei, în rest, nu ne-a ajutat la nimic. Însă, din punct de vedere al lucrărilor derulate de administraţia condusă de Oancea, cea mai importantă rămâne reluarea acţiunii de introducere a gazelor naturale în oraş. Alte lucruri care au contat enorm în acele timpuri, pe care, poate, mulţi dintre noi le-au dat uitării, erau legate de asigurarea căldurii şi a apei calde în sistem centralizat, care, dacă ar fi fost gestionat corect, ne-ar fi adus facturi mai mici la aceste utilităţi esenţiale, la fel ca în oraşele şi municipiile în care subvenţiile nu sunt de neglijat. În primii doi ani de mandat, 1992 şi 1993, primarul Gheorghe Oancea a obţinut aprobările pentru racordarea la gaze a centralelor termice din cartierul Vişoi: Centrala Termică 1 blocul 4, Centrala Termică 2 blocul 26, Centrala Termică Automată şi Centrala Termică Vişoi Nord, la care, în 1996, sfârşitul mandatului său, erau racordate peste 4.000 de apartamente. 

În primii ani după Revoluţie, dacă nu, chiar la aproape un deceniu după Revoluţie, populaţia folosea masiv buteliile de aragaz. Oancea a hotărât disponibilizarea unui număr consistent, obţinând majorarea repartiţiei de butelii pentru Câmpulung, de la 8.000 la 15.000 pe lună, pentru ca aprovizionarea să nu mai constituie o problemă pentru cetăţeni. În anii 1994 şi 1995, după cum declara Gheorghe Oancea redactorilor Evenimentului Muscelean, în primăvara anului 1996, a făcut numeroase intervenţii la Guvern şi la Romgaz Mediaş, pentru majorarea capacităţilor la cele patru centrale din Vişoi cu câte două cazane PAG fiecare. „Am obţinut, de asemenea, cote suplimentare de gaze pentru Centrala Termică Vişoi 2 şi Pictor Grigorescu, care, anul acesta (n.r. 1996), vor fi prevăzute cu câte trei cazane PAG 25 fiecare. Am mai obţinut o cotă suplimentară de 2.000 mc/h de gaze naturale pentru restul oraşului, cantitate mult mai mare decât actualele posibilităţi de consum ale oraşului şi, de aceea, am executat un studiu de fezabilitate, care prevede o extindere a reţelei de distribuţie pe o lungime de 23,3 km.”, preciza primarul Câmpulungului, cu 23 ani în urmă. În iunie 1996, Oancea îşi propusese să demareze lucrările de extindere a reţelei de gaze în zona centrală a municipiului, în zona Pictor Grigorescu şi în cartierul Grui.     

În timpul său, având aprobată o cotă suplimentară de gaze, au fost racordate la reţea 2.358 de apartamente, în Vişoi, dintre care 630 în 1992, 720 în 1993, 1.118 în 1994 şi 890 în 1995. Pentru ’96 erau prevăzute a fi racordate 996 de apartamente (300 în Vişoi Nord, 490 în Vişoi şi 296 în Pictor Grigorescu. Acestora urmau să li se adauge câteva sute de locuinţe individuale situate pe străzile Maior Gâldău şi Pictor Grigorescu. Investiţia dorită de câmpulungeni la acel moment a fost suportată în mare parte cu bani de la bugetul statului, completată cu o finanţare de la bugetul local.  

