Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Datorită colonelului Grigore Grecescu, primar al Câmpulungului, apoi prefect de Muscel, avem Mausoleul de la Mateiaş

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 935

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2018_2331_9-hagi-3.jpgCentenarul Marii Uniri a constituit laitmotivul Dialogului Intercultural Român - Armân, pe care Emil Hagi îl organizează de opt ani, cu o participare care depăşeşte cu mult publicul acţiunilor culturale ale municipalităţii, ţinute, de obicei, cu sala goală. Iniţiatorul aducerii pe aceeaşi scenă a obiceiurilor, tradiţiilor şi folclorului muntenesc muscelean şi armân, în preajma Sfântului Dumitru, a reuşit să imprime o rezonanţă naţională unei acţiuni locale la care oamenii vin din dragoste pentru eveniment, pentru plăcerea de a asculta o muzică bună, de a viziona colecţii spectaculoase, fie ele de fotografii, documente ori straie populare, şi pentru bucuria petrecerii împreună a unui timp de calitate. Aşa s-a întâmplat şi duminică după amiază, când Centrul Cultural Apa Sărată a fost însufleţit de o explozie de culoare, cântec şi joc, în care s-au prins muscelenii şi armânii, mulţi trăind printre oamenii acestor meleaguri şi contribuind la visul de unire al românilor. Inclusiv gazdele Mihaela şi Emil Hagi au intrat în spiritul micii uniri dintre Carpaţi şi Pind, purtând, ea, un frumos costum popular muscelean, el, unul armânesc, aidoma celor expuse, spre delectarea ochiului musafirilor. Tot privirii şi minţii deopotrivă le-au fost dedicate expoziţiile de fotografie din timpul evenimentelor de acum o sută de ani de la Alba Iulia şi de artă plastică având-o ca autoare pe Corina Elena Badea, conţinând reproduceri în acuarelă ale unor fotografii vechi cu armâni. Cum sărbătoare fără spectacol nu se poate, organizatorii au alternat prestaţiile artistice ale muscelenilor cu cele ale armânilor. Familia Hagi i-a avut invitaţi pe artiştii Rodica Voicu, Elena Di Vreari, Ansamblul „Plaiuri Muscelene”, Pero Tsatsa - Macedonia, Grupul Vocal „Mioriţa” din Jugur, Pareia Boastea Pindului, Pareia Pilinsteru, Cristian Andon şi Camelia Bizdu, precum şi grupurile vocale „Lilici ditu Munţi” şi „Piturnichi ditu Păduri” ale Clubului Copiilor din Costeşti, coordonate de profesorul Sofia Vasilescu.

O parte a muncii fotografului Marii Uniri, expusă la Câmpulung  

Reţinem în această relatare trei secvenţe ale unei acţiuni ample, plină de sentiment, a cărei reuşită îi aparţine Asociaţiei Multiculturale „Nicu Hagi”, organizatorul principal, sprijinit de Primăria Câmpulung şi, în acest an, şi de Muzeul Municipal, Societatea Culturală Aromână şi Editura „Ars Docendi” a Universităţii Bucureşti. Acestei din urmă instituţii îi aparţine selecţia de imagini inedite şi valoroase, prezentate publicului prezent la Centrul Cultural Apa Sărată, cele mai multe, reproduceri din lucrarea „Marea Adunare Naţională, întrunită la Alba Iulia, în ziua de 1 Decembrie 1918, acte şi documente”, care va fi lansată, în noiembrie, la Târgul Internaţional de Carte „Gaudeamus”. Potrivit directorului editurii bucureştene, Ioan Crăciun, lucrarea conţine documente ale Marii Adunări Naţionale, de la Alba Iulia, şi reproduceri ale unor fotografii realizate de Samoilă Mârza, fotograful Unirii, în preajma zilei şi în ziua de 1 Decembrie 1918. O parte dintre aceste reproduceri ale ilustraţiilor, care fac parte din patrimoniul naţional, vor fi prezente şi la expoziţia de sfârşit de an, de la Galeria „Arta”, a anunţat curatorul ei. Imediat după Marea Unire, Samoilă Mârza, un simplu fotograf din Alba Iulia, care s-a întâmplat să rămână în istoria neamului, a alcătuit mai multe albume. Pe unul dintre acestea l-a dăruit lui Nicolae Iorga, aflându-se acum la Biblioteca Academiei. Din acest album provin imaginile expuse pentru publicul muscelean. „Contribuţia noastră expoziţională mai cuprinde şi patru reproduceri ale unor fotografii de Iosif Berman, realizate cu ocazia sărbătorilor Unirii de la Alba Iulia, de la 1929, prezentate, în vară, la Câmpulung, în expoziţia „Copilăria Regelui Mihai”. De asemenea, am găsit ca fiind potrivită prezenţa în expoziţie a opt planşe cu reproducerea de cusături din Muscel, extrase din albumul „Cusături româneşti”, culese de Elena Cornescu, apărut la „Ars Docendi” în 2018.”, a adăugat acesta. 

