Menu
TRAFIC

În absenţa gazdelor, care au lipsit pe capete, Musafirii suedezi, lăsaţi să se descurce ca la ei acasă, la Valea Măcelarului

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 1269

b_400_250_16777215_10_images_2181_Clipboard03.jpgInteresul străinilor pentru comunitatea săracă de la Valea Măcelarului, de a  oferi ajutor, ca să ajungă să trăiască după regulile majorităţii, manifestat prin fapte, nu prin vorbe, a generat încă o campanie în cadrul parteneriatului româno-suedez, având ca protagonişti Fundaţia „Viaţă şi Lumină”, colaboratoarea acestora de la Ministerul Muncii, Agenţia pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi, Aurora Martin, şi susţinătorii lor de la o importantă misiune suedeză, interesată să sprijine autorităţile locale să-i ţină pe etnici acasă. Aşa cum am arătat cu ocazia altor relatări, implicarea suedezilor, interesaţi să scape de cerşetori de pe străzile capitalei Stockholm, constă în asigurarea unei mese săţioase copiilor care frecventează conştiincios orele. Plus că, la început de an, ghiozdanul cu rechizitele necesare l-au primit din aceeaşi sursă, care a anunţat şi alte planuri, în realizarea cărora partea română, care ar fi trebuit să fie cea mai preocupată de darea pe brazdă a unei populaţii problemă, a eşuat lamentabil. Ne referim la crearea unei infrastructuri care să-i scoată din sărăcie - drumul, pentru execuţia căruia s-ar părea că va fi implicată chiar Primăria Stockholm, graţie vocilor care pledează cauza Bratiei la autorităţile suedeze -, precum şi la deschiderea unei unităţi de producţie, unde să fie angajaţi locuitorii cătunului, zdraveni ca nişte tauri, după cum am remarcat în timpul deplasărilor la Valea Măcelarului, cu prilejul evenimentelor întreprinse de fundaţie. Din acest considerent, al existenţei unei mâini de ajutor întinse autorităţilor, s-ar cuveni ca cei depăşiţi de fenomenul lăsat intenţionat să scape de sub control, cu scuza că nu mai este nimic de făcut în privinţa domolirii avântului natalităţii, să-i întâmpine ca pe nişte salvatori, dispuşi să le ridice de pe umeri o belea. Nu aşa cum s-a întâmplat vineri, când musafirii de la fundaţie, însoţiţi de un grup de suedezi şi de reprezentanta ministerului, au fost lăsaţi să se descurce prin comună ca la ei acasă. 

La ora programată, nici ţipenie de gazdă la şcoala din Bratia  

Pentru ziua de vineri, 28 aprilie 2017, cei trei actori ai unui parteneriat căruia, până la proba contrarie, îi acordăm credibilitate în intenţiile de convingere a rudarilor din Bughea de Jos şi Bughea de Sus să-şi lase copiii la şcoală, a fost programată o campanie cu titlul „Educaţie şi oportunităţi egale!”,  susţinută de Fundaţia „Viaţă şi Lumină”. În anunţul evenimentului, organizatorii menţionau şi factorii locali, cu titlu de „invitaţi speciali”: autoritatea locală, ca gazdă a manifestării derulate în localitatea vizitată de nişte străini, şcoala, care, chiar dacă era vacanţă, constituia „locul acţiunii”, şi bineînţeles, liderii romi, care, deseori, se plâng că luptă singuri pe frontul salvării minoritarilor discriminaţi la şcoală şi, în general, în societate. Ei bine, la Bughea de Jos, „invitaţii speciali” au lipsit în bloc. În cazul conducătorilor Primăriei, admitem că absenţa primarului Ion Dorel Tănăsescu şi a viceprimarului Bogdan Oancea a fost motivată, întrucât evenimentul s-a suprapus cu concursul pentru ocuparea postului de secretar al Primăriei, desfăşurat la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, fapt ce a impus deplasarea la Bucureşti a şefilor instituţiei. Dar restul? 

La ora 13.00, la care trebuia să debuteze acţiunea la Şcoala Primară din Valea Măcelarului, nici ţipenie de participant! Atmosfera relaxantă din cătun, unde o muzică veselă, de petrecere, făcea concurenţă temperaturilor de vară, era tulburată la răstimpuri de iureşul unor bidivii bine îngrijiţi, cu care îţi clăteai ochii în peisajul aproape încremenit. Sesizând prezenţa unor străini, cu camere de filmat, câţiva copii şi câteva femei s-au apropiat curioşi. Fără, însă, a fi ghidaţi de o persoană cu autoritate, ca să se strângă la şcoală, că se ţine ceva pentru ei.                 

Singura mişcare era la toaleta unităţii, unde echipele constructorului se grăbeau să avanseze lucrarea până la reluarea cursurilor, după vacanţa de primăvară. Sala de conferinţe, închisă, „comitetul de primire”, intrat în pământ, nu director de şcoală, nu vreun profesor, nu liderul de comunitate, nu public în faţa căruia trebuia susţinută campania. Aşadar, zero interes din partea gazdelor pentru reuşita acţiunii, deşi fusese anunţată prezenţa - aşadar, invitaţia fusese lansată - lui Marian Neagoe, preşedintele Partidei Romilor Muscel şi consilier la Primăria Câmpulung, a lui Ion Cornea, referent pe problemele romilor, şi a directoarei Şcolii Bughea de Jos, Maria Dora Toader. La ora 13.00 şi nicio jumătate de oră mai târziu, niciunul dintre aceştia nu era la sediul şcolii. Şi nici al Primăriei, unde, în încercarea de a afla ce se întâmplă, presa, pusă pe drumuri chiar de absentul Marian Neagoe, care a anunţat evenimentul pentru mass-media - şi care n-a mai răspuns la telefon în cursul zilei de vineri - a mers la Primărie, constatând că aşteaptă degeaba la Valea Măcelarului. 

