Menu
TRAFIC

Mapa de şedinţă, pregătită pentru luna august şi transmisă aleşilor municipali, a cuprins şi două hotărâri privitoare la investiţii de amploare planificate de Liceul Sportiv şi Colegiul Tehnic. Fiind vorba despre lucrări aprobate de Consiliul Local, votul

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 2048

b_400_250_16777215_10_images_2219_Clipboard10.jpgPentru ca şcolarii de la blocurile  ARO să treacă gârla în siguranţă, primarul Marian Toader a luat hotărârea de a repara podeţul înainte de începerea anului de învăţământ    

Nu o dată, podeţul care asigura accesul dinspre şi către Voineşti pentru locuitorii din vecinătatea fostei Uzine ARO s-a întâmplat să fie avariat de apele râului umflate de ploi. Şi nu numai torentele repezi l-au şubrezit, ci şi trecerea anilor, deceniilor, care i-au afectat structura rudimentară, din plăci de beton, ce necesita o consolidare urgentă, ca să mai poată fi folosit în condiţii de siguranţă. Ce-i drept, ceva cârpeli s-au mai întreprins şi de către predecesorii actualului primar de la Lereşti, însă departe de a fi considerate intervenţii capitale asupra acestei legături la îndemâna câmpulungenilor şi vecinilor din Voineşti. Actualul edil Marian Toader a dat curs unei doleanţe vechi a oamenilor, dispunând o lucrare făcută mai cu simţ de răspundere înainte de începerea anului şcolar 2017-2018. Realizarea, care vine, în primul rând, în ajutorul copiilor care au domiciliul în fostul complex muncitoresc al uzinei, a fost prezentată pe pagina de socializare a „Comunei Lereşti Muscel”, care promovează noutăţile din viaţa administrativă a comunei şi nu numai. Toţi oamenii merituoşi ai localităţii şi toate evenimentele notabile le găsiţi expuse, cu amănunte şi imagini, graţie acestei surse de informare bine întreţinute de administrator, care, în cazul căii de trecere peste Râul Târgului, face următorul anunţ: „Edilii Primăriei au luat hotărârea de a reamenaja podul care face legătura dintre satul Voineşti și vechea Uzină ARO, pe care, prin tradiţie, mii de oameni îl foloseau pentru a merge la serviciu. Astfel, lereștenii și oamenii care tranzitează comuna noastră sunt în siguranță, având parte de cele mai bune condiții de trecere a acestuia, mai ales că pe acolo traversează o parte dintre elevii Școlii Voinești.”

Podişca are o istorie frumoasă, care stârneşte emoţie şi nostalgii celor care au străbătut-o o viaţă, fiind unul dintre puţinele lucruri care aminteşte de vremurile în care „cetatea” sau „mini-oraşul” de la capătul ei vibra de agitaţie. Zidurile halelor pustiite de falimentul Uzinei ARO, din care, în ultimii zece ani, au tot „muşcat” utilajele ce au ras de pe faţa pământului peste şase decenii de industrie, au amuţit, nemaifiind mare lucru de demolat pe fosta platformă. Nici la răstimpuri, spun localnicii, nu se mai aude, ca până acum o vreme, zgomotul vreunui perete prăbuşit. „Grosul” s-a dus, aşa cum se duc, din păcate, şi oamenii care şi-au legat destinul de cel al fabricii. Liniştea mormântală lăsată peste cimitirul ARO, în care au fost „îngropate” tinereţea, munca şi amintirile a zeci de mii de angajaţi, mai este tulburată doar de tânguirile de dor şi jale ale unui manelist, ce alină tristeţea estivală a unui locatar din blocurile vecine. Iar singura „foială” din jurul fostei întreprinderi, la o scară ce nu suportă grad de comparaţie cu forfota uzinei aflate în activitate, era peste drum - dar şi la asta s-a renunţat, după un eşec cu repetiţie -, în parcarea pe care proprietarul Landmark Management a încercat ba un târg ce s-a vrut (dar n-a fost) o concurenţă a celui de peste gârlă, de la Voineşti, ba statornicirea Pantelimonului, adus, spre groaza câmpulungenilor, de la periferie fix în „buricul târgului”, în parcarea Stadionului Municipal.                  

Podeţul este parte din viaţa fiecărui lereştean care a lucrat la ARO 

Dacă am pomenit de satul vecin, ne-am amintit că legătura între Câmpulung şi Voineşti se făcea şi se face încă printr-o punte, pe care, acum şapte ani, apele umflate de precipitaţiile teribile ale verii lui 2010 aproape o eliminaseră din peisaj. Pe lângă camionetele cu care sătenii îşi fac treaba, la transportul fânului, al fructelor şi legumelor, podişca este printre puţine lucruri rămase de la uzină şi utile încă oamenilor locului. Zeci de ani, puntea construită din ordinul conducerii Întreprinderii a servit accesului muncitorilor din Lereşti - şi nu erau deloc puţini - chiar din Valea Mare, care scuteau ocolul pe la „Gardă”. Iar calea de acces nu era doar la îndemâna angajaţilor, pentru a ajunge acasă, căci ea se dovedea utilă proprietarilor de gospodării de lângă uzină, care voiau să ajungă la Magazinul Cooperaţiei din Voineşti. Tot ce voiai găseai la magazinul sătesc, de la cuie, până la mături şi unelte de grădinărit, iar, în partea stângă, cum mergi spre oraş, era o grădină de vară împrejmuită cu gard de lemn, unde lumea venea la o bere şi la un grătar. Puţin mai jos de magazinul situat aproape de „buza” podeţei, era o frizerie, unde veneau să-şi aranjeze frizurile şi câmpulungenii de peste râu. Tot trecând puntea despre care ne-au vorbit, în relatările lor despre uzină, foştii angajaţi din Lereşti, trecuţi astăzi de 60-70 de ani, care au avut-o în traseul spre serviciu din fragedă tinereţe. „Dimineaţa, n-aveai loc pe acolo, nici la ora trei şi nici la unsprezece, noaptea.”, ne spuneau aceştia.