Expoziţia realizată de editură a fost completată cu reproduceri ale documentelor Marii Uniri, aflate într-un album editat de Arhivele Statului şi Fundaţia Culturală Română în 1993,  intitulat „Documentele Unirii din 1918”. 

Muscelul a asigurat trupe, dar şi minţi luminate pentru împlinirea visului românilor  

Moderatorul dialogului intercultural, Emil Hagi, a pregătit şi el o expunere a întâmplărilor de acum o sută de ani, cu accent pe contribuţia Muscelului, constând în trupe asigurate Armatei Române şi ilustre personalităţi care au gândit Unirea. „Războiul pentru reîntregirea ţării a început aici, în noaptea de 14-15 august. Frontiera spre Ardeal a fost trecută în zona noastră, în pasul Rucăr-Bran, şi în primele rânduri s-au aflat membrii unităţilor militare din Câmpulung. După retragerea din Moldova şi victoriile de la Mărăşeşti şi Oituz, cu sacrificiul de 600.000 de ostaşi şi ofiţeri români, a venit momentul capitulării Germaniei şi a aliaţilor săi, Austro-Ungaria, Turcia şi Bulgaria. România, aflată în tabăra învingătorilor, a putut declanşa procesul de unire a provinciilor locuite de români: Basarabia, la 27 martie 1918, Bucovina de Nord, la 15 noiembrie 1918,   şi, în final, Transilvania, la 1 decembrie 1918, actul Unirii fiind decis la Alba Iulia, în prezenţa a peste 100.000 de români. Din Muscel trebuie să amintim participarea unor mari personalităţi la acest act memorabil: Ion I.C. Brătianu, Vintilă I.C. Brătianu, Constantin I.C. Brătianu, generalul Constantin Cristescu, comandantul Armatei 1, în 1917, maiorul Ion Antonescu, şeful Biroului de Operaţii al Armatei 1, Ion Mihalache, ofiţer combatant, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”. Unităţile militare din Muscel, participante la război, au fost Regimentul 30 Infanterie, Regimentul 44 Infanterie şi Regimentul 70 Infanterie. Muscelenii au mai fost înrolaţi în Regimentul de Escortă Regală, Regimentul 2 Vânători, Regimentul 2 Artilerie Cetate, Regimentul 2 Grăniceri şi Regimentul 27 Obuziere. La operaţiunile din timpul Primului Război Mondial, o mare contribuţie a avut generalul Teodor Nicolau, muscelean prin adopţie. În calitate de comandant al Departamentului Etape, echivalent Comandamentului Logistic Întrunit din zilele noastre, a fost cel care a coordonat retragerea oficialităţilor române înainte de ocuparea Bucureştiului. El a fost cel care a coordonat retragerea Guvernului în Moldova, a Casei Regale, a tezaurului Băncii Naţionale.”, sunt câteva repere ale prezenţei Muscelului în evenimentele de acum o sută de ani, expuse de Emil Hagi, a cărui asociaţie a organizat la Câmpulung lansarea cărţii biografice despre generalul Teodor Nicolau.

Alexandru Oprea: „Este important să ne amintim de astfel de figuri ale Muscelului, Grigore Grecescu şi Ion Mihalache, să le arătăm preţuire şi, în măsura în care este posibil, să încercăm să le urmăm exemplul”   