Cum a făcut din oraş municipiu, Oancea voia să introducă troleibuze  

Graţie intervenţiilor sale, Guvernul a aprobat proiectarea „Rampei de gunoi menajer” pe Dealul Creţişoara, un obiectiv nou, realizat cu investiţii străine, care trebuia finalizată până la sfârşitul anului 1997. Din păcate, proiectul a fost abandonat, deşi a început construcţia ei şi s-au şi cumpărat materialele necesare. Să spunem ceva şi despre lucrările de alimentare cu apă potabilă a oraşului. Primarul Oancea a lucrat şi la asigurarea necesarului de apă prin punerea în funcţiune a rezervoarelor de înmagazinare a apei din Grui (5.000 mc) şi Spital (2.500 mc) şi a celor două decantoare de 5.000 mc la staţia de pompare din Calea Pietroasă. În ’95 s-a pus în funcţiune rezervorul de apă de 500 mc din Mărcuş, care alimenta 68 de familii în sistem gravitaţional. Pe o distanţă de 40 de kilometri a fost modernizată reţeaua de joasă tensiune (în centru şi cartiere), iluminatul public fiind îmbunătăţit în Vişoi, urmând să se pună la punct sistemul în Grui. În 1994 şi 1995, numărul abonaţilor telefonici a crescut cu peste 1.000. 

În afară de construcţia de apartamente în blocurile D22 din Grui şi D2 din strada Traian, de finalizarea construcţiei conductei de siguranţă cu apă Lereşti şi a reţelelor de distribuţie de apă pe 9,7 km şi a colectorului principal de canalizare menajeră şi pluvială pe centura Câmpulungului - I.C. Brătianu, Ion Mihalache, Mărăşti şi Grigore Alexandrescu -, primarul Gheorghe Oancea îşi propusese câteva proiecte îndrăzneţe care se potriveau cu noul statut de municipiu al Câmpulungului. În 1996, ultimul an al mandatului său, voia să construiască un sediu nou pentru Notariatul municipiului Câmpulung. Iar un proiect de perspectivă îl reprezenta introducerea troleibuzelor. Şi chiar să înfiinţeze trei facultăţi de stat în Câmpulung, pe care îl vedea un puternic centru universitar. 

Douăzeci şi cinci de ani de declin continuu în toate domeniile

Mai nimic din dezideratele îndrăzneţe ale lui Oancea, cu excepţia lucrărilor de infrastructură, adică reparaţii de drumuri şi reţele de utilităţi, care ţin de bunul simţ al autorităţilor, nu neapărat de dezvoltarea localităţii, nu s-a realizat. În loc de troleibuze, avem nişte maxi-taxi răpciugoase, în loc de centru universitar, avem o facultate ocolită de tineri, iar, în loc de municipiu, avem, în fapt, un orăşel pricăjit, din punct de vedere al numărului populaţiei, principalul criteriu al avansării în rang a Câmpulungului. În 1994, când oraşul a devenit municipiu, număra peste 44.000 de locuitori. Mai precis, 44.125 la recensământul realizat cu doi ani înainte. Iar la cel efectuat în toamna anului 2011, ale cărui rezultate oficiale au fost date în 2013, populaţia Câmpulungului este de 31.767 de locuitori. Cum am evoluat şi involuat, numeric vorbind, o arată recensămintele din ultimul secol: 

=anul 1912 - 16.090 locuitori;   

=anul 1930 - 13.868 locuitori;   

=anul 1948 - 18.174 locuitori;   

=anul 1956 - 18.880 locuitori;   

=anul 1966 - 24.877 locuitori;   

=anul 1977 - 31.533 locuitori;   

=anul 1992 - 44.125 locuitori;   

=anul 2002 - 38.209 locuitori;   

=anul 2011 - 31.767 locuitori. 

Să adaugăm scăderii populaţiei prăbuşirea economică şi dispariţia aproape în totalitate a industriei locale,  investiţiile la 40 de kilometri distanţă de oraş, infrastructura deficitară pe mai departe cu toate miliardele pompate în ea, lipsa posibilităţilor de angajare, de recreere şi petrecere a timpului liber şi, astfel, obţinem reţeta eşecului în cele două decenii şi jumătate trecute de la transformarea Câmpulungului în municipiu. În schimb, Mioveni, care ne-a depăşit numeric, iar ca dezvoltare economică este plasat cu 50 de ani înaintea noastră, tinde la rangul purtat pe mai departe de Câmpulung, fără, însă, a-l mai merita. “E.M.”

The most visited gambling websites in The UK