Parcă nici n-ar avea vârstă podeaţa de la uzină şi parcă ar fi existat întotdeauna între Câmpulung şi Voineşti. Aşa au pomenit-o dintotdeauna localnicii şi aşa s-au obişnuit cu ea. În caz că cititorul de la Apa Sărată  n-a avut serviciul la ARO şi nici motiv să traverseze râul în acest fel, facem o scurtă descriere a locului, aşa cum arată el în prezent. Legătura municipiului cu satul de dincolo de cursul de apă porneşte după parcarea la a cărei fructificare au sperat în van managerii SC Landmark Management SRL, şi continuă pe lângă şirul de magazinaşe închise de criza provocată de falimentul uzinei. Comerţul în gheretele de lângă parcarea ARO a duduit cât a duduit uzina, după care au tras obloanele, lăsând să domine piaţa un magazin cu terasă, aflat peste drum de „Spiru Haret”, unde localnicii se răcoreau la o bere.     

După chioşcurile închise, aleea betonată continuă până într-un canal de sub podul de cale ferată, însă, ca să ajungi la podeţ, trebuie să urmezi cărăruia peste dâmburile ce mărginesc parcarea. În stânga, se întind alte ruine părăsite, cele ale Foresta Muscel, cărora nu li s-a găsit o altă utilitate, după falimentul societăţii. Intri pe sub podul de cale ferată, traversezi „tunelul”, pe ai cărui pereţi şi-au lăsat cugetările trubadurii chinuiţi de talent, şi ajungi la puntea, care, câteva decenii, a înlesnit accesul către satul alăturat. În ciuda avertismentului postat pe o tăblie, în apropierea fostului magazin comunal, că aruncarea gunoiului pe malurile Râului Târgului se sancţionează cu amendă de la 200 la 5.000 de lei, mizeria se întindea anii trecuţi şi de o parte şi de alta a firului de apă.  

Chiar dacă fusese reparată, puntea era înclinată într-o parte 

Deşi refăcut, după ce au distrus-o puhoaiele, în vara lui 2010, podeţul s-a înclinat, fiind mişcate de la locul lor plăcile de ciment în care erau înfipţi stâlpii metalici de susţinere ai construcţiei. Reamintim că, acum şapte ani, pe fondul ploilor zdravene căzute în iunie-iunie şi al deversărilor controlate, dar, cantitativ mai mari, din Barajul Râuşor, puntea pietonală metalică, cu suprastructură din plăci de beton, a fost distrusă pe o lungime de 10 metri. Practic, la acea vreme, s-au distrus total pilonul de metal şi calea de rulare, fiind întrerupt accesul populaţiei din zona ARO spre satul Voineşti.

Ce mai vuiet s-a iscat după prăpădirea podeţului, care îi obliga pe cei peste 30 de copii, şcolari şi preşcolari, din blocurile ARO şi de pe strada Traian, care învăţau la Şcoala Generală şi Grădiniţa Voineşti, să facă un ocol de aproape 4 kilometri, pe la Gardă! Cea mai apropiată unitate de învăţământ, care putea prelua elevii de la margine de Câmpulung, era Şcoala 3, pentru că Şcoala 5 s-a desfiinţat. Asta dacă nu cumva optau să meargă în Vişoi, la Şcoala 7. Ca să nu piardă aceşti copii, în condiţiile în care şcolile se băteau ca să atragă cât mai mulţi elevi, Primăria Lereşti a suplimentat cursele microbuzului şcolar. Astfel, până s-a reconstruit ceea ce apele au făcut praf într-o clipită, şcolarii şi picii de grădiniţă au mers cu maşina la şcoală.

Conducerea Întreprinderii ARO o făcuse din beton, cu margini şi piloni metalici, însă, după reconstruire, s-a ales cu o cale de rulare din lemn. În plus, faptul că era înclinată dădea o senzaţie de nesiguranţă celui care călca prima dată pe ea. Chiar şi aşa, prăvălită într-o parte, podeaţa tot era mai mult decât utilă celor din zonă, făcând legătura cu zona de Vest a comunei, strada Marineşti, societăţile comerciale din zonă, târgul săptămânal de la Voineşti şi nu numai. Nemaifiind magazine alimentare în zona ARO, proprietarii trec gârla chiar şi pentru o pâine. În mai puţin de cinci minute, patru persoane au trecut dinspre ARO în partea cealaltă şi, când am zăbovit în zonă, le-am şi văzut întorcându-se de la cumpărături. În ciuda utilităţii ei, autorităţile n-au fost în stare să construiască un pod mai trainic, care să înlocuiască această podişcă din lemn, care-ţi dădea impresia că se răstoarnă într-o parte, cu trecători, cu tot. Abia la sfârşitul verii 2017, fostul viceprimar, devenit primar, a îndreptat această deficienţă, reparând şi consolidând podul care, lăsând la o parte valoarea sentimentală, rămâne pe mai departe extrem de util. 

The most visited gambling websites in The UK