Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

100 de câmpulungeni şi lereşteni îi cer primarului Ţâroiu să repare strada Uzina ARO

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 1830

b_400_250_16777215_10_images_2300_strada-aro.jpgCâmpulungeni şi lereşteni, deopotrivă, vecini pe strada Marineşti, de la fostul CESAR în sus, şi-au unit doleanţele într-un demers care îi priveşte pe primarii Liviu Ţâroiu şi Marian Toader. Pe primarul Câmpulungului, deoarece trei case au rămas, teritorial şi administrativ, ale municipiului, iar pe cel de la Lereşti, întrucât artera aparţine comunei, cu excepţia gospodăriilor amplasate peste drum de proprietatea fostului director de la „Dan Barbilian”, Ion Heroiu. Practic, ţin de urban primele trei case, de la numerele 245, 247 şi 249, aflate în continuarea fostei subsidiare a Uzinei ARO, despărţite de aceasta de calea de acces spre Măgura. În prima dintre acestea locuieşte, de 30 de ani, Livia Solomon, care, profund nemulţumită că, la jumătatea anului, în plină vară, când lucrările de reparaţii stradale ar trebui să duduie, n-a văzut lopată de ADP-ist în cartierul său, s-a prezentat la Primărie, cu o petiţie semnată de 100 de cetăţeni din Câmpulung şi Lereşti. Oamenii îi cer edilului şef să asfalteze de urgenţă strada Uzina ARO, mai precis, împrejurimea fostului complex muncitoresc ARO, de la „Spiru Haret”, până la intrarea pe strada Marineşti, inclusiv vecinătatea fostei fabrici Foresta, porţiuni aflate într-o condiţie inacceptabilă. Groapă lângă groapă, crater lângă crater, denivelare lângă denivelare, astfel se prezintă amintirea asfaltului turnat înainte de Revoluţie, care n-a fost reabilitat niciodată în cele trei decenii trecute de atunci. Exceptând plombările pe care localnicii le „pupă” la zile mari, cum au fost alegerile din iunie 2016. De atunci, câmpulungenii şi lereştenii afectaţi de starea execrabilă a drumului, pe care îl străbat zilnic spre case, n-au mai văzut siluetă de muncitor pe teritoriul municipiului. Conducătorul Lereştiului s-a achitat de datorie pe tronsonul localităţii, turnând un covor asfaltic care îi mulţumeşte parţial pe locuitori. De ce nu total? Pentru că proiectul lucrării n-a conţinut şanţuri de scurgere a apei şi, atunci când plouă, mai cu seamă la intemperii violente, oamenii se trezesc cu subsolurile şi curţile inundate, din cauza amplasării locuinţelor mult sub nivelul şoselei. Vineri, la câteva zile distanţă de ultimele precipitaţii, unii dintre lereştenii cu care am stat de vorbă ne-au mărturisit că nu reuşiseră să scoată încă toata apa din beciuri. 

„De 35 de ani, ne schilodim picioarele prin gropi! Dar are 15.000 de euro să-i dea lui Ştefan Bănică, la Zilele Muscelului!”

b_400_250_16777215_10_images_2300_strada-aro2.jpgÎnainte de a se adresa redacţiei noastre, în numele ei şi al vecinilor care aparţin de Câmpulung, doamna Livia Solomon a mers la Primărie, unde a depus o sesizare semnată de 100 de persoane din zona de la graniţa municipiului cu Lereşti. Oamenii i-au solicitat primarului Ţâroiu să constate - deşi sigur cunoaşte - starea revoltătoare a carosabilului, care, nefiind cine ştie ce distanţă, putea fi pus la punct până acum. Mai cu seamă că strada Uzina ARO - Traian, cum a rămas în evidenţe - este una de tranzit către Marineşti, o arteră populată, unde găseşti case frumoase, îngrijite, dar inundate permanent. „De la fosta Cantină ARO, până la asfaltul turnat de Primăria Lereşti, pe o distanţă de mai puţin de un kilometru, strada a fost plombată de mai multe ori, dar este plină de gropi şi în aceeaşi stare de 30 de ani. Maşinile se strică, iar mersul pe jos, mai ales noaptea, este un adevărat pericol. Vă solicităm să veniţi la faţa locului şi să luaţi măsurile necesare, care includ turnarea covorului asfaltic pe această distanţă.”, îi scrie Livia Solomon primarului Liviu Ţâroiu în adresa din 11 iunie 2018, susţinută de 100 de locuitori ai zonei. Pe 14 iunie, a mers şi în audienţă, ca să-şi expună păsul în faţa şefului Executivului.   

