Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Prima biserică din Afganistan a fost construită de un preot muscelean

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 1349

b_400_250_16777215_10_images_2273_1-Teofan-2002.JPGO parte importantă din viaţa militarilor şi o categorie de neînlocuit o reprezintă preoţii. Aflat alături de militarii Batalionului 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”, în teatrul de operaţii din Afganistan, maistrul militar principal Iulian Cadulencu a scos în evidenţă o poveste mai puţin ştiută de musceleni. Un preot din Câmpulung este cel care a prezentat o arhivă de poze demnă de o comoară şi este cel care a făcut prima biserică din Afganistan.

Aşa cum spune şi Iulian Cadulencu, misiunea preotului nu este deloc uşoară. Mulţi preoţi militari au însoţit trupele româneşti în teatrele de operaţii, Afganistan, Irak, în Balcanii de Vest, întărind duhovniceşte sufletele militarilor. Rugăciunea înaintea plecării în misiune este cu totul altfel decât cea din ţară, militarii aşteaptă în cerc, ca într-un întreg, sosirea preotului militar pentru a da binecuvântarea înainte de executarea noii misiuni.

Observă mereu, la fiecare pregătire pentru misiune aceeaşi aşteptare. Este clar că, acolo, rugăciunea este benefică pentru a ridica moralul militarilor. Prezent în misiunea Resolute Support, rotaţia februarie-august 2018, a Batalionului Protecţia Forţei „Vulturii Carpaţilor”, preotul militar Gheorghe Nicolescu din Câmpulung a avut amabilitatea să ne relateze cum a găsit Afganistanul la a treia misiune în teatrul de operaţii.

b_400_250_16777215_10_images_2273_4-misiune-2002.jpgEl este cel care a făcut prima biserică acum mulţi ani, după cum veţi vedea şi în poze. „Da, după o selecţie, cu binecuvântarea Înalt PreaSfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului şi a Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sunt la cea de-a treia misiune în Afganistan şi a doua în Kandahar. Anii trec şi-mi amintesc când am fost selecţionat pentru prima misiune, în anul 2002, în teatrul de operaţii, cu Batalionul 26 Infanterie „Scorpionii Roşii” şi nu prea aveam informaţii cu privire la ceea ce voi găsi şi ce voi face specific misiunii. Primul care mi-a dat sfaturi şi m-a îmbărbătat a fost Înalt PreaSfinţitul Părinte Calinic şi apoi, preoţii din Secţia Asistenţă Religioasă din Statul Major General şi Statul Major al Forţelor Terestre. După o perioadă de tranzit, ne-am instalat tabăra şi fiecare avea locul lui în jurul comandamentului. Fiind creştini şi ştiind că omul sfinţeşte locul, am instalat cu toţii un cort cu dimensiuni mai mari decât cele normale, ca loc de rugăciune. Acolo am început să săvârşim Sfânta Liturghie. Pentru început, ne-am mulţumit cu un cort, dar praful şi căldura ne puneau la grea încercare. Nu se vorbea la aceea vreme de instalaţii de aer condiţionat. De aici a sădit ideea de a ridica o biserică mică de lemn. Aşa m-am văzut nevoit să merg la comandantul batalionului, actualul şef al Statului Major al Apărării, domnul general dr. Nicolae-Ionel Ciucă, pe care l-am regăsit într-o scurtă şedinţă cu locţiitorul (pe atunci), domnul maior Ioan Nicolae ,şi le-am expus ceea ce intenţionez să fac, împreună cu toţi militarii batalionului. Seara, am fost chemat de către comandantul batalionului - locotenent-colonel Nicolae Ionel Ciucă, iar, când m-a văzut, s-a luminat dintr-o dată la faţă şi mi-a transmis cu o mare bucurie în suflet că a primit aprobarea şi putem ridica Sfânta Biserică. Minune, în câteva zile, am procurat materialele necesare ridicării lăcaşului de cult şi, în două săptămâni, cu ajutorul unei echipe minunate de militari pricepuţi din batalion şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a construit acel frumos lăcaş sfânt. Era o mândrie pentru noi, în sensul bun al cuvântului, că în mijlocul corturilor aveam ceva care ne împlinea pe toţi, Sfânta Biserica Românească.”, a povestit preotul Nicolescu. 

