Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Mărturiile unui fost „legionar” din Câmpulung

  • Written by Alex BARBU
  • Hits: 1944

b_400_250_16777215_10_images_2291_legionar.jpgLegiunea Străină, una dintre cele mai redutabile forţe ale Armatei Franceze, continuă să impresioneze şi să atragă şi astăzi, la 182 de ani de la înfiinţare, tineri din întreaga lume. Unii devin „legionari” pentru bani, alţii, pentru că sunt dependenţi de aventură şi adrenalină, însă cei mai mulţi aleg această unitate de elită, pentru a uita trecutul şi deveni „cineva”. Fug de civilie din diferite motive: ca să fenteze legea, deşi acum Legiunea nu mai agreează infractorii ca în trecut, decepţie în dragoste, se simt un „neica-nimeni”, fără şanse de realizare în viaţă, ori caută doar un refugiu pentru a scăpa de răspundere. Oarecum asemănător cu cazurile multor soldaţi voluntari ai Armatei Române, păstrând, desigur, proporţiile. Pe Ion C. îl ştiu încă de pe băncile liceului. A fost ulterior poliţist, dar a ales să devină legionar. Acum n-ar mai face aceeaşi prostie, care i-a măcinat sănătatea. A acceptat să ne povestească, sub protecţia anonimatului, despre cea mai chinuitoare perioadă a vieţii lui, deşi, din exterior, lucrurile i s-au părut frumoase. 

„Erai tratat tot timpul ca un gunoi”

Tânăr, atletic, cu un coeficient de inteligenţă destul de ridicat, tocmai bun pentru Legiunea Străină. Aşa şi-a zis musceleanul nostru încă de pe vremea copilăriei, când citea prin reviste şi cărţi despre faptele „legionarilor”. A terminat liceul, în 1990, a făcut armata, cum era pe-atunci, iar apoi a mers să se facă poliţist. I-a reuşit figura, însă nu l-a mulţumit meseria. Voia mai multă aventură, dar şi mai  mulţi bani. Voia în „Legiune”. Pe la noi Internetul era încă un vis, aşa că informaţiile despre acest corp de elită al Armatei Franceze nu erau tocmai la îndemână. Nu s-a descurajat şi, într-un târziu, a aflat cam tot ce se putea despre accederea în „Legiunea Străină”. Au urmat câteva luni de antrenamente fizice intense şi apoi s-a prezentat la cartierul general de la Augbane, lângă Marsilia, pentru recrutare. „Am fost supus selecţiei de bază. Vizita medicală, probe sportive (alergare, flotări, tracţiuni etc.), nimic ieşit din comun. Mi s-au părut uşoare, chiar şi testele de inteligenţă erau asemănătoare cu cele din Armata Română.”, ne-a povestit Ion C.. Primul pas a fost făcut şi a fost fericit: devenise „legionar”. Nu ştia, însă, ce-l aşteaptă. A început perioada de antrenament, dar nu exerciţiile fizice erau insuportabile, ci comportamentul superiorilor. „După ce am fost admis, am început instrucţia de bază. Nu la Augbane, ci la Castelnaudary, la centrul de antrenament al Legiunii. La început, eşti un nimeni. Nu contezi pentru ei. Mă aşteptam la un calvar din punct de vedere fizic, însă oricine, cu o condiţie fizică cât de cât bună, ar fi putut să facă ce făceam eu. A fost o perioada în care faci alergări, de altfel, singura activitate sportivă, câteva trageri şi o grămadă de prostii specifice armatei regulate, care, neavând prea multe motive de a exista, trebuie, totuşi, să-şi justifice existenţa! Adică înveţi cântecele companiei, ale Legiunii, ale plutonului unde eşti detaşat şi muncile zilnice (sectoarele). Alta era durerea mea. Erai tratat tot timpul ca un gunoi. Nu ai nicio valoare în faţa cadrelor. Tot chinul continuă până câştigi gradul de sergent. Pentru că-l câştigi, nu-l meriţi!”, îşi aminteşte fostul „legionar” din Câmpulung.

„Cine spune că nu-i e frică, minte!”

