Menu
TRAFIC

Povestiri despre şezători, delicatese şi urşii de la Dâmbovicioara, la Radio România Actualităţi

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 553

b_400_250_16777215_10_images_2236_Clipboard04.jpg„Ursul mănâncă oi şi boi, nu oameni frumoşi ca noi!”, spune Viorica Ochi, care nu a renunţat la culesul zmeurei pentru dulceaţă 

Vestea şezătorilor reluate la Dâmbovicioara, graţie parteneriatului solid între Centrul de Informare şi Promovare Turistică al localităţii şi Asociaţia „Clubul Prieteniei”, s-a împrăştiat până la „case mari” bucureştene. După tanti Fiţa, din Valea Urdii, care a frânt inimi cu imaginea şi vorba de săteancă autentică, povestindu-le vizitatorilor comunei, martori ai unor evenimente deosebite, găzduite de Muzeul Satului de pe Chei, ce costume extraordinare au ieşit din mâinile sale, pe când era doar o copiliţă, o altă dâmbovicioreancă încântă lumea bună de la Capitală cu istorisiri desprinse parcă dintr-un alt secol. Viorica Ochi, posesoarea unor splendizi ochi albaştri, a fost solicitată pentru un interviu acordat în cadrul emisiunii „Ca pe roate” de la Radio România Actualităţi. După ce le-a cântat o frumoasă melodie populară, doamna Viorica a povestit pentru toţi românii cum îşi lucra iile, pe când era domnişoară, poate şi de aceea, fiind lucrul mâinilor ei, le-a purtat cu atâta drag. „Ne întreceam între noi, fetele, ne ascundeam una de cealaltă, ca să nu facă şi verişoara ca mine. Lucram o lună, o lună şi ceva, la o ie, pe timp de iarnă, când şedeam în casă. Ne întreceam cu firul. Dacă eram două-trei fete, puneam firul lung şi care termina mai repede… Când plecam cu vitele, toată ziua lucram: ciorapi, mănuşi, pulovere pentru fraţi, tot timpul. Tineretul nu prea mai are costume. „Dă-mi, bunico - căci mie aşa mi se spune în sat - un costum.” Dacă-l vrea, i-l dau. Băieţii... ne încurcau firele.” 

Doamna Viorica are, însă, o mare tristeţe: munca de lămurire, de multe ori, soldată cu un eşec, de a convinge cât mai multe tinere să stea pe lângă ele şi să înveţe lucruri care vor dispărea odată cu această generaţie valoroasă, a cărei experienţă de viaţă este „exploatată” în folosul ademenirii turiştilor sătui de Occident. Întrebată despre delicioasele brânzeturi, doamna Viorica a dezvăluit cum se face un bulz bun, ca să te lingi pe degete, şi despre plăcerea de a cutreiera coclaurile comunei după zmeură, din care prepară dulceaţă. După cum a mărturisit la postul de radio, nu-i este teamă că va da nas în nas cu Moş Martin, pentru că, spune ea râzând cu poftă: „Ursul mănâncă oi şi boi, nu oameni frumoşi ca noi!”

În calendarul de evenimente autumnale s-a înscris şi Ziua Internaţională a Femeilor din Mediul Rural, marcată pe 15 octombrie, tot printr-o şezătoare, care le-a adunat pe promotoarele folclorului local în jurul mesei încărcate cu bunătăţi, în rândul cărora au făcut senzaţie gogoşile şi delicioasa plăcintă cu urdă şi mărar. Nu lipsesc de la „şuetele” săteşti cele mai importante doamne din comună, graţie poziţiilor profesionale ocupate: Mădălina Mazăre, directoarea Şcolii Gimnaziale Podu Dâmboviţei, Graţiela Jingoi, asistent şef principal, una dintre cele mai frumoase localnice de la Podu Dâmboviţei, farmacista Ionela Simon, Raluca Busioc şi Costina Pantea, de la C.I.P.T. Dâmbovicioara, Carmen Bârloiu, preşedinta Asociaţiei „Clubul Prieteniei”, alături de păstrătoarele tradiţiilor locale, Mădălina Voicu, Magdalena Dumitru, Viorica Ochi, tanti Doina, Fiţa, Moni, Măriuţa, Valentina şi, cu siguranţă, mai sunt şi altele, precum şi copiii tinerelor, care dau prospeţime evenimentului. (foto: „Clubul Prieteniei”) 

 

The most visited gambling websites in The UK