Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Martiriul episcopilor greco-catolici, captivi la Schitul Dragoslavele, recunoscut de Papa Francisc

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 1314

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2019_Aprilie_2373_Clipboard05.jpgColţ de lumină în grădina patriarhului, Stavropighia Dragoslavele este un loc unde luminile şi umbrele istoriei şi actualităţii îşi fac loc deopotrivă. După cum bine se ştie, la mijlocul lunii martie, Papa l-a primit în audienţă pe cardinalul Angelo Becciu, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. În cadrul acestei întâlniri, Suveranul Pontif a autorizat Congregaţia să promulge decretul privind recunoaşterea martiriului a şapte episcopi români greco-catolici, ucişi în diferite locuri din România între 1950 şi 1970. Înaltele feţe bisericeşti au fost arestate de regimul comunist în 1948, pentru că nu au acceptat să treacă de partea Bisericii Ortodoxe. Înainte de a ajunge în spatele gratiilor, episcopii au fost duşi mai întâi la reşedinţa patriarhală din Dragoslavele, unde au fost vizitaţi de mai multe ori de patriarhul Justinian. Ulterior, ei au ajuns la Închisoarea Văcăreşti şi în alte penitenciare. Toţi s-au stins din cauza condiţiilor de detenţie şi a bolilor.

Patru luni de chin, la Dragoslavele

Aşa-zisa reîntregire a Bisericii Greco-Catolice din România cu Biserica Ortodoxă Română, prin pseudo-sinodul de la Cluj, din 1 octombrie 1948, a constituit subiectul a deja numeroase studii, care au subliniat caracterul silnic al acestui eveniment eclesiastic. Proclamaţia a fost prezentată la Bucureşti Patriarhului Justinian şi Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române, în Sala Sinodală, în data de 3 octombrie 1948. Cuvântul Patriarhului a fost unul entuziast, de mulţumire, acesta proclamând solemn „în numele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, vă declar că iau act cu mare bucurie sufletească de Proclamaţia şi hotărârea voastră şi vă primim cu braţe părinteşti şi cu inima caldă în staulul Sfânt şi la păşunea noastră duhovnicească”. Deşi preoţii greco-catolici incluşi în Biserica Ortodoxă nu au fost miruiţi, nu au depus o profesiune scrisă de credinţă ortodoxă, nu au condamnat „rătăcirile papiste”, nu au fost dezlegaţi în Biserica Ortodoxă conform dispoziţiilor din Molitfelnic, ei au fost încadraţi imediat în clerul Bisericii Ortodoxe (dispoziţia Ministerului Cultelor, 17 octombrie 1948), unii fiind promovaţi ca vicari generali diecezani ortodocşi, consilieri mitropolitani sau eparhiali, etc., în mod corect, prin hirotesire (binecuvântare liturgică, de punere în treaptă, cu punerea mâinilor, diferită de hirotonirea sacramentală). Toţi ceilalţi care s-au „îndepărtat de popor” şi nu au acceptat „reîntregirea” trebuiau înlăturaţi. Astfel, între 27-29 octombrie 1948 au fost arestaţi episcopii: Valeriu Traian Frenţiu, din Oradea; Alexandru Rusu, din Baia Mare; Ioan Bălan, din Lugoj; Iuliu Hossu, din Cluj; Ioan Suciu, din Blaj, Tit Liviu Chinezu, din Mureş şi Vasile Aftenie, din Bucureşti. De asemenea, au fost arestaţi şi episcopii romano-catolici: Augustin Pacha, de la Timişoara, Anton Durcovici, de la Iaşi, Iohannes Schefler, de la Satu Mare şi monseniorul Ghika Vladimir, de la Bucureşti. Au mai fost arestaţi mulţi protopopi, preoţi şi profesori de la şcolile Blajului şi alţii. A urmat desfiinţarea mănăstirilor. La cele de călugări au fost aduşi stareţi ortodocşi, dar călugării nu au trecut la ortodoxie, aşa că unii au fost arestaţi, alţii au fugit. Maicile călugăriţe de la Blaj, adunate în capelă, nu au voit să părăsească edificiul, Institutul Recunoştinţei. Dar, noaptea de 31 octombrie 1948 a fost decisivă. Li s-a tăiat curentul electric şi ele au fost încărcate, cu forţa, de muncitori, în camioane, iar capela a fost prădată. Episcopii arestaţi au fost duşi la Ministerul de Interne, la Bucureşti, iar de acolo au fost duşi ca prizonieri personali ai Patriarhului Ortodox Justinian Marina, la Dragoslavele, în judeţul Muscel. Aici au răbdat de frig, foame şi izolare timp de patru luni. Patriarhul credea că atitudinea lor este o încăpăţânare şi că, după vreo patru luni, vor ceda.

După Dragoslavele, lagărul de la Căldăruşani

Potrivit unor surse teologice, capul BOR de-atunci le-a propus episcopilor să treacă la Biserica Ortodoxă, căci dacă nu vor trece, el, Patriarhul, „îşi va lua braţul ocrotitor de pe ei şi vor fi duşi la închisoare.” Atunci, Episcopul Ioan Bălan de Lugoj i-ar fi răspuns: „Preafericite, dacă noi, Episcopii greco-catolici, am crede că Biserica Ortodoxă este adevărata Biserică a lui Cristos, în acest moment ne-am da semnătura, căci noi vrem să fim cu Cristos! Dar dumneavoastră nu aţi venit la noi cu argumente teologice, nici cu virtuţi creştineşti, ci ne-aţi arestat şi ne-aţi întemniţat. Hotărât, acestea nu sunt metodele lui Cristos! Dacă nouă, Episcopilor uniţi, Guvernul ne-ar fi propus şi promis că ne dă toată Biserica Ortodoxă pe mână, cu condiţia să-i arestăm şi să-i întemniţăm pe Ierarhii ei, sau numai pe unul din ei, noi ne-am fi dat viaţa, dar nu am fi acceptat. Deci viaţa ne-o puteţi lua, dar credinţa nu! Atâta vreme cât suntem în edificiile Bisericii Ortodoxe, suntem prizonierii ei.” Patriarhul a ieşit foarte gânditor. Un preot ortodox cu numele Baltazar (declară episcopul Ioan Suciu) l-a întrebat pe Patriarh: „Ce zic episcopii uniţi?” (adică: sunt gata să treacă la Biserica Ortodoxă?). Patriarhul, după o clipă de tăcere, a răspuns: „E chestie de convingere!” Preoţii care au fost arestaţi o dată cu episcopii, au fost duşi la Mănăstirea Neamţ, unde au fost ţinuţi în condiţii foarte grele. Cinci din ei au semnat trecerea la Biserica Ortodoxă şi au fost eliberaţi. De la Dragoslavele, episcopii au fost duşi la Mănăstirea Căldăruşani, lângă Bucureşti. Aici au fost aduşi şi preoţii de la Mănăstirea Neamţ şi s-a făcut un singur lagăr, la 1 martie 1949. Ulterior, au ajuns în mai multe temniţe din ţară unde şi-au găsit sfârşitul. Nici Patriarhul Justinian nu a scăpat de prigoana comunistă. Pentru protestele sale faţă de unele măsuri abuzive ale regimului comunist, prin care mii de călugări şi călugăriţe erau scoşi din mănăstiri, Patriarhul a fost trimis, în 1959, la schitul Dragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu forţat timp de şase luni. Alex BARBU

The most visited gambling websites in The UK