În faţa Primăriei aşteptau musafirii, pe care i-a preluat asistentul social   

La Primărie, alt grup care aştepta, nu se ştie ce sau după cine. Erau chiar musafirii, care, neavând de cine să fie preluaţi în Primărie, pentru partea de protocol, s-au decis să-şi vadă de program. Străinii, 15 tineri din Sollentuna, Suedia, au fost însoţiţi de Melania Dinică, din partea Fundaţiei „Viaţă şi Lumină”, şi Aurora Martin, expert la Ministerul Muncii, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse. Singurul angajat al Primăriei Bughea de Jos, care a salvat situaţia, făcând oficiile de ghid, a fost asistentul social, căruia ar fi putut să i se alăture şi alţi colegi, măcar pentru o impresie mai trainică de interes din partea celor mai importante instituţii ale comunei, Primăria şi Şcoala Bughea de Jos, pentru ai cărei elevi se făceau aceste eforturi.

Era trecut de ora 13.30, când convoiul format din microbuzul cu suedezii, urmat de maşina echipei responsabile cu distracţia, „FUNtastic Fiesta”, condusă de Sorin Buduleanu, şi cele trei ale ziariştilor din Câmpulung, a pornit, într-un sfârşit, spre Valea Măcelarului. La jumătatea drumului plin de pante şi bolovani răscoliţi de căruţele cu lemne ale rudarilor, vehiculele sătenilor mai înstăriţi şi taxiurile cu care vin la oraş, pentru vizarea documentelor de ajutor social, microbuzul a oprit, pasagerii hotărând să parcurgă restul distanţei pe jos. Le-a fost teamă să nu se răstoarne pe pantele abrupte, care au ţinut microbuzul într-un balans. Autoturismul trupei de animatori şi maşinile presei au continuat înaintarea, în timp ce suedezii, din selfie în selfie, cuceriţi de frumuseţea naturii înverzite, i-au ajuns din urmă un sfert de oră mai târziu. Toropiţi de căldură şi de praful înghiţit, oaspeţii au fost primiţi în sala răcoroasă a casei de rugăciune, care, odată cu sosirea lor, a început să se anime.

Picimea a dat năvală la casa de rugăciune auzind că vine „Zurli”                     

Copiii din sat, auzind că vine celebra Gaşcă „Zurli”, n-au aşteptat să fie invitaţi de două ori, ca să urce povârnişul către edificiul religios, construit de danezi, cu ani în urmă, în timp ce cântau celebrul refren: „Am o căsuţă mică, aşa şi-aşa…” N-a fost „Zurli”, ci „FUNtastic Fiesta”, la fel de coloraţi şi nostimi, care le-au plăcut teribil fetiţelor şi băieţeilor bucuroşi nevoie mare de surpriză. Pentru părinţii acestora au vorbit despre motivele prezenţei în mijlocul lor atât Aurora Martin, cât şi liderul grupului de tineri din Suedia, ale căror mesaje s-au axat pe cât de important este să înveţi carte şi să ai o meserie, din care să trăieşti. Nu cerşind pe străzile ţărilor nordice, spre care, după cum le-a povestit conducătorul delegaţiei din Sollentuna, s-au îndreptat o mulţime de români, cu gândul de a face bani. În primul an, chiar au făcut bani şi, după cum a aflat din experienţele relatate de ţiganii români, n-au reuşit să trăiască cu câştigul din cerşit mai mult de şase luni. „Acum, lucrurile s-au schimbat faţă de primul an. Oamenii nu mai dau bani cerşetorilor, majoritatea oamenilor din Suedia vor ca românii să meargă la ei în ţară. Unii dintre ei chiar îi scuipă şi îi lovesc. Banii pe care reuşesc să-i câştige acolo nu le ajung decât pentru călătorie.”, a încercat responsabilul sudez să-i convingă că n-au pentru ce să mai bată atâta cale până la capătul lumii. 

Aurora Martin, care, înainte de a ajunge la Agenţia pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, a lucrat nouă ani la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a reluat mesajul transmis în martie, în timpul unei alte campanii despre pericolele care se ascund în spatele ofertelor de muncă în străinătate. „Astăzi, încercăm să ne axăm pe educaţie. Cu siguranţă, categoria căreia ne adresăm se confruntă frecvent cu discriminări, dar ajung să fie discriminaţi şi pentru că nu-şi cunosc drepturile şi nu-şi cunosc drepturile pentru că, de multe ori, nu au acces la educaţie sau nu folosesc accesul la educaţie, care li se cuvine prin lege. În consecinţă, o să insist pe necesitatea educaţiei. Nu-şi pot cunoaşte drepturile atâta vreme cât nu se pot informa singuri.”, a afirmat aceasta despre acţiunea susţinută cu entuziasm la margine de Muscel.

La finalul zilei, care a inclus un episod similar şi la Bughea de Sus, scopul iniţiatorilor campaniei a fost atins. Potrivit Melaniei Dinică, din partea Fundaţiei „Viaţă şi Lumină”, cei peste 300 de copii, în faţa cărora au oferit o reprezentaţie delicioasă animatorii aduşi pentru „a face educaţia mai atractivă”, s-au distrat de minune pe durata celor două ore, în care au interacţionat cu aceştia. 

Mai spunem că tinerii suedezi, care au petrecut patru zile în România, au avut parte de ospitalitatea gazdelor de la Pensiunea „Un băiat şi o fată” şi că, a doua zi, s-au delectat cu splendoarea traseului Rucăr-Bran. 

 

The most visited gambling websites in The UK