b_400_250_16777215_10_images_2273_3-Teofan-2002.jpgÎn această biserică, militarii români au avut bucuria, în data de 30 noiembrie 2002, de Sfântul Apostol Andrei, să slujească Înalt Prea Sfinţitul Teofan pe atunci Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, sosit în Kandahar cu o delegaţie, pentru a participa la Ziua Naţională a României.

b_400_250_16777215_10_images_2273_7-Misiune-2008.jpgA doua misiune a fost 2008-2009, în Zabul-Qalat-Lagman, cu Batalionul 30 Vânători de Munte „Vulturii Carpaţilor”. Acolo, preotul povesteşte că a găsit o clădire amenajată, destinată a fi capelă pentru toate confesiunile, dar spiritul muscelean nu a putut trece pe acolo să nu îşi lase amprenta de folosinţă tuturor care erau acolo şi celor care urmau să vină. „Aşa că, având sprijinul comandantului, actualul comandant al Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, domnul general de brigadă dr. Ovidiu Virgil Pop, am amenajat o catapeteasmă. Dar aici am avut și cea mai grea încercare, am pierdut cu toţi un camarad, un frate, pe sublocotenentul p.m. Dragoş Alexandrescu, într-un incident în care am mai avut şi alţi patru răniţi. Cu toate eforturile medicilor şi toate rugile noastre, Dragoş ne-a părăsit, lăsând în urma sa un mare gol în sufletele noastre, iar momentele grele ale despărţirii nu vor fi niciodată uitate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a continuat părintele Nicolescu.

b_400_250_16777215_10_images_2273_19-Misiune-2018.jpgCea de-a treia misiune este acum tot cu militarii Batalionului 30 Protecţia Forţei „Vulturii Carpaţilor”. „Acesta este un mare avantaj pentru misiunea mea, cunoscându-le problemele, grijile, trăirile zilnice, aceştia vin mult mai uşor în faţa mea, pentru o povaţă, pentru un sfat.”, mai spune preotul. Cu siguranţă, în Afganistan, depărtarea de casă, de cei dragi, ne face pe fiecare dintre noi mai umili în faţa lui Dumnezeu, iar, în timpul fiecărei misiuni, credinţa militarului devine mult mai puternică şi se roagă la Dumnezeu pentru protecţia lui şi a familiei, conştient fiind că Dumnezeu ne veghează în fiecare clipă. Astfel, cu fiecare rugăciune, suntem mai aproape de cei de acasă. Din perspectiva preotului militar Gheorghe Nicolescu, încercările ne întăresc şi ne fac mai umani cu noi înşine şi cu cei din jurul nostru. Şi, mai ales, în teatrul de operaţii, preotul, cu blândeţe, cu tact pastoral şi cu rugăciune îl face pe fiecare militar să nu mai aibă teamă de misiunile pe care le are de îndeplinit. 

b_400_250_16777215_10_images_2273_11-Misiune-2018.JPGPentru militari nu este o noutate prezenţa preotului în mijlocul lor, însă ei sunt fericiţi că pot avea pe cineva care să-i înveţe cum să privească viaţa şi să creadă în Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu a făcut întotdeauna trainică simbioza dintre Biserică şi Armată, dintre Cruce şi Spadă, conlucrând în toate timpurile, atât la pace, cât şi la război, iar ceea ce a reuşit preotul militar Gheorghe Nicolescu să facă este, de fapt, o minune. Să reuşeşti să creezi într-o zonă de conflict o biserică, pentru militarii care au nevoie de linişte sufletească şi să se roage la Dumnezeu, este un dar divin. Preotul muscelean este pe drept un adevărat sprijin pentru toţi cei care sunt dislocaţi în teatrul de operaţii din Afganistan, dar şi pentru cei din ţară, mai ales acum, în pragul Sărbătorilor Pascale.

Urăm şi noi un Paşte binecuvântat militarilor de la Batalionul din Câmpulung!  

The most visited gambling websites in The UK