O lună mai târziu, remarcând că iniţiativa atâtor cetăţeni n-a provocat nicio mobilizare a autorităţilor locale, autoarea demersului a venit din nou la Primărie, unde a avut parte de o nouă dezamăgire. „Nu am timp. În august.”, i-a răspuns Liviu Ţâroiu, la împlinirea a 30 de zile de la precedenta audienţă. În schimb, ne-am făcut timp noi pentru a o asculta pe Livia Solomon şi pe vecinii acesteia, lereşteni, care au un necaz suplimentar căii de acces către proprietăţi: lipsa rigolelor din proiectul de asfaltare executat de Primăria Lereşti. Mai înainte, iată ce are de spus câmpulungeanca a cărei încercare de a convinge autorităţile municipale să continue pe teritoriul de la blocurile ARO ce a făcut primarul Toader pe domeniul comunei a eşuat.

„Domnul primar a spus că face plombări, deşi, de 35 de ani, aici nu s-a asfaltat. Plombările nu ţin. Eu i-am spus lui: „Domnul primar, plombările sunt ca pantalonii cârpiţi, care nu ţin nicio lună.” I-am cerut covor asfaltic şi a zis că este de acord. A zis că se rezolvă, că trimite persoane pe teren, dar n-a trimis pe nimeni. După 30 de zile, dacă nu ne-a dat niciun răspuns, m-am dus din nou. Ieri (n.r. joi, 12 iulie 2018), l-am aşteptat, la ora 09.00, şi mi-a spus că nu are timp să facă asfaltul. Dar eu am avut timp să-i dau votul ca să stea la Primărie! Pe dânsul nu-l interesează cum mergem noi pe strada asta! Nu poţi să dai din stânga în dreapta! Din cauza gropilor nu se poate circula nici cu maşina. De 35 de ani, ne schilodim picioarele prin gropi. Banii noştri unde s-au dus?! Dar are 15.000 de euro să-i dea lui Ştefan Bănică, la Zilele Muscelului! Şi mie îmi place muzica, dar trebuie mai înainte să rezolve problemele oamenilor. Noi l-am votat ca să fie gospodarul oraşului.” 

Şi asta nu este tot. În urma asfaltării dispuse de Primăria Lereşti, în dreptul proprietăţii sale se formează o ditamai balta. „Când i-am spus domnului primar Toader, de la Lereşti, că-mi bălteşte apa la poartă, mi-a spus că aşa a fost proiectul.”, afirma petenta. Ca o ironie a situaţiei puţin spus neplăcute în care se găseşte astăzi, Livia Solomon a lucrat la Drumuri şi Poduri, secţia locală a societăţii de la Piteşti, care îşi avea sediul pe strada Râului. „Făceam asfalt, betoane, poduri.”, îşi aminteşte interlocutoarea vremuri în care se muncea cu simţ de răspundere, nu în bătaia de joc, scumpă şi efemeră, în care se lucrează în prezent, cu aşa-zişi profesionişti. 

Şuvoaiele prăvălite vijelios de pe Măgura îi inundă pe lereştenii din vale 

b_400_250_16777215_10_images_2300_strada-aro4.jpgDe la blocurile ARO, un cartier al mizeriei şi nepăsării autorităţilor faţă de acest electorat, ne îndreptăm către Marineşti, teritoriu al Lereştiului, în care Câmpulungul a rămas cu cele trei case de după CESAR. Aici, asfaltul este neted ca-n palmă, numai că proiectul n-a prevăzut rigole, carenţă ale cărei consecinţe se văd pe partea dreaptă cum te îndrepţi spre Lereşti. Locuinţele sunt poziţionate mult sub nivelul străzii, cauză din care se umplu de apă atunci când torentele se prăvălesc vijelios din zona înaltă a Măgurii, mătură curţile situate pe partea stângă, la baza dealului, şi se opresc în bătăturile vecinilor din vale. O octogenară ne povestea, aproape plângând, că avea beciul încă ud. „Ne-am bucurat că au turnat asfaltul şi… pa! În ce hal a fost pe aici după aceste ploi! Rău de tot! Mi-a intrat apa în beci, în bucătărie, nici acum nu s-a uscat. Mi-am făcut eu un dig de apărare, dar… degeaba. Cu mâinile acestea bătrâne şi prăpădite mi-am făcut, ca să mă mai ţin la apă.”, ne-a arătat aceasta amenajarea rudimentară, din bolovani, menită să-i protejeze proprietatea de „râul” format de ploile repetate.        