Toată perioada de instrucţie a durat patru luni. Apoi, au început misiunile. La început, uşoare, apoi din ce în ce mai dificile. Banii au venit şi ei, dar, spune interlocutorul nostru, nu se merită să-ţi rişti viaţa. A fost, între anii 1995-1999, în Somalia, Libia, Irak, Kuweit, dar nu vrea să vorbească despre niciuna dintre ele. Frica l-a înconjurat în permanenţă. „La sfârşitul instrucţiei, în funcţie de notaţia finală acordată, se face un clasament şi, dacă eşti printre primii, ai privilegiul să-ţi alegi regimentul unde ai vrea să serveşti. Eu am ales la infanterie. Prima misiune a fost în Somalia. Te rog, nu vreau să vorbesc despre ea…De fapt, despre niciuna. Nici despre Irak, nici despre Kuweit sau Libia! Prea multă moarte, durere, sânge, bătaie de joc, nesimţire, cruzime şi tot ce e neomenesc. Şi pentru ce? Pentru nişte amărâţi de bani! Aveam solda cam 1.500 de dolari, ne plătea, câteodată, şi în franci. Mai primeam la misiune câte 2.500, 3.000 şi chiar mai mult. Dar puţin în comparaţie cu ce înduri. De altfel, după patru ani, nu am mai putut să continui! Cine spune că nu-i e frică, minte. În timpul unui atac mai serios, de exemplu, ofiţerul este primul la adăpost şi ultimul care trage!”, mărturiseşte Ion C., care a ajuns la gradul „1st class”.

A cedat psihic

În 1999, românul cedează psihic şi nu mai vrea să continue. Nu poate pleca acasă, deoarece este ţinut în loc de contractul pe cinci ani încheiat cu Armata Franceză. Cu chiu, cu vai, mai trece un an, fără să mai ia parte la misiuni, apoi se întoarce, în sfârşit, acasă. Cu ceva bani, dar dărâmat psihic, pentru a putea începe o altă activitate în domeniu. Se pensionează şi primeşte acum lunar în jur de 500 de euro. „Dacă te laşi dus de sentimente, ajungi să clachezi. Eu n-am mai rezistat. Am făcut depresie, m-au tratat acolo, nu au vrut să-mi dea drumul. Eram o legumă. Acum sunt pensionar. S-a dus cheful de viaţă. Sunt singur şi nici măcar nu m-am căsătorit!”, încheie povestirea Ion C.

„Legio patria nostra!”

Legiunea Străină a fost creată în 1831, de regele Louis Philippe, pentru a acţiona în colonii şi, la ora actuală, numără peste 7.500 de militari. Legiunea Străină nu este cunoscută doar pentru că este o unitate militară de elită. Celebrul său „Esprit de Corps” este însăşi creuzetul care uneşte şi animă această originală armată. Deşi pentru detractori este doar o versiune romanţată a unei banale adunături de mercenari cu apucături violent-grobiene, istoria şi adevărul demonstrează exact contrariul. Datorită acestui sentiment indescriptibil de „Esprit de Corps”, legiunea a supravieţuit în trecut şi îşi trage puterea în zilele noastre. Aici, vin bărbaţi din toate colţurile lumii, de toate condiţiile sociale şi toate religiile. Într-adevăr, unii dintre ei au un trecut nu tocmai imaculat, dar Legiunea îi primeşte şi le dă o doua şansă, o viaţă pe care societatea din care proveneau nu le-o putea oferi niciodată. Aici, învaţă pe pielea lor şi cu propriul spirit adevăratele valori ale luptătorului, alături de sensul pur al unor noţiuni tot mai des uitate, precum onoare, fidelitate, fraternitate, sacrificiu… 

Legiunea are mai multe devize, printre care şi cea inspirată de blazonul Regimentului 3 Infanterie străină: „Legio Patria Nostra” - Legiunea este patria noastră. Noul legionar ştia de acum înainte că avea o nouă familie şi că aceasta nu-l va abandona niciodată, atât în luptă, cât şi în viaţă. Legiunea a avut şi încă are propriile legi drastice, care merg de la degradare la închisoare. Funcţionează şi un cod propriu al onoarei, după care erau judecaţi membrii ei., se arată pe site-ul legiunea straina.ro. 

 

The most visited gambling websites in The UK