Partener, în 2018, al lui Emil Hagi, directorul Muzeului Municipal, Alexandru Oprea a păstrat la simpozionul de la Apa Sărată  costumaţia de căpitan în Armata Română din Primul Război Mondial - Regimentul 70, încartiruit la Câmpulung, purtată la Mateiaş cu o zi înainte, la reconstituirea unei scene de război. Acesta le-a lansat participanţilor propunerea de a-l cunoaşte, prin evocarea sa, pe colonelul Grigore Grecescu, alt muscelean prin adopţie celebru. „Poate este o personalitate pe nedrept valorificată şi comemorată în Câmpulung, din punctul meu de vedere. Să ne amintim că dintr-un copil de trupă orfan - născut în 1870 - a ajuns, până în 1915, maior şi apoi, în timpul Primului Război Mondial, a fost locţiitorul iniţial al comandantului Regimentului 30 Muscel, ulterior, devenind comandantul acestui regiment. Sub comanda lui, Regimentul 30 Muscel a fost decorat de două ori cu Ordinul „Mihai Viteazul”, o dată pentru luptele de la Nămăeşti, Valea Mare, culoarul Rucăr-Bran, unde prima dată în România s-a spus „Pe aici nu se trece!” şi, într-adevăr, nu s-a trecut, în acea toamnă crâncenă a anului 1916. După aceea, în 1917, la Mărăşeşti, Mărăşti şi Plăiaşul Mic, din nou Regimentele 30 şi 70, de data aceasta, la Plăiaşul Mic, s-au umplut de glorie pe câmpul de onoare. Ulterior războiului şi participării la marele vis al românilor de a se uni, la Alba Iulia, colonelul Grigore Grecescu s-a implicat în mod direct în activităţi caritabile şi de comemorare a tuturor eroilor musceleni pe aceste meleaguri. Şi nu în ultimul rând, datorită lui şi comitetului său de iniţiativă, avem astăzi cel mai mare monument dedicat Primului Război Mondial din această parte a Carpaţilor, Mausoleul Eroilor de la Mateiaş. Grigore Grecescu a fost şi primar al Câmpulungului şi, în cele din urmă, prefect al nou înfiinţatului Judeţ Muscel. Ca o paranteză, după mult, mult timp, s-a organizat un referendum pentru judeţul Olt, cu propunerea de schimbare a denumirii în „Olt Romanaţi”. Nu ştiu în ce măsură un astfel de demers ar putea găsi ecou în spaţiul civic, ca judeţul Argeş să se redenumească „Argeş Muscel”, respectând şi nefăcând nimic altceva decât dreptate unei istorii existente de mii de ani pe aceste meleaguri.”, a afirmat directorul Oprea. 

Cea de-a doua personalitate expusă, în linii mari, în alocuţiunea sa, a fost Ion Mihalache. „Născut la Topoloveni, a început ca învăţător, a fost înrolat în armată, cu rangul de sublocotenent şi, în calitate de rezervist, în Regimentul 70 - regiment de rezervă -, a luptat în toate bătăliile în care acest regiment a fost trimis. Şi în Dobrogea, unde s-a distins personal prin acte de vitejie, şi în culoarul Rucăr-Bran, în toamna lui 1916, şi la Mărăşeşti, şi la Plăiaşul Mic, unde şi el a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, cea mai importantă distincţie militară din acea perioadă. Ulterior, s-a implicat foarte mult în viaţa politică, în anii de pace, şi trebuie să ne aducem aminte că el este fondatorul, împreună cu Iuliu Maniu, al marelui Partid Ţărănist, care a reprezentat atât de mult în istoria politică interbelică. În calitatea lui de ministru al Agriculturii - câteva mandate, în câteva Guverne, a îndeplinit această funcţie -, este autorul Legii „Ion Mihalache”, prin care şcolile cu profil agricol primeau pământ. În felul acesta, calitatea învăţământului agricol a crescut foarte mult, Ion Mihalache fiind unul dintre marii susţinători ai discuţiilor legate de împroprietărirea ţăranilor, de aceea a şi câştigat alegerile în 1919. I-a plăcut foarte mult să-şi dedice viaţa serviciului militar, pentru că, în 1941, după ce fusese ministru în câteva rânduri, a cerut, în mod expres, să fie reîncorporat şi a luptat în Armata Română până la eliberarea Basarabiei, după care a fost eliberat din serviciul militar prin ordin personal al lui Ion Antonescu. Aşa cum se întâmplă cu oamenii buni, prin înscenarea de la Tămădău, din 1947, comuniştii i-au intentat proces şi l-au condamnat la închisoare pe viaţă, la confiscarea averii şi 50.000 lei cheltuieli de judecată. După câţiva ani, Ion Mihalache a murit la Râmnicu Sărat. Cred că este important să ne amintim de astfel de figuri ale Muscelului, să le arătăm preţuire şi, în măsura în care este posibil, să încercăm să le urmăm exemplul.”, a încheiat acesta. 

„Replica” armână în cadrul dialogului intercultural a fost oferită de doi invitaţi ai lui Emil Hagi: Simona Recopf, asistent la Universitatea din Heidelberg, care a prezentat o pagină din istoria unei familii cu origini armâneşti şi jertfa ei pentru Unire: familia Pavelescu, din Vâlsăneşti, Argeş, şi Alexandru Gica, din partea Societăţii Culturale Aromâne, care a susţinut un expozeu despre contribuţia aromânilor la patrimoniul românesc. 

The most visited gambling websites in The UK