După ea au ripostat şi alţi vecini, supăraţi foc că stau în bălţi. Unii şi-au amenajat un fel de pavăză din beton la marginea străzii, dar la ce cantitate de apă a curs cu putere de pe deal, s-a dovedit ineficientă. Şuvoaiele au trecut peste ea cu o uşurinţă de parcă nici n-ar exista, inundând toate aşezările de sub drum.       

b_400_250_16777215_10_images_2300_strada-aro3.jpg   

„Când am întrebat de ce nu fac şi şanţuri, ni s-a spus că nu mai sunt bani. De ce s-au apucat de asfaltare dacă ştiau că n-au bani de ajuns?!”, au afirmat, iritaţi, pe bună dreptate, unii dintre cetăţeni. „Când s-au apucat de drum, ni s-a spus că se va construi rigolă. Dar de atunci… nu s-a mai făcut şi bineînţeles că ne intră apa.”, au continuat alţii, care s-au protejat cu un prag din beton. O porţiune de stradă, pe stânga, beneficiază de rigolă, care, însă, nu asigură bunurile lereştenilor de pe partea cealaltă, nefiind trasă pe toată lungimea. 

 

În afara şanţurilor, lipsesc şi trotuarele, banda pentru pietoni fiind o cărăruie pietruită cu calcar, care strică încălţările localnicilor nevoiţi să meargă prin bolovani când trece câte o maşină. Deşi este obligatoriu ca lucrările de reabilitare stradală să includă trotuar, măcar pe o parte, în cazul arterelor înguste, aşa cum este Marineşti. 

Primarul Toader: „Proiectul n-a prevăzut rigolă, căci nu mai puteau să intre în curţi”

Prin intermediul ziarului nostru, primarul Marian Toader explică de ce Marineşti a rămas fără scurgere pe latura cu probleme. „A fost o stradă asfaltată de uzină, apoi cârpită şi s-a creat un şanţ… apa curgea pe mijlocul drumului. La ploi puternice, le intră apa, pentru că asta este natura terenului. Apa curge de la deal la vale. Când ne-am hotărât să facem proiectul, am adus proiectantul şi am avut mai multe discuţii. Nemulţumirea lor a fost de ce n-am făcut asfaltul din gard în gard. Nu poţi să asfaltezi un segment de drum care are dintr-o proprietate într-alta şase metri şi tu să pui asfalt pe tot. Nu acceptă verificatorul de proiect. Cu şanţurile şi rigolele, aşa a fost proiectul realizat. Adică apa se scurge tot cum s-a scurs până acum. Într-adevăr, când era şanţul, de când s-au băgat gazele, 2009-2010… urma a fost betonată de cei de la gaze, dar s-a lăsat pământul şi s-a creat ca un şanţ. Am vorbit cu proiectantul ca să facem rigole carosabile. Partea cu dealul are rigolă pe o bucată. Dar pentru partea de vale n-a prevăzut rigolă, căci altfel nu mai puteau să intre în curţi, pentru că se înălţa cu 60-70 cm. Nu mai puteau să intre cu maşinile, iar la porţile de acces pietonal ar fi venit nişte scări, dar se înălţa foarte mult. Şi atunci s-a mers pe varianta să curgă apa tot cum a curs până acum. Am adus nu unul, ci doi-trei proiectanţi, plus constructorul. N-am găsit soluţii.”, ne-a declarat primarul de la Lereşti, care, însă, n-a exclus varianta revenirii în zona măturată de inundaţii cu un nou proiect pentru un şanţ. 

The most visited gambling